6:14 Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.
Nu va mai stapani. [,,Nu trebuie sa mai aiba stapanire”, KJV]. Sau, ,,sa nu fie stapan”. E adevarat ca pacatul va ispiti si hartui. Totusi, el nu va avea stapanire asupra crestinului adevarat. De aceea, credinciosul trebuie sa se predea cu totul in serviciul lui Dumnezeu, deoarece biruinta asupra pacatului ii este fagaduita.
Nu sunteti sub lege. Literal ,,nu sub lege”. Articolul definit nu e folosit nici cu ,,lege”, nici cu ,,har” (vezi cap. 2,12). Pavel nu se refera aici in primul rand la vreo anumita lege, ci la lege ca principiu. Subiectul lui e ca oamenii credintei nu sunt sub lege ca mijloc de mantuire, ci sub har. Legea nu poate sa mantuiasca un pacatos, si legea nu poate nici sa puna capat pacatului sau stapanirii lui. Legea descopera pacatul (cap. 3,20). Legea nu poate sa ierte pacatul, si iarasi legea nu poate sa procure vreo putere ca sa-l biruiasca. Pacatosul care cauta sa fie salvat sub lege, va gasi numai condamnate si o si mai adanca inrobire fata de pacat. Oriunde se sustine principiul ca omul se poate mantui pe sine prin propriile sale fapte, nu exista bariera efectiva impotriva pacatului (DA 35, 36).
Dar crestinul nu cauta mantuire in chip legalist, ca si cum ar fi putut fi mantuit prin propriile sale fapte de ascultare (vezi cap. 3,20.28). El recunoaste ca e calcator al legii divine, ca in propria sa putere e cu totul incapabil sa implineasca cererile ei, ca merita pe buna dreptate sa fie sub condamnarea ei, si se predea prin credinta in Hristos harului si indurarii lui Dumnezeu. Atunci, prin harul lui Dumnezeu, (vezi vers. 24) trecutul lui pacatos e iertat si el primeste putere divina pentru a umbla in viata cea noua. Cand un om e ,,sub lege”, in ciuda celor mai bune eforturi ale sale, pacatul continua sa aiba stapanire asupra lui, deoarece legea nu are putere de a-l elibera din robia pacatului. Sub har, insa, lupta contra pacatului nu mai e o nadejde jalnica, ci un triumf sigur.
Oferta de a fi sub har, de a avea in felul acesta biruinta asupra pacatului, si putere care face in stare de a realiza orice virtute, a fost extinsa fiecaruia dintre descendentii lui Adam (Ioan 3,16). Dar multi au ales orbeste sa ramana sub lege. Chiar multi dintre cei care marturisesc o dorinta vie de a fi salvati prefera sa ramana sub lege, ca si cum s-ar putea recomanda lui Dumnezeu sa le ofere mantuirea prin propria lor ascultare de lege. Asemenea iudeilor de pe vremuri, unii crestinii de astazi, in mandria lor de autoindreptatire nu sunt dispusi sa recunoasca propria lor neajutorare si sa se predea cu totul indrumarii si puterii transformatoare a lui Dumnezeu.
Pavel spune ca atata vreme cat un om ramane sub lege ramane si sub stapanirea pacatului, deoarece legea nu poate mantui pe cineva nici de la condamnare, nici de sub puterea pacatului. Dar cei care sunt sub har, primesc nu numai eliberare de sub condamnare (Rom. 8,1) dar si putere de a birui (cap. 6,4). Astfel pacatul nu va mai avea stapanire asupra lor.