5:3 Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare,
Ba mai mult. [,,Nu numai asa”; KJV]. Pavel explica acum cum planul lui Dumnezeu de neprihanire prin credinta aduce pace si bucurie nu numai in timpuri de prosperitate, dar si in timpuri de stramtorare si de necaz. Nadejdea slavei viitoare si suportarea necazului de acum merg mana in mana. Isus a notat lucrul acesta cand a zis: ,,V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri, dar indrazniti Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33).
Ne bucuram. [,,Ne slavim”, KJV]. Gr. kauchaomai, care e tradus ,,bucuram” in vers. 2 (vezi comentariul acolo). Expresia poate fi tradusa ,,sa staruim in a ne bucura”.
In necazurile noastre. [,,in necazuri”, KJV]. Literal, ,,in necazurile”, de unde traducerea posibila ,, in necazurile noastre”. Gr. thhpsis inseamna ,,apasare”, ,,zdrobire”, ,,oprimare” si e felurit tradus ca ,,tulburare”, ,,suferinta”. Primii crestini au fost chemati sa sufere diferite feluri de persecutii si suferinte. Apostolul nu le putea fagadui credinciosilor vreo scutire de intristare. In schimb, el explica cum credinta crestina putea folosi necazurile pentru desavarsirea caracterului.
Pavel informa pe crestinii din Listra ,,ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri” (Fapte 14,22). Apostolii se bucurau ,,ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti” (Fapte 5,41). Petru scria ca crestini nu trebuie sa se mire ,,de incercarea de foc”, dimpotriva sa se ,,bucure” (1 Petru 4,12.13). Isus Insusi zicea: ,,Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii” (Mat. 5,10; cf. Rom. 8,17.18.35; 2 Tim. 2,12). Totusi crestinii nu trebuie sa devina fanatici si sa se laude cu suferinta numai de dragul ei. Ei ar trebui sa se bucure in suferinte pentru ca socotesc o cinste de a suferi pentru Hristos, deoarece isi dau seama ca e o ocazie de a marturisi cu privire la puterea Lui de a-i sustine si a-i elibera, si pentru ei stiu ca suferinta cand e indurata asa cum trebuie, (vezi Evrei 12,11) e facuta mijlocul propriei lor sfintiri si pregatirii de a fi de folos aici, cat si pentru cer in viata de apoi. Ultimul din aceste motive este cel pe care Pavel il accentueaza in mod deosebit in contextul acesta. Vezi 3T 416.
Stim. [,,Stiind”, KJV]. Pavel putea sa spuna lucrul acesta cu siguranta, poate ca nici un alt crestin nu a suferit mai mult de cat a suferit el in incercarea de a raspandi Evanghelia (vezi 2 Cor. 11,23-27). Pavel cunoaste din experienta personala ca ,,necazul aduce [,,da naste la”] la rabdare”.
Aduce. [,,Lucreaza”, ,,pricinuieste”, KJV]. Gr. Katergazomai, ,,a realiza”, ,,a face sa aiba loc”, ,,a produce”. Cuvantul e tradus ,,duceti pana la capat”, ,,desavarsiti” in Fil. 2,12.
Rabdare. [,,staruinta”, Nitz]. Gr. Hupomone. ,,Rabdare” poate sugera numai rezistenta pasiva la rau, supunerea calma a unui suflet care ne resemneaza la suferinta. Hupomone inseamna mai mult decat atat, el inseamna si o virtute, o staruinta curajoasa si persistenta care ne pot fi zugravite prin teama de rau sau de primejdie. O traducere mai buna ar fi ,,tarie morala”, ,,curaj” sau ,,staruinta”. Verbul de la care deriva substantivul acesta apare deseori in NT si e de obicei tradus ,,rabda” (Mat. 10,22; 24,13; Marcu 13,13; 1 Cor. 13,7; 2 Tim. 2,10; Evrei 10,32; 12,7; Iacov 1,12; 5,11).
La omul firesc, necazul si incercarea adesea produc numai nerabdare, sau chiar o renuntare la cauza buna pe care o va fi imbratisat (Mat. 13,21). Dar la cei spirituali, si in felul acesta sub influenta Duhului iubirii, necazul si incercarea dau nastere la o rabdare mai mare si la mai multa staruinta (1 Cor. 13,7).
Exemplul suprem de tarie morala crestina in necaz si suferinta a fost aratat de Isus in cursul ultimelor Sale ceasuri inainte de moartea Sa. Prin toata cruzimea si insulta grozava, Isus S-a purtat cu maiestuoasa rabdare (Vezi DA 710, 731, 734, 736, 733). Crestinul care doreste sa fie ca Hristos se va bucura in orice incercari si suferinte ar ingadui Dumnezeu sa vina asupra lui, stiind ca prin experientele acestea poate castiga mai mult din rabdarea dumnezeiasca a lui Hristos si in felul acesta sa-l faca in stare sa rabde pana la sfarsit.