Printable ModeRomani, 6
|
6:1 Ce vom zice dar? Sa pacatuim mereu, ca sa se inmulteasca harul? Ce vom zice dar? In ce priveste folosirea acestei propozitii, vezi cap. 4,1. In capitolul anterior Pavel vorbise despre degenerarea universala a omului, rezultand din caderea omului. Dar el asigurase pe credincios ca, in ciuda tendintelor spre rau ale omului mostenire sau cultivate, harul lui Dumnezeu e mai mult decat indestulator pentru a-l salva din pacatul sau, pentru a schimba pacatosenia in neprihanire si moartea in viata vesnica. Cu cat pacatul s-a inmultit mai mult, cu atat s-a inmultit si harul lui Dumnezeu. Vrea aceasta sa zica, intreaba Pavel, ca si oamenii pot sa mearga inainte in pacatuire, asa ca harul sa se inmulteasca si mai mult? Sa pacatuim mereu? [,,Sa continuam in?”, KJV; ,,sa ramanem in pacat?” Nitz.]. Gr. epimeno, insemnand in primul rand ,,a ramane”, ,,a starui la”, ,,a starui cu” (vezi 1 Cor. 16,8; Fil. 1,24). De asemenea, inseamna ,,a starui” (vezi Rom. 11,23; Col. 1,23). Intrebarea este: ,,Sa staruim noi in a pacatui?” Pavel deja facuse aluzie la faptul ca doctrina indreptatirii prin credinta fara de fapte ale legii era gresit rastalmacita de catre vrajmasi ca o incurajare de a face raul pentru ca sa vina binele (vezi Rom. 3,8). Mai era o primejdie ca pana si credinciosii sa abuzeze de proaspat gasita lor libertate (Gal. 5,13). De aceea, intrucat o astfel de gresita intelegere a neprihanirii prin credinta cuprinde un esec atat de deplin in a intelege scopul lui Dumnezeu in planul Sau pentru refacerea omului, Pavel explica cu grija si vigoare experienta care trebuie sa vina dupa o adevarata experienta a indreptatirii si anume sfintirea. 6:2 Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat? Nicidecum! [,,Fereasca Domnul”, KJV]. Vezi cap. 3,4. Care am murit fata de pacat. [,,care suntem morti fata de pacat”, KJV]. Mai de graba ,,care am murit fata de pacat”. Versiunea greaca indreapta atentia la un anumit timp sau eveniment, in cazul acesta predarea credinciosului fata de Hristos si renasterea si indreptatirea lui in consecinta. Argumentatia lui Pavel arata ca trairea in pacat e incompatibila cu faptul ca o data s-a murit fata de el. Cum sa mai traim in pacat? [,,Cum sa mai traim in el?”. KJV]. Una e, ca din cauza slabiciunii firii pamantesti, a savarsi un pacat ocazional. E cu totul altceva a trai in pacat. A trai in pacat inseamna ca pacatul este elementul in care traim, atmosfera pe care sufletele noastre o respira. O astfel de viata este absolut incompatibila cu credinta. Credinta in Hristos care face cu putinta indreptatirea pacatosului implica o bunavointa fara de rezerve de a face voia Lui si o ura fata de tot ce a cauzat Mantuitorului o suferinta atat de mare (vezi cap. 3,28.31). Credinta care pretinde indreptatirea, dar in acelasi timp, permite o persistenta in vechile cai ale pacatului nu e deloc credinta. Dovada ca un om e indreptatit nascut din nou, si ca a trecut de la moarte la viata e ca el acum gaseste placere in ascultarea de Legea lui Dumnezeu (1 Ioan 2,1-6; cf. Rom. 13,8). ,,In nasterea din nou inima este adusa in acord cu Dumnezeu, cand e adusa in acord cu legea Lui. Cand aceasta mare schimbare a avut loc in pacatos, el a trecut de la moarte la viata” (GC 468). E adevarat ca omul credincios poate uneori cadea in vreun pacat (vezi 1 Ioan 2,1), dar dovada ca cineva a fost cu adevarat nascut din Dumnezeu e ca el nu mai continua practicarea pacatului (1 Ioan 3,9) sau, asa cum o declara Pavel, el nu mai traieste in pacat. 6:3 Nu stiti ca toti cati am fost botezati in Isus Hristos, am fost botezati in moartea Lui? Nu stiti? Literal ,,Sunteti necunoscatori?” in alte cuvinte: ,,Admiteti adevarul a ceea ce spun eu, sau e cu putinta ca voi sa nu va dati seama de tot ce cuprinde in sine botezul vostru?” Botezati pentru. [,,Botezati in”, KJV; Nitz]. Expresia tradusa in felul acesta apare si in 1 Cor. 10,2 (tradusa acolo ,,botezati in”) cu referire la experienta israelitilor cu Moise. Ca rezultat al faptul ca au fost sub nor si ca au trecut prin apele Marii Rosii, israelitii au fost adusi in stransa unire cu conducatorul lor. Ei ,,au crezut in Domnul si in servul Sau Moise” (Ex. 14,31). De atunci inainte au avut o mai mare incredere in Moise. Ei s-au increzut in el ca eliberator al lor si l-au urmat ca pe comandantul lor. Unirea credinciosului crestin cu Mantuitorul sau divin este, natural, de o treapta superioara fata de aceasta. Ea implica o legatura de asa iubire si incredere implicita, incat credinciosul e de fapt transformat in acelasi chip de bunatate si indurare ca Rascumparatorul sau (vezi 2 Cor. 3,18; cf. CT 249). Expresia ,,in Isus Hristos” [,,pentru Isus Hristos”] inseamna in unire cu Isus Hristos. Aceasta nu inseamna ca ceremonia scufundarii singura produce de fapt aceasta unire; botezul este o proclamare publica a unei legaturi spirituale cu Hristos in care s-a intrat inainte ca sa aiba loc ceremonia exterioara. Botezul reprezinta unirea vietii credinciosului in asa unire cu viata lui Hristos, incat cei doi devin, ca sa zicem asa, o singura unitate spirituala (vezi 1 Cor. 12,12.13.27; Gal. 3,27). Conceptia lui Pavel cu privire la unirea cu Hristos descopera ca experiemta convertirii lui era ceva mai mult decat o schimbare intelectuala. Acceptarea personala din partea sa a lui Hristos ca Rascumparator si Domn al sau a dus la o asa stransa si absorbanta comuniune spirituala incat a ajuns sa insemne nu mai putin decat o faptica identificare a vointei (Gal. 2,20). Nu e ceva neobisnuit in cazul unei prietenii ca doua persoane sa se impartaseasca de o asa unitate de scop incat ei par sa gandeasca si sa actioneze ca si cum ar fi aproape una singura. Prietenia cu Hristos e de un nivel mult mai inalt si legata prin forte nu numai omenesti, ci si divine. Pentru moartea Lui [,,In moartea Lui”, KJV; Nitz]. Intelesul acestor cuvinte este dat in versetele care urmeaza, mai ales in vers. 10 si 11 unde Pavel explica faptul ca dupa cum Hristos a murit fata de pacat, tot asa crestinul sa se priveasca pe sine ca mort fata de pacat. Si daca prin botez credinciosul a aratat participarea sa la moartea lui Hristos fata de pacat (vers. 10) in favoarea lui, atunci cu siguranta el nu poate sa continue de a trai in pacatul care a facut moartea aceasta necesara (vers. 2). Pentru ca sacrificiul lui Hristos sa indeplineasca mantuirea pentru pacatos, credinciosul individual trebuie sa participe in cunostinta de cauza la intelesul si experienta reprezentata de moartea, ingroparea si invierea lui Hristos in favoarea lui. Ca o marturisire publica a acestei experiente credinciosul se supune la ceremonia botezului prin scufundare in armonie cu porunca lui Isus (Mat. 28,19). 6:4 Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua. Botez. Gr. baptismos, de la baptizo, insemnand ,,a scufunda”, ,,a afunda in apa” (vezi Mat. 3,6). Pentru moarte. [,,In moarte” KJV]. Expresia aceasta poate fi legata fie cu ,,ingropati”, sau cu ,,botez” (cf. vers. 3). Diferenta nu este importanta. Subiectul lui Pavel este ca scufundarea reprezinta faptul ca moartea credinciosului fata de pacat este tot atat de reala si completa cum a fost moartea lui Hristos cand zacea in mormant. Si daca este atat de completa ea cu adevarat ar trebuie sa marcheze sfarsitul felului vechi de viata si inceputul unuia nou. E o tagaduire a sensului si a scopului botezului ca viata veche de pacat sa fie continuata dupa aceea. Asa cum ingroparea (sau scufundarea totala) in apa baptismala e urmata de o ridicare totala, tot asa moartea cu Hristos fata de pacat, pe care scufundarea aceea o simbolizeaza, trebuie sa fie urmata de invierea cu Hristos la un nou fel de viata. Am fost ingropati. [,,Suntem ingropati”, KJV]. Mai de graba, ,,am fost ingropati”. Gr. sunthapto inseamna literal ,,a ingropa impreuna”. Descrierea de catre Pavel a botezului ca reprezentand ingroparea este dovada ca era practica primilor crestini de a boteza prin scufundare (vezi Mat. 3,6). Daca Pavel s-ar fi referit la una din celelalte forme de botez care au devenit populare mai tarziu, simbolismul lui din acest verset ar fi fost oarecum fortat, daca nu lipsit de subiect. A inviat din morti. E lucru important de a recunoaste ca botezul simbolizeaza nu numai moartea si ingroparea dar si invierea. Ritualul arata in doua directii, inapoi catre moartea noastra fata de pacat si inainte catre viata noastra cea noua in Hristos. Dupa cum moartea lui Hristos avea in vedere invierea (vezi cap. 4,25), tot asa lucrarea harului nu se sfarseste cu moartea pacatosului fata de pacat. Dimpotriva, moartea aceasta fata de pacat priveste catre o viata mai inalta, mai sfanta si mai stralucita. Indreptatirea anticipeaza deplina sfintire a crestinului. Slava. Slava lui Dumnezeu reprezinta toata desavarsirea si distinctia divina (vezi cap. 3,23). Ceea ce s-a manifestat in mod deosebit in invierea lui Hristos (vezi Rom. 1,4; 1 Cor. 6,14; 2 Cor. 13,4; Ef. 1,19.20). cu privire la invierea lui Lazar, Isus a spus: ,,Nu ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” (Ioan 11,40). Sa traim [,,Sa umblam”, KJV; Nitz]. Literal ,,sa umblam”, lasand a se intelege comportament obisnuit; de unde ,,sa traim” (vezi Rom. 8,4; 2 Cor. 5,7; 10,3; Ef. 2,10; 4,1). Viata. Gr. zoe. Notati ca Pavel nu foloseste cuvantul bios, care inseamna felul de viata, si e tradus ,,viata” sau ,,vietuire” in Marcu 12,44; Luca 8,14; 1 Tim. 2,2; 2 Tim. 2,4; 1 Ioan 2,16 etc. Zoe denota principiul de viata si e cuvantul folosit in Mat. 19,16; Luca 1,75; 12,15; Ioan 1,9; 3,16; 5,26; Rom. 11,15; Apoc. 22,1 etc. Purtarea de toate zilele a fost deja amintita ca ,,umblare”. Cand credinciosul a fost nascut din nou din Duhul Sfant, de aici inainte este animat de un nou element vital (vezi Rom. 8,7-11). Astfel, a ,,umbla in innoire de viata” este a umbla ,,dupa Duhul” (vers. 4). De unde, purtarea de toate zilele a crestinului va da la iveala prezenta si efectul Duhului vietii (vezi Col. 3,1-3; 6 T 98,99). 6:5 In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui. Ne-am facut una. [,,Saditi laolalta”, KJV]. Gr. sumphutoi, ,,crescuti impreuna”, ,,saditi laolalta” nu e o redare precisa a cuvantului grec. Ideea este a fi legat vital. E un tablou al unirii vitale care exista intre Hristos si aceia care au intrat in comuniunea intima a credintei cu El. Comparati parabola lui Hristos cu Vita si Mladitele (Ioan 15,1-8). Afara de cazul ca omul credincios intra prin credinta in aceasta legatura vitala cu Hristos, e cu neputinta ca el sa umble intr-o viata noua, indiferent cat de mult ar dori el sa faca lucrul acesta. Vom fi una cu El si printr-o. Ultima parte a acestui verset e cu mult mai scurta in versiunea greaca de cum arata cuvintele in versiunea KJV. Traduse literal, ele zic: ,,dar la fel vom fi din inviere”. Unii au aplicat acest pasaj in primul rand la invierea viitoare. Pavel scoate in evidenta ca asa dupa cum credinciosul are parte la asemanarea mortii lui Hristos prin faptul ca el insusi moare fata de pacat, tot asa el trebuie sa se impartaseasca de asemanarea invierii lui Hristos, ridicandu-se la o viata noua de neprihanire. In amandoua experientele acestea, el da pe fata legatura lui vitala cu Mantuitorul. Este de la sine inteles ca renasterea si viata spirituala duc la invierea finala si la viata vesnica. De fapt, pentru cei care umbla in viata cea noua, viata vesnica intr-un anumit sens a si inceput (vezi Ioan 8,51). 6:6 Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului; Stim bine. [,,stiind”, KJV]. Constructia ,,nu stiti?” (vers. 3). Recunoasterea unirii vitale la care s-a facut referire vine dintr-o intelegere a scopului mortii si invierii lui Hristos, asa cum Pavel explica acum mai departe. Omul nostru cel vechi. Adica, fostul nostru eu in starea lui stricata si pacatoasa. Felul cum Pavel foloseste expresia aceasta in alta parte ilumineaza intelesul lui aici (vezi Ef. 4,22.23; Col. 3,9). A fost rastignit. [,,E rastignit”, KJV]. Mai de graba ,,a fost crucificat”. Referirea aici este la experienta credinciosului cand a primit pe Hristos, a renuntat la trecutul lui rau, si a murit fata de pacat. Contrastand starea lui anterioara cu starea lui prezenta, Pavel si-a dat seama ca era ca o faptura noua si trecuse printr-o schimbare deplina ca si aceea de la moarte la viata. Vechiul sau eu pierise. El era acum un om nou in Hristos, si Hristos locuia in el (Vezi 2 Cor. 5,17; Gal. 2,20). Pasajul acesta scoate in evidenta faptul ca adevarata convertire si renasterea inseamna mai mult decat o simpla schimbare de crez, care poate fi savarsita numai prin Duhul renascator al lui Dumnezeu. Planul pentru mantuirea omului aduce nu numai eliberare de osanda prin acceptarea efectelor jertfei lui Hristos, el aduce si nasterea sau creatiunea omului nou, liber de sclavia pacatului. Profunda insemnatate a ritualului botezului asa cum e explicata aici e o dovada clara ca botezul pruncilor nou-nascuti nicidecum nu implineste scopul Domnului la randuirea acestui ritual. Ceea ce aduce credinciosului binecuvantarea intentionata e participarea inteligenta la intelesul simbolului. ,,Acum intru in comuniune cu Hristos in moartea Lui. Cand sunt cufundat, sunt ingropat cu Hristos. Cand ies afara din apa, inviez la o viata noua in Hristos. Ceremonia deci nu este o forma exterioara, goala, ci o experienta de confirmare si transformare care e intotdeauna reamintita ca simbolizand sfarsitul vietii vechi de pacat si inceputul unei vieti noi de neprihanire in unirea cu Hristos. Trupul pacatului. Adica trupul ca resedinta a pacatului, trupul care apartinea puterii pacatului si era carmuit de aceasta, in care membrii sunt unelte ale nelegiuirii (vers. 13). Expresii asemanatoare in alta parte sunt ,,trup de moarte” (cap. 7,24), insemnand ,,trupul care e sortit sa moara”; ,,trupul poftelor firii pamantesti” (Col. 2,11), insemnand ,,trupul care e inclinat sa serveasca propriilor sale impulsuri firesti”. In felul acesta ,,trupul pacatului” este echivalent cu ,,omul nostru cel vechi”. El reprezinta trupul in masura in care este salasul si unealta pacatului si robul pacatului. El trebuie sa fie rastignit si ,,nimicit”, asa ca pacatul sa nu-l mai foloseasca asemenea unui rob. Dezbracat de puterea lui. [,,Nimicit”, KJV; ,,desfiintat”, Nitz]. Gr. katargeo, acelasi cuvant folosit in cap. 3,3, unde este tradus ,,nimici” [,,face fara efect”]. Comparati folosirea cuvantului in cap. 3,31; 4,11. Katargeo implica aducerea trupului pacatului la o stare de inertie si incapacitate. Aceasta nu inseamna, natural, ca trupul fizic urmeaza a fi nimicit, ci ca trupul in legatura lui cu pacatul trebuie sa fie facut tot atat de inert si lipsit de miscare ca si cum ar fi mort. Robi ai pacatului. [,,Sa servim pacatului”, KJV]. Sau ,,sa fim robiti pacatului” (vezi vers. 17). A trai in pacat (vers. 2) inseamna a fi in robie fata de puterea lui. Isus invata ,,ca oricine traieste in pacat, este rob al pacatului” (Ioan 8,34), dar ca adevarul poate sa elibereze pe oameni din sclavia lui (Vers. 32). Pacatul isi exercita stapanirea si tine pe om sub controlul lui prin impulsiunile firii pamantesti. De aceea, vechiul eu trebuie sa fie ,,rastignit impreuna cu Hristos” (Gal. 2,20) asa ca urmasul Sau sa poata fi eliberat de stapanirea pacatului. 6:7 caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat. Care a murit. Literal ,,cel care a murit”. In vers. 6 vezi comentariul de acolo) pacatosul este infatisat ca un rob. Numai moartea impreuna cu Hristos poate sa-l elibereze din robia pacatului. Pavel ilustreaza acum aceasta, aratand spre adevarul evident ca atunci cand un rob moarte, el inceteaza de a mai fi supus controlului stapanului sau, tot asa si crestinul cand moarte fata de pacat, e eliberat de stapanirea pacatului (cf. 1 Petru 4,1). Izbavit de pacat. [,,Eliberat de pacat”, KJV]. Literal ,,indreptatit fata de pacat”. 6:8 Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El, Daca am murit. [,,Daca suntem morti”, KJV]. Literal, ,,daca am murit” (cf. vers. 7). Credem. Dupa cum Avraam a crezut ca ceea ce Dumnezeu a fagaduit ,,El poate si sa implineasca” (Rom. 4,21; cf. 1 Tes. 5,24; 2 Tes. 3,3; 2 Tim. 2,11). Vom si trai. Aceasta nu se refera in primul rand la viata viitoare in slava, desi ea este subinteleasa (vezi vers. 5). Pavel scoate in evidenta ca moartea care elibereaza din sclavia pacatului e urmata de o viata de libertate (vers. 8-11) care nu mai e sub stapanirea pacatului, ci e devotata slujirii unui stapan nou (vers. 12-14). Pavel se refera in mod deosebit la ,,innoirea de viata” (vers. 4) la care urmeaza sa se bucure crestinul aici pe acest pamant – viata lui Hristos in credincios (Gal. 2,20) si viata credinciosului in Hristos (Col. 3,3). 6:9 intrucat stim ca Hristosul inviat din morti, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stapanire asupra Lui. Stim. [,,Stiind”, KJV]. Credinta noastra ca vom trai cu Hristos e bazata pe cunoasterea faptului ca El este pururi viu (Evrei 7,25). Nu mai moare. Comparati cu Apoc. 1,18. Nu mai are stapanire. Sau ,,nu mai e stapana”. Pacatul e ceea ce a facut pe Hristos supus stapanirii mortii, nu propriul Sau pacat, ci ale noastre. In favoarea noastra El S-a supus de bunavoie (vezi Ioan 10,17.18). Acum, cand experienta Lui de umilire a trecut, El ramane pururi biruitorul si stapanul mortii. 6:10 Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna; iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu. Prin moartea de care a murit. [,,Prin aceea ca a murit”, KJV; ,,ceea ce a murit”, Nitz]. Literal, ,,ceea ce El a murit” ceea ce poate fi tradus: ,,moartea pe care a murit-o”. Comparati ,,viata pe care acum o traiesc”, literal ,,ceea ce traiesc” (Gal. 2,20). A murit pentru pacat. El S-a facut ,,pacat pentru noi, el care nu cunostea pacatul” (2 Cor. 5,21). Pacatul pe care El l-a purtat nu era al Sau, ci al nostru (vezi 1 Petru 2,22.24). Dar cand Hristos S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte (Fil. 2,8), pretentia asupra Lui ca purtator al nostru de pacat a fost implinita. Scopul pentru care fusese intreprinsa supunerea Lui voluntara a fost realizat o data pentru totdeauna (vezi Rom. 3,25.26). Odata. Gr. ephapax, ,,o data pentru totdeauna”. Nu e nevoie ca jertfa sa fie repetata (vezi Evrei 7,27; 9,12.26.28; 10,10). Prin viata pe care o traieste. [,,Ceea ce vietuieste”, KJV; Nitz.]. Literal ,,ceea ce traieste”, care poate fi redata ,,viata pe care o traieste”. In cuvintele ,,el traieste” avem marturia cuiva care vazuse pe Domnul. In lumina orbitoare care stralucise in jurul lui pe drumul catre Damasc, Pavel recunoscuse o prezenta divina si intrebase: ,,Cine esti Tu, Doamne?”. Apoi a venit descoperirea inmarmuritoare ca Isus, pe a Carui urmasi el ii persecuta, era in viata (Fapte 9,3-9). Pentru Dumnezeu. [Fata de Dumnezeu”, KJV]. Dar Pavel pare sa faca o deosebire intre viata lui Hristos pe pamant, o viata de lupta cu pacatul si de supunere la moarte, si viata Lui prezenta proslavita, inaltata la dreapta Tatalui (Ioan 17,5; Fapte 7,55). Pentru ca fusese ,,facut pacat” pentru noi (2 Cor. 5,21), Isus a simtit ,,mania Tatalui asupra Sa ca loctiitor al omului” (DA 753). Dar acum El fiind biruitor asupra pacatului si mortii, din nou Se bucura de comuniune neintrerupta cu Tatal si traieste ,,pentru Dumnezeu” [fata de Dumnezeu]. 6:11 Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru. Socotiti-va. Cu scopul de a explica experienta crestina, Pavel vorbeste despre credincios ca fiind alcatuit din noua euri. Eul cel vechi acum a murit, deoarece a fost rastignit cu Hristos (vers 6). Eul cel nou este viu, nascut din nou din Duhul Sfant (Vers. 4). In felul acesta, Pavel poate vorbi despre un om ca fiind in acelasi timp mort fata de pacat in legatura cu pacatul si viu in legatura cu Dumnezeu. Pe langa aceasta, Pavel pare sa aseze constienta omului separat de eul vechi si de eul nou, asa ca omul credintei poate sa decida constient la tinerea eului vechi mort, si a eului nou, viu. Vii pentru Dumnezeu. Viata cea noua a credinciosilor apartine cu totul lui Dumnezeu si trebuie sa fie devotata cu totul slujbei Lui. Dupa cum Hristos ,,traieste pentru Dumnezeu” [fata de Dumnezeu] (vers. 10), tot asa crestinul traieste ,,pentru [fata de] Dumnezeu” o viata care incepe pe pamant in sfintenie si va continua in cer in slava, cinste si nemurire. In Hristos Isus. [,,Prin Hristos Isus”, KJV]. Sau ,,in Isus Hristos”. Aducerea credinciosului la asemanarea mortii lui Hristos fata de pacat si a vietii Sale fata de [pentru] Dumnezeu este atinsa nu numai ,,prin”, ci ,,in” Hristos Isus. Experienta aceasta a fost facuta cu putinta pentru crestin ,,prin” Hristos, dar numai credinciosul care e ,,in” Hristos poate sa participe la ea. Domnul nostru. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 10) pentru omiterea acestei expresii. Sensul nu e afectat de omitere. 6:12 Deci, pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui. Domneasca. Mai de graba, ,,sa nu mai tot domneasca”, asa ca in trecut. Folosind cuvantul ,,domneasca”, Pavel nu lasa a se intelege o comparatie intre a domni si numai a exista, ci intre a domni si a fi complet detronat. Credinciosii mor cu Hristos asa ca pacatul nu mai poate domni asupra lor. Sa nu mai ascultati de poftele lui. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 70) pentru omiterea lui ,,de”. Totusi, sensul nu este practric afectat. Desi ,,omul nostru cel vechi” e descris ca fiind rastignit cu Hristos (vers.6) noi suntem inca in trupul nostru ,,muritor” cu poftele si patimile lui. Pacatul este inca o putere. Daca ingaduim lucrul acesta, pacatul inca mai poate avea stapanire asupra noastra. Nasterea din Duhul Sfant nu desfiinteaza poftele firii pamantesti. Totusi, experienta aceasta ne pune in legatura cu o putere superioara prin care noi putem sa rezistam totdeauna cu succes stapanirii pe care o incearca pacatul. Ramane totusi de partea noastra sa hotaram daca vom da mai departe ascultare pacatului sau lui Hristos. Din cauza aceasta, trebuie sa experimentam o ,,noua convertire” in fiecare zi (vezi 1 T 699, 7 T44). Experienta noastra de ieri nu e indestulatoare pentru astazi. Desi poate ca am murit fata de pacat ieri, ,,eul nostru vechi” poate sa-si ridice din nou capul sau hidos astazi. Numai tinand eul nostru vechi continuu si deplin mort fata de pacat, asa cum e reprezentat de botezul nostru, suntem in stare sa traim zilnic fata de Dumnezeu. Si experienta aceasta este cu putinta numai prin unirea cu Isus Hristos, printr-o credinta in El care este atat de reala si atat de constanta, incat ca si El uram pacatul si iubim neprihanirea. Comparati COL 331. In ce priveste experienta de consacrare zilnica a lui Pavel vezi 1 Cor. 15,31; MH 452, 453; cf. 1 Cor. 9,27). 6:13 Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. Sa nu mai dati. Cuvantul ,,dati” apare de doua ori in acest verset, dar formele in greaca sunt diferite. Cea dintai implica actiune continua, ,,nu mai staruiti in a preda”, sau ,,incetati predarea”. A doua inseamna ,,predati-va o data pentru totdeauna” (vezi cap. 12,1). Madularele. Adica, organele si facultatile trupului (vezi Rom. 7,5.23; 1 Cor. 6,15; 12,12.18.20). Unelte. Gr. hopla. Acelasi cuvant e tradus ,,arme”, in Ioan 18,3; Rom. 13,12; 2 Cor. 6,7; 10,4). In NT pare sa fie folosit in deosebi cu privire la armele de razboi. Unii comentatori au vazut in versetul acesta un tablou al pacatului si neprihanirii in razboi unele cu altele si recrutand sustinatori in ostirile lor. In timp ce pacatul se lupta pentru dominatie, mobilizeaza o ostire de pofte ale firii pamantesti si cauta sa foloseasca organele si facultatile corpului ca arme prin care poftele pot restabili tirania nelegiuirii. Altii insa prefera sa inteleaga ca Pavel numai afirma ca madularele noastre niciodata sa nu fie supuse indrumarii poftelor pacatoase pentru a implini vreun fel de scop pacatos. Compara 2 T 454. Dati-va. Adica, o data pentru totdeauna (vezi mai sus la ,,sa nu mai dati”) Ca vii. [,,Care sunteti vii”, KJV]. Ca oameni inviati pentru viata noua in Hristos (vers. 11). Unelte ale neprihanirii. In felul acesta, consacrandu-si madularele lui Dumnezeu, crestinul se preda pentru ca sa lupte, prin Duhul datator de putere al lui Dumnezeu, pentru cea mai mare desavarsire cu putinta a fiecarui organ al trupului si insusire a mintii, pentru ca sa poata cunoaste, iubi si servi pe Rascumparatorul sau in mod corespunzator. (vezi COL 330). 6:14 Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har. Nu va mai stapani. [,,Nu trebuie sa mai aiba stapanire”, KJV]. Sau, ,,sa nu fie stapan”. E adevarat ca pacatul va ispiti si hartui. Totusi, el nu va avea stapanire asupra crestinului adevarat. De aceea, credinciosul trebuie sa se predea cu totul in serviciul lui Dumnezeu, deoarece biruinta asupra pacatului ii este fagaduita. Nu sunteti sub lege. Literal ,,nu sub lege”. Articolul definit nu e folosit nici cu ,,lege”, nici cu ,,har” (vezi cap. 2,12). Pavel nu se refera aici in primul rand la vreo anumita lege, ci la lege ca principiu. Subiectul lui e ca oamenii credintei nu sunt sub lege ca mijloc de mantuire, ci sub har. Legea nu poate sa mantuiasca un pacatos, si legea nu poate nici sa puna capat pacatului sau stapanirii lui. Legea descopera pacatul (cap. 3,20). Legea nu poate sa ierte pacatul, si iarasi legea nu poate sa procure vreo putere ca sa-l biruiasca. Pacatosul care cauta sa fie salvat sub lege, va gasi numai condamnate si o si mai adanca inrobire fata de pacat. Oriunde se sustine principiul ca omul se poate mantui pe sine prin propriile sale fapte, nu exista bariera efectiva impotriva pacatului (DA 35, 36). Dar crestinul nu cauta mantuire in chip legalist, ca si cum ar fi putut fi mantuit prin propriile sale fapte de ascultare (vezi cap. 3,20.28). El recunoaste ca e calcator al legii divine, ca in propria sa putere e cu totul incapabil sa implineasca cererile ei, ca merita pe buna dreptate sa fie sub condamnarea ei, si se predea prin credinta in Hristos harului si indurarii lui Dumnezeu. Atunci, prin harul lui Dumnezeu, (vezi vers. 24) trecutul lui pacatos e iertat si el primeste putere divina pentru a umbla in viata cea noua. Cand un om e ,,sub lege”, in ciuda celor mai bune eforturi ale sale, pacatul continua sa aiba stapanire asupra lui, deoarece legea nu are putere de a-l elibera din robia pacatului. Sub har, insa, lupta contra pacatului nu mai e o nadejde jalnica, ci un triumf sigur. Oferta de a fi sub har, de a avea in felul acesta biruinta asupra pacatului, si putere care face in stare de a realiza orice virtute, a fost extinsa fiecaruia dintre descendentii lui Adam (Ioan 3,16). Dar multi au ales orbeste sa ramana sub lege. Chiar multi dintre cei care marturisesc o dorinta vie de a fi salvati prefera sa ramana sub lege, ca si cum s-ar putea recomanda lui Dumnezeu sa le ofere mantuirea prin propria lor ascultare de lege. Asemenea iudeilor de pe vremuri, unii crestinii de astazi, in mandria lor de autoindreptatire nu sunt dispusi sa recunoasca propria lor neajutorare si sa se predea cu totul indrumarii si puterii transformatoare a lui Dumnezeu. Pavel spune ca atata vreme cat un om ramane sub lege ramane si sub stapanirea pacatului, deoarece legea nu poate mantui pe cineva nici de la condamnare, nici de sub puterea pacatului. Dar cei care sunt sub har, primesc nu numai eliberare de sub condamnare (Rom. 8,1) dar si putere de a birui (cap. 6,4). Astfel pacatul nu va mai avea stapanire asupra lor. 6:15 Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum. Sa pacatuim? [,,Sa mai pacatuim?”, KJV]. Vezi vers. 1. Forma verbului in greaca poate sugera actul ocazional al pacatului, comparat cu continuarea intr-o viata de pacat din vers. 1 ne putem noi deda la pacat cand si cand pentru ca acum nu suntem sub lege ci sub har? Raspunsul lui Pavel e ca orice dedare la pacat e o revenire la acea robie a pacatului din care harul l-a eliberat pe pacatos. A presupune ca a fi sub har inseamna ca urmasul lui Hristos este acum liber sa fie neascultator de lege morala a lui Dumnezeu fara sa fie pedepsit, inseamna a intelege cu totul gresit intregul scop al lui Dumnezeu in planul mantuirii. Tocmai calcarea de catre om a Legii lui Dumnezeu a fost in primul rand ceea ce a facut ca Dumnezeu in iubirea Sa sa ofere har pacatosului. Prin harul lui Dumnezeu, omul este liberat de stapanirea pacatului. Cum poate atunci cineva concepe ca e drept sau rational ca in chip deliberat sa se aseze din nou sub vechea robie? A fi neascultator de Legea lui Dumnezeu inseamna a deveni din nou rob al pacatului, deoarece neascultarea de legea divina e pacat (1 Ioan 3,4), si oricine staruieste in pacat e slujitorul pacatului (Ioan 8,34). A starui in dedarea la pacat dupa ce s-a primit iertarea si harul transformator al lui Dumnezeu inseamna a tagadui insusi scopul harului. Oricine refuza de a ingadui harului lui Dumnezeu de a-l aduce la tot mai multa ascultare de legea divina leapada insusi harul si deci isi intoarce spatele la libertate si mantuire. Sub lege. [,,Sub legea”, KJV]. Literal ,,sub lege” ca in vers. 14 (vezi comentariul acolo). Nicidecum. [,,Sa fereasca Domnul”, KJV]. Vezi cap. 3,4. 6:16 Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire? Nu stiti? Pavel ilustreaza raspunsul sau la intrebarea pusa in vers 14, referindu-se la obiceiurile sclaviei cu care cititorii sai nu puteau decat sa fie familiari. Robi. [,,Servi”, KJV]. Gr. doulai, ,,sclavi”, ,,robi”. La greci si la romani un sclav era privit ca proprietatea stapanului sau, si proprietarul lui putea sa dispuna de el asa cum ii placea. Sub un stapan crud, soarta sclavului era cat se poate de apasatoare, si el era uneori tratat mai rau ca o vita. Aceasta este starea fiecarui nenorocit pacatos. El e sclavul lui Satana, si propriile sale dorinte si pofte rele sunt vatafii lui neobositi (vers. 12). Pavel foloseste acelasi cuvant de ,,rob” pentru a descrie pe servii lui Hristos (vezi cap. 1,1). Prin aceasta, el arata lamurit ca ei sunt cu adevarat proprietatea stapanului lor. Dar intrucat Hristos este nemarginit de bun si binevoitor, slujba Lui este de fapt o desavarsita libertate, deoarece El nu cere o ascultare pe care El sa nu o transforme in folos vesnic pentru servii Sai. Slujitorii aceluia. Noi aratam prin purtarea noastra carui stapan ii servim. Nimeni nu poate sluji in acelasi timp la doi stapani (Mat. 6,24; Luca 16,13; cf. Ioan 8,34). La moarte. [,,Spre moarte”, KJV]. Adica, ducand la moarte. Ascultare. Aceasta este, natural, ascultare fata de Dumnezeu, asa cum e ceruta de context. O atare credinta este ascultarea credintei (Vezi cap. 1,5; cf. cap. 16,26). Neprihanire. Aici, probabil, insemnand un caracter neprihanit. Faptele de ascultare duc la deprinderi de ascultare, si aceste deprinderi produc un caracter neprihanit. 6:17 Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca, dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii, pe care ati primit-o. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu. Literal ,,multumiri lui Dumnezeu”. Comparati cap. 7,25, unde expresia greaca este aceeasi. Ati fost robi. Aceasta traducere foarte exacta a textului grecesc lasa sa se inteleaga ca Pavel multumeste lui Dumnezeu ca fratii sai crestinii romani fusesera in sclavia pacatului. Evident nu acesta este cazul. Mai de graba apostolul e multumitor ca desi fusesera candva sclavi ai pacatului, acum se facusera ascultatori. Ar trebui sa fie o ocazie de mare bucurie si multumire cand pacatosii sunt castigati la ascultare (vezi Luca 15,7.23.24). Daca am atribui o valoare tot atat de inalta sufletului omenesc cum o face cerul, ar fi mai multa bucurie in mijlocul nostru cand cei pierduti sunt gasiti si adusi la Hristos. Ati ascultat. Sau ,,v-ati facut ascultatori”, sau ,,ati devenit ascultatori”. Din inima. Acesta este felul de ascultare care izvoraste din credinta in Hristos. El este raspunsul iubirii si increderii. Ascultarea sub har este opusa ascultarii legaliste. Ea nu e fortara, ci de bunavoie si sincera. Dreptarul invataturii. [,,Forma de doctrina”, KJV]. Literal, ,,tip de invatatura”. Pentru o definitie a ,,dreptarului”, ,,formei”, sau ,,tipului”, vezi cap. 5,14. Intelesul care pare cel mai corespunzator in acest context este acela de ,,tipar”, ,,exemplu” (cf. Fil. 3,17; 1 Tes. 1,7; 2 Tes. 3,9; 1 Tim. 4,12; Tit 2,7). Pavel vorbeste de norma sau tiparul credintei si datoriei crestine in care credinciosii fusesera invatati. Pe care ati primit-o. [,,Care v-a fost predata”, KJV]. Ar parea mai normal sa se vorbeasca de o forma de doctrina care e predata credinciosilor (vezi 2 Petru 2,21; Iuda 3). Dar Pavel poate continua tabloul sau cu transferarea pacatosului la un nou stapan. Credinciosii care fusesera candva sclavi ai pacatului, acum devenisera ascultatori din inima de norma invataturii careia ii dadusera ascultare. 6:18 Si prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii. Ati fost izbaviti. [,,Ati fost facuti liberi”, KJV]. Literal ,,fiind facuti liberi” sau ,,fiind liberati”, adica eliberati de sub stapanirea pacatului. V-ati facut robi. [,,Ati ajuns slujitori”, KJV]. Sau ,,ati fost inrobiti”. Convertirea inseamna o schimbare de stapan. Credinciosul e eliberat din sclavia fata de pacatul tiran si devine rob al neprihanirii. Dar robia fata de neprihanire este de fapt adevarata libertate. Cei care servesc pacatul si lui Satana sunt robii propriilor lor impulsuri si patimi, care la randul lor, sunt sub controlul celui rau. Chemand pe oameni pentru a servi neprihanirea, Dumnezeu le ofera libertate. ,,Ascultarea de Dumnezeu este eliberarea din robia pacatului, eliberarea de sub patima si impulsul omenesc”. (MH 131). 6:19 Vorbesc omeneste, din pricina neputintei firii voastre pamantesti: dupa cum odinioara v-ati facut madularele voastre roabe ale necuratiei si faradelegii, asa ca savarseati faradelegea, tot asa, acum trebuie sa va faceti madularele voastre roabe ale neprihanirii, ca sa ajungeti la sfintirea voastra! Omeneste. [,,Felul oamenilor”, KJV]. Adica, in termeni omenesti cunoscuti. Comparati Rom. 3,5; Gal. 3,15. Evident, el simtea ca figura de vorbire de sclavie era nevrednica de a descrie legatura unui crestin cu stapanul sau, deoarece ar fi sugerat o slujire fortata, mecanica. Neputinta firii voastre pamantesti. Sau ,,slabiciunii noastre omenesti”. ,,Infirmitate” inseamna ,,slabiciune”, ,,neputinta”. ,,Carne” [fire pamanteasca] reprezinta natura omeneasca in slabiciunea ei fizica, mentala si spirituala. Pavel pare sa explice o lipsa de discernamant spiritual din partea credinciosului (cf. Evrei 5,11-14). El poate ar fi preferat sa descrie relatia crestinului cu Hristos intrun fel mai abstract si strict spiritual, dar ca orice bun invatator, a folosit ilustratia care era cel mai bine adaptata la conditiile si capacitatile elevilor sai. Slujitori ai necuratiei. [,,Roabe ale necuratiei”, KJV]. Adica roabe ale necuratiei. Aparenta placere care venea o data cu pacatul era de fapt o robie aspra. Faradelegii. Gr. anomia, ,,nelegiuirea”. Aceasta este definitia data pacatului de Ioan (vezi 1 Ioan 3,4). ,,Necuratia” si ,,nelegiuirea” descriu in chip corespunzator trasaturile caracteristice ale paganismului (vezi Rom. 1,24-32; 1 Petru 4,3.4). Savarsiti nelegiuirea. [,,Spre nelegiuire”, KJV]. Supunerea madularelor trupului la ,,necuratie” si ,,nelegiuire” aduce drept urmare practicarea din obisnuinta a nelegiuirii. Dedarea la pacat e pedepsita prin lasarea in voia pacatului (vezi cap. 1,24.26.28). Comparati efectul neprihanirii, avand ca rezultat sfintirea. Roabe ale neprihanirii. [,,Slujitori ai neprihanirii”, KJV]. Vezi vers. 18. Pavel indeamna pe credinciosi sa se devoteze cu totul vietii de neprihanire asa cum mai inainte se devotasera vietii de pacat. Sfintirea. Gr. hagiasmos, adica tradus ,,sfintire”. (1 Cor. 1,30; 1 Tes. 4,3.4; 2 Tes. 2,13; 1 Petru 1,2). Hagiasmos e folosit pentru a descrie atat procesul prin care e obtinuta sfintirea cat si starea rezultata de sfintire. Starea de sfintire mai este redata si de gr. Hagiosune, folosit in Rom. 1,4; 2 Cor. 7,1; 1 Tes. 3,13. ambii termeni sunt bazati pe gr. Hagios, ,,sfant”. Aici hagiosmos probabil denota lucrarea progresiva a sfintirii. Sfintirea e un proces continuu de consacrare (vezi Ef. 4,12-15; 2 Petru 1,5-10). Este dezvoltarea armonioasa zi de zi a puterilor fizice, mintale si spirituale pana cand chipul lui Dumnezeu, dupa care am fost creati la inceput, e refacut in noi (vezi Ed. 15, 16; GC 470; CD 57). Scopul lui Dumnezeu in planul de mantuire este nu numai iertarea noastra, sau indreptatirea noastra, ci restatornicirea noastra, sau sfintirea noastra. E scopul lui Dumnezeu de a popula noul pamant cu sfinti transformati. Si tocmai la experienta aceasta si la procesul acesta de transformare indeamna apostolul Pavel pe credinciosi sa se devoteze cu trup, minte si suflet. 6:20 Caci, atunci cand erati robi ai pacatului, erati slobozi fata de neprihanire. Robi ai pacatului. [,,Slujitori ai pacatului”, KJV]. Vezi vers. 6; cf. cu vers. 17-19. Slobozi fata de neprihanire. [,,Liberi de neprihanire”, KJV]. Adica, liberi atat cat priveste neprihanirea. Aceasta nu inseamna ca erau slobozi fata de cerintele neprihanirii, ci ca erau cu totul devotati pacatului ca si oamenii de dinainte potopului (Gen. 6,5). 6:21 Si ce roade aduceati atunci? Roade, de care acum va este rusine: pentru ca sfarsitul acestor lucruri este moartea. Roade. In ce priveste intelesul si folosirea acestui termen vezi cap. 1,13. Aduceati atunci. [,,Aveati”, KJV]. Mai de graba, ,,aveati”. Versiunea greaca denota continuarea. Atunci. Adica, pe vremea aceea. Versiunea greaca introduce pasajul cu ,,de aceea” care insa e omis in KJV. ,,De aceea” se refera inapoi la sclavia fata de pacat mentionata in versetul anterior. Pasajul poate fi redat astfel: ,,De aceea ce roade aveati la data aceea si anume in timpul slujirii voastre fata de pacat?” E cu putinta de a pune intrebarea cu ,,deci” si sa se primeasca ,,roade de care acum va e rusine” drept raspuns. Exprimarea din KJV nu prezinta un raspuns exprimat, ci lasa precis a se intelege ca ei nu aduceau nici o roada, cel putin nu o roada buna. Poate ca ultima constructie e de preferat. Moartea. Vezi vers. 23. 6:22 Dar acum, o data ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit: viata vesnica. Izbaviti de pacat. [,,Ati ajuns servi”, KJV]. Sau ,,v-ati inrobit”. Acelasi cuvant grec fiind folosit ca in vers. 18 (vezi comentariul aferent). Lui Pavel nu-i era rusine sa se numeasca robul lui Hristos (vezi cap. 1,1). Totusi, in serviciul nostru fata de Dumnezeu noi nu-L ascultam pentru ca suntem in robie, ci pentru ca Il iubim (Ioan 14,15) si la randul Sau, Dumnezeu nu ne trateaza ca pe niste robi, ci ca pe fii (Gal. 4,7). Ca rod sfintirea [,,Spre sfintire”, KJV]. Vezi vers. 19. acela care e un ,,rob” al lui Dumnezeu aduce roada dainuitoare si foarte de dorit si anume roada Duhului (Gal. 5,22). O astfel de slujba inseamna dezvoltarea tuturor puterilor mintii, trupului si sufletului (Rom. 12,1.2) si are ca rezultat viata vesnica (vezi cap. 2,7; 5,2). Viata vesnica. Vezi Rom. 6,23; cf. Mat. 25,44. 6:23 Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. Plata. Gr. opsonia. Acesta nu e cuvantul obisnuit in NT pentru ,,plata”, ,,leafa”, ,,rasplata”, care este misthos (vezi Luca 10,7; Ioan 4,36; Rom. 4,4 etc., unde e folosit misthos). Opsonia deriva de la un cuvant insemnand ,,hrana fiarta”, mai ales carne sau peste, unit cu un alt cuvant care inseamna ,,a cumpara”. De unde a ajuns sa insemne ,,provizii”, ,,acordare”, ,,ratie de bani”, ca ratiile [solda] date ostasilor (vezi Luca 3,14; 1 Cor. 9,7; 2 Cor. 11,8). Mai tarziu, a fost folosit pentru leafa sau salariu, in general. E cu putinta desi nu e sigur, ca Pavel continua comparatia cu serviciul militar (vezi Rom. 6,13). Moartea. Pacatul plateste robilor lui exact aceea ce au meritat. ,,Sufletul care pacatuieste, acela va muri” (Ezech. 18,4). Intrucat moartea e in opozitie aici cu viata vesnica, Pavel se refera in deosebi la moartea vesnica, ,,moartea a doua” (Apoc. 20,6.14.15; cf. GC 544; EW 51). La nimicirea finala pacatosii vor fi tratati asa cum merita. Ei au respins oferta lui Dumnezeu de har si viata vesnica si vor primi rezultatele propriei lor alegeri deliberate (vezi Rom. 2,6; vezi DA 963, 964). Darul. Gr. charisma, acelasi cuvant ca acela tradus mai inainte ,,dar fara plata” (vezi cap. 5,15). ,,Dar” sta in viu contrast cu ,,plata”. Ceea ce primeste crestinul e reprezentat ca un dar al harului fara plata al lui Dumnezeu. Chiar si slujba si ascultarea pe care credinciosul indreptatit si renascut e in stare sa le aduca lui Dumnezeu nu sunt datorate propriei sale virtuti, ci sunt roada Duhului Sfant pe care Dumnezeu l-a trimis sa biruiasca in el. Nimeni nu poate cumpara mantuirea. Suntem mantuiti prin har prin credinta si acesta este un ,,dar al lui Dumnezeu” (Ef. 2,8). Vezi Mat. 10,15. Viata vesnica. Darul vietii vesnice, pe care Adam si Eva au pierdut-o prin abaterea lor (vezi cap. 5,12) va fi redat tuturor acelora care sunt dispusi sa o primeasca si se pregatesc pentru ea devotandu-si viata in slujba lui Dumnezeu. (Rom. 2,7; 6,22; cf. Apoc. 21,4; 22,2.3). In Isus Hristos. [,,Prin Isus Hristos”, KJV]. Sau ,,in Isus Hristos” (vezi Rom. 6,11; cf. 2 Tim. 1,1). Hristos este ,,invierea si viata” (Ioan 11,25). El e Autorul vietii pentru toti cei care au credinta in El (Ioan 6,40). Darul lui Dumnezeu de viata vesnica nu numai ca e dat prin Hristos, ci in Hristos, izvorul dainuitor si poate fi primit numai prin unirea cu El, care este ,,viata noastra” (Col. 3,4; cf. DA 786, 787). COMENTARII ELLEN G. WHITE 2 GC 468 CT 258; EV. 307, 372; EW 217; GC 461; 1T 20; 3T 365; 9T 20 6T 98 11 TM 147; 5T 436 12 Te 183; 2T 381; 4T 33 12, 13 2T 454 13 AH 128; MYP 55; 5T 116 15 4T 295 16 MYP 114; SL 92; 1 T 404; 2T 442; 4T 105, 453, 607 16-18 3T 82 22 CT 329; 1T 289; 2T 239, 488, 551; 3T 538. 23 AA 519; EW 220; FE 234, 376; GC 503, 540, 544; MM 180; PP 61, 70, 341, 741; 1T 543; 2 T 210, 286, 289; 3 T 365, 475; 4T 11,31, 363; 5T 730. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: