5:13 (Caci inainte de Lege pacatul era in lume. Dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege.
Inainte de lege. [,,Pana la lege”, KJV, Nitz]. Literal, ,,pana la lege” (vezi cap. 12). Adica intre perioada dintre Adam si Moise (cap. 5,14). Desi in contextul acesta ,,lege” se refera clar la Legea data pe vremea lui Moise, articolul hotarat este omis. Toti sunt la fel cuprinsi in moarte. Pavel cauta sa arate ca mai e ceva la lucru in afara de vinovatia indivizilor pentru pacate personale. Acel ceva e rezultatul si efectul caderii lui Adam. Toti urmasii lui Adam se impartasesc de efectul caderii lui, deoarece moartea si inclinatia spre pacat sunt rele mostenite.
Pacatul era in lume. Pavel aici afirma un adevar pe care cititorii sai nu-l vor combate.
Nu este tinut in seama. [,,Nu e pus in socoteala”, KJV]. Gr. ellogeo, un cuvant diferit de cel tradus ,,socotit”, ,,pus in socoteala” (vezi cap. 4,4-6; etc.) in NT el apare numai aici si in Filimon 18, si inseamna ,,a pune la contul cuiva”. Sensul lui e ilustrat in papirusuri acolo unde doua femei scriu administratorului lor: ,,Pune in contul nostru tot ce cheltuiesti cu cultivarea proprietatii”.
Pavel nu vrea sa spuna ca neamurile, care nu aveau legea scrisa, erau fara de pacat. El deja notase ca toti iudei si neamuri ,,au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom. 3,23) si iarasi in cap. 5,12 ca ,,toti au pacatuit”. In felul acesta, neamurile nu erau fara de pacat. Ele erau sub obligatia de a asculta de lege in masura in care ea le fusese descoperita (vezi cap. 1,20; 2,14.15) pacatul fusese in lume fara incetare de la pacatul originar al lui Adam. El poate fi definit ca
o lipsa de conformitate fata de voia lui Dumnezeu fie in fapta, dispozitie, sau stare.
Subiectul lui Pavel in acest pasaj e ca, indiferent daca oamenii au avut sau nu o cunoastere clara a vointei lui Dumnezeu (cap. 5,14), ,,toti au pacatuit” si toti au parte de mostenirea mortii (cf. vers. 12). Actul de pacatuire al lui Adam a facut ca pacatul ca principiu si putere sa intre in lumea aceasta. Chiar si in absenta abaterilor personale, ca in cazul pruncilor nou-nascuti, oamenii sunt supusi mortii. Pavel scoate in evidenta universalitatea pacatului si a mortii asa ca prin contrast el poate sa scoata in evidenta universalitatea harului.