5:6 Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti.
Caci pe cand. Pavel cauta sa dea noi dovezi ca nadejdea crestina, intemeiata pe iubirea lui Dumnezeu, nu poate sa dea gres. El descrie marimea predominanta a acelei iubiri asa cum e descoperita de faptul ca Hristos a murit pentru noi pe cand noi inca eram in stare noastra deznadajduita si netematoare de Dumnezeu.
Fara putere. Sau ,,slabi”, ,,neajutorati”. Vorbeste despre starea neajutorata explicata in capitolele anterioare. In versiunea greaca cuvantul folosit aici este adesea aplicat la cei care sunt bolnavi si slabi din punct de vedere firesc (vezi Mat. 25,39; Luca 10,9; fapte 5,15). In Fapte 4,9 e tradus ,,neputincios”, o descriere necorespunzatoare a starii pacatosului inainte de primirea din partea lui a harului mantuitor si a puterii lui Dumnezeu. Referirea lui Pavel la starea de neputinta si neajutorare a pacatosului nerenascut sta in contrast cu tabloul facut de el al credinciosului indreptatit, care se bucura acum cand devine tot mai tare in nadejde, in rabdare, in caracter si in siguranta iubirii lui Dumnezeu.
La vremea cuvenita. [,,la timpul cuvenit”, KJV]. Sau ,,la timpul cuvenit”, ,,la timpul corespunzator”. Aceasta este esential aceeasi cu ,,plinirea vremii” (Gal. 4,4, cf. Marcu 1,15). Timp de mii de ani experimentul de a obtine neprihanirea prin fapte a fost ingaduita sa se desfasoare. Dar cei mai zelosi legalisti dintre iudei si cei mai iluminati intelectuali dintre greci si romani dadusera gres in a intui un plan care sa poata vindeca bolile omenirii si sa salveze pe om de la pacat si de la moarte. Dimpotriva, pacatul si degradarea adusesera pe oameni la treapta cea mai de jos cand Isus a venit pe pamantul acesta. In unele cazuri, barbati si femei se predasera cu totul lui Satana, si insasi amprenta demonilor era asezata pe chipurile lor. In felul acesta, era clar demonstrat universului ca separata de Dumnezeu, omenirea nu putea sa fie refacuta. Daca nu se acorda un oarecare element nou de viata si putere de catre Creatorul, nu era nadejde ca omul sa fie mantuit. (Is. 36,37). Tocmai in momentul acesta hotarator, Isus a venit sa moara pentru cei neevlaviosi.
Acesta era de asemenea timpul cuvenit prin aceea ca era timpul prezis de proorocul Daniel ca Mesia sa moara (Dan. 9,24-27; cf Ioan 13,1; 17,1).
Mai era timpul cuvenit prin aceea ca starile din lume pregatisera inimile multor oameni pentru a primi bucuria vestii celei bune a Evangheliei. Pretutindeni in lume erau barbati si femei care se saturasera de ritualul nesfarsit si gol de continut al religiei legaliste si doreau dupa eliberare de pacat si de puterea lui. Mai mult, in providenta lui Dumnezeu, lumea era atunci unita sub o singura carmuire, o singura limba era larg vorbita, si poporul iudeu fusese imprastiat printre neamuri, facand astfel cu putinta rapida raspandire a vestilor mantuirii.
Astfel Hristos a venit si a murit atunci cand lumea avea cea mai mare nevoie de El, la timpul prezis si la timpul cand sacrificiul Lui putea cel mai bine sa-si implineasca scopul, descoperind neprihanirea si iubirea lui Dumnezeu pentru salvarea omului decazut. Vezi Gal. 9,4).
Pentru cei nelegiuiti. Literal ,,pentru oameni nelegiuiti”. Pentru sensul cuvantului ,,nelegiuit” vezi cap. 4,5. Pavel nu sugereaza ca Hristos a murit ,,pentru cei nelegiuiti” ca o categorie deosebita de cei ,,evlaviosi”, ci pentru toti ca fiind nelegiuiti. Lucrul acesta este aratat prin neintrebuintarea articolului in versiunea greaca, Hristos a murit pentru noi oamenii nelegiuiti. Daca pretindem ca nu facem parte dintre cei nelegiuiti, ne excludem de la beneficiile ispasirii lui Hristos, asa cum au facut iudeii (vezi Luca 5,31; 1 Ioan 1,10).