6:10 Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna; iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu.
Prin moartea de care a murit. [,,Prin aceea ca a murit”, KJV; ,,ceea ce a murit”, Nitz]. Literal, ,,ceea ce El a murit” ceea ce poate fi tradus: ,,moartea pe care a murit-o”. Comparati ,,viata pe care acum o traiesc”, literal ,,ceea ce traiesc” (Gal. 2,20).
A murit pentru pacat. El S-a facut ,,pacat pentru noi, el care nu cunostea pacatul” (2 Cor. 5,21). Pacatul pe care El l-a purtat nu era al Sau, ci al nostru (vezi 1 Petru 2,22.24). Dar cand Hristos S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte (Fil. 2,8), pretentia asupra Lui ca purtator al nostru de pacat a fost implinita. Scopul pentru care fusese intreprinsa supunerea Lui voluntara a fost realizat o data pentru totdeauna (vezi Rom. 3,25.26).
Odata. Gr. ephapax, ,,o data pentru totdeauna”. Nu e nevoie ca jertfa sa fie repetata (vezi Evrei 7,27; 9,12.26.28; 10,10).
Prin viata pe care o traieste. [,,Ceea ce vietuieste”, KJV; Nitz.]. Literal ,,ceea ce traieste”, care poate fi redata ,,viata pe care o traieste”. In cuvintele ,,el traieste” avem marturia cuiva care vazuse pe Domnul. In lumina orbitoare care stralucise in jurul lui pe drumul catre Damasc, Pavel recunoscuse o prezenta divina si intrebase: ,,Cine esti Tu, Doamne?”. Apoi a venit descoperirea inmarmuritoare ca Isus, pe a Carui urmasi el ii persecuta, era in viata (Fapte 9,3-9).
Pentru Dumnezeu. [Fata de Dumnezeu”, KJV]. Dar Pavel pare sa faca o deosebire intre viata lui Hristos pe pamant, o viata de lupta cu pacatul si de supunere la moarte, si viata Lui prezenta proslavita, inaltata la dreapta Tatalui (Ioan 17,5; Fapte 7,55). Pentru ca fusese ,,facut pacat” pentru noi (2 Cor. 5,21), Isus a simtit ,,mania Tatalui asupra Sa ca loctiitor al omului” (DA 753). Dar acum El fiind biruitor asupra pacatului si mortii, din nou Se bucura de comuniune neintrerupta cu Tatal si traieste ,,pentru Dumnezeu” [fata de Dumnezeu].