6:2 Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?
Nicidecum! [,,Fereasca Domnul”, KJV]. Vezi cap. 3,4.
Care am murit fata de pacat. [,,care suntem morti fata de pacat”, KJV]. Mai de graba ,,care am murit fata de pacat”. Versiunea greaca indreapta atentia la un anumit timp sau eveniment, in cazul acesta predarea credinciosului fata de Hristos si renasterea si indreptatirea lui in consecinta. Argumentatia lui Pavel arata ca trairea in pacat e incompatibila cu faptul ca o data s-a murit fata de el.
Cum sa mai traim in pacat? [,,Cum sa mai traim in el?”. KJV]. Una e, ca din cauza slabiciunii firii pamantesti, a savarsi un pacat ocazional. E cu totul altceva a trai in pacat. A trai in pacat inseamna ca pacatul este elementul in care traim, atmosfera pe care sufletele noastre o respira. O astfel de viata este absolut incompatibila cu credinta. Credinta in Hristos care face cu putinta indreptatirea pacatosului implica o bunavointa fara de rezerve de a face voia Lui si o ura fata de tot ce a cauzat Mantuitorului o suferinta atat de mare (vezi cap. 3,28.31). Credinta care pretinde indreptatirea, dar in acelasi timp, permite o persistenta in vechile cai ale pacatului nu e deloc credinta. Dovada ca un om e indreptatit nascut din nou, si ca a trecut de la moarte la viata e ca el acum gaseste placere in ascultarea de Legea lui Dumnezeu (1 Ioan 2,1-6; cf. Rom. 13,8). ,,In nasterea din nou inima este adusa in acord cu Dumnezeu, cand e adusa in acord cu legea Lui. Cand aceasta mare schimbare a avut loc in pacatos, el a trecut de la moarte la viata” (GC 468).
E adevarat ca omul credincios poate uneori cadea in vreun pacat (vezi 1 Ioan 2,1), dar dovada ca cineva a fost cu adevarat nascut din Dumnezeu e ca el nu mai continua practicarea pacatului (1 Ioan 3,9) sau, asa cum o declara Pavel, el nu mai traieste in pacat.