6:12 Deci, pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui.
Domneasca. Mai de graba, ,,sa nu mai tot domneasca”, asa ca in trecut. Folosind cuvantul ,,domneasca”, Pavel nu lasa a se intelege o comparatie intre a domni si numai a exista, ci intre a domni si a fi complet detronat. Credinciosii mor cu Hristos asa ca pacatul nu mai poate domni asupra lor.
Sa nu mai ascultati de poftele lui. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 70) pentru omiterea lui ,,de”. Totusi, sensul nu este practric afectat. Desi ,,omul nostru cel vechi” e descris ca fiind rastignit cu Hristos (vers.6) noi suntem inca in trupul nostru ,,muritor” cu poftele si patimile lui. Pacatul este inca o putere. Daca ingaduim lucrul acesta, pacatul inca mai poate avea stapanire asupra noastra. Nasterea din Duhul Sfant nu desfiinteaza poftele firii pamantesti. Totusi, experienta aceasta ne pune in legatura cu o putere superioara prin care noi putem sa rezistam totdeauna cu succes stapanirii pe care o incearca pacatul. Ramane totusi de partea noastra sa hotaram daca vom da mai departe ascultare pacatului sau lui Hristos.
Din cauza aceasta, trebuie sa experimentam o ,,noua convertire” in fiecare zi (vezi 1 T 699, 7 T44). Experienta noastra de ieri nu e indestulatoare pentru astazi. Desi poate ca am murit fata de pacat ieri, ,,eul nostru vechi” poate sa-si ridice din nou capul sau hidos astazi. Numai tinand eul nostru vechi continuu si deplin mort fata de pacat, asa cum e reprezentat de botezul nostru, suntem in stare sa traim zilnic fata de Dumnezeu. Si experienta aceasta este cu putinta numai prin unirea cu Isus Hristos, printr-o credinta in El care este atat de reala si atat de constanta, incat ca si El uram pacatul si iubim neprihanirea. Comparati COL 331. In ce priveste experienta de consacrare zilnica a lui Pavel vezi 1 Cor. 15,31; MH 452, 453; cf. 1 Cor. 9,27).