7:10 Si porunca, ea, care trebuia sa-mi dea viata, mi-a pricinuit moartea.
Si porunca. Versetul acesta zice literal: ,,Porunca cea spre viata, descoperita a fost pentru mine spre moarte”.
Care trebuia sa-mi dea viata. [,,Randuita spre viata”, KJV; ,,care-mi era spre viata”, Nitz.]. Fagaduinta vietii a insotit darea legilor lui Dumnezeu lui Israel (Lev. 18,5; Deut. 5,33; Ezech. 18,9.21; 20,11; cf. Mat. 19,17). Nu e nimic arbitrar in legatura cu aceasta. Legile lui Dumnezeu pentru buna noastra stare fizica, mintala si spirituala sunt toate date spre cel mai mare bine al nostru. Viata si prosperitatea, atat in veacul de acum, cat si in cel viitoar, depind de ascultarea deplina de legile neschimbatoare ale lui Dumnezeu.
Ea. [,,Am descoperit”, KJV; ,,aceasta”, Nitz.]. Literal, ,,aceasta a fost gasita pentru mine”. Adica, porunca a fost descoperita. Repetarea subiectului prin cuvantul ,,ea” [aceasta] omis in KJV, adauga un accent la strania inconsecventa exprimata in acest verset. Insasi porunca aceea, de tinerea careia Pavel depindea pentru mantuire a aflat el in cele din urma nu putea decat sa-l osandeasca la moarte.
Acesta este un verset-cheie in argumentatia lui Pavel ca pacatosii nu trebuie sa depinda de lege in ce priveste mantuirea. Pavel explicase lamurit, si acum ilustreaza din propria sa experienta ca sprijinirea plina de indreptatire de sine pe lege este o serioasa gresita intelegere a legii insasi si poate duce numai la descoperirea surprinzatoare exprimata in versetul acesta. Legea lui Dumnezeu prezinta un standard spiritual foarte ridicat pe care nici un muritor pacatos nu e cu putinta sa-l ajunga prin propriile sale eforturi neajutorate. El sta inaintea ei numai acoperit de vina si condamnare. Dar fericit este omul care, dandu-si seama de neajutorarea si nevoia sa, se indreapta spre Mantuitorul, singurul in care poate fi aflata neprihanirea si mantuirea. (Gal. 3,24).
Mare eroare a multor iudei era gresita lor conceptie cu privire la functia legii intr-o lume pacatoasa. In mandria lor plina de indreptatire de sine, ei erau lipsiti de bunavointa de a recunoaste vinovatia lor fata de lege si incapacitatea lor de a trai potrivit preceptelor ei. In consecinta, ei nu vedeau nevoia de un Mantuitor. Ei se devotau cercetarii sarguincioase a Scripturilor ca in lege vor gasi viata – nu osanda. Ei nu voiau sa vina la Hristos ca sa poata avea neprihanire si viata (vezi Ioan 5,39.40). Vezi Ez. 16,60.
Moartea. [,,Spre moarte”, KJV]. Prin lege, Pavel a castigat o cunoastere a pacatului (vers. 7-9; cf. cap. 3,20) si ,,plata pacatului este moartea” (cap. 6,23).