5:4 rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea.
Biruinta in incercare. [ ,,incercare”, Nitz.]. gr. dokime, de la un verb care inseamna ,,a incerca” sau ,,a aproba”. Acest cuvant grec e folosit numai de Pavel in NT. In alta parte e tradus ,,incercare” (2 Cor. 2,9; 13,3; Fil. 2,22). ,,necazuri” (2 Cor. 8,2), ,,dovada” [,,experimentul”KJV] (2 Cor. 9,13). Cuvantul se poate referi la lucrarea de punere la incercare ,,probare” fie la rezultatul punerii la incercare, ,,starea de a fi aprobat”. In contextul acesta sensul ultim pare mai corespunzator, deoarece metoda punerii la incercare deja fusese pomenita in ,,necazuri”. Traducerea mai literala ar fi ,,proba”, ,,aprobare”, ,,dovada prin punere la incercare”. Incercarile si suferintele duse cu rabdare dovedesc ca religia si caracterul cuiva sunt autentice.
Nadejdea. Suportarea cu rabdare a necazurilor pune la incercare, confirma si curata credinta crestinului, din acestea iese o tot mai increzatoare nadejde. Nadejdea initiala a crestinului de a se impartasi de slava lui Dumnezeu (vezi vers. 2) e ceea ce incurajeaza sa reziste si cand staruie sa reziste castiga o siguranta ferma si calma. Nadejdea si credinta cresc atunci cand sunt puse la proba si exercitate. De pilda, credinta deja existenta a ucenicilor a fost intarita si sporita de minunea pe care a savarsit-o Isus la Cana (Ioan 2,11). Experienta lui Iov ilustreaza cum aspra disciplina a caracterului poate intari credinta si nadejdea unui credincios sincer (vezi Iov 40; 42).