Printable ModeRomani, 5
|
5:1 Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Deci [,,De aceea” KJV]. Adica, avand in vedere afirmatia din versetul precedent si a intregii argumentari si a tuturor dovezilor din cap. 1 – 4, Pavel a aratat lamurit ca toti oamenii, iudei si neamuri la fel, sunt pacatosi sub condamnare si avand nevoie de neprihanire. El a dovedit ca aceasta nevoie de neprihanire nu poate fi satisfacuta legalist prin fapte de ascultare (cap. 3,20). Dar, asa cum s-a descoperit in vestea cea buna a Evangheliei, Dumnezeu a facut ce era necesar pentru a satisface nevoia omului. Dumnezeu ofera oricui, ca un dar fara plata al harului Lui deplina iertare si impacare prin credinta in Isus Hristos, care a trait, a murit, a inviat iarasi pentru rascumparare si refacerea omului cazut. Dupa ce a facut aceasta, a stabilit doctrina neprihanirii prin credinta ca singura cale pe care iudei si neamuri impreuna pot, ca si Avraam, sa capete neprihanirea, Pavel cauta acum sa aplice unele din foloasele celor care s-au impartasit de aceasta experienta mantuitoare. Suntem socotiti neprihaniti. [,,Fiind indreptatiti” KJV, ,,indreptatiti fiind noi” Nitz]. Sau ,,intrucat am fost indreptatiti”. Vezi cap. 3,20.28:4,8.25. Avem pace. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre exprimarea aceasta si exprimarea ,,sa avem pace”. Numai dovezile din manuscrise favorizeaza aceasta din urma exprimare. Totusi, multi comentatori si traducatori au obiectii, pe temeiul ca exprimarea nu se incadreaza in context. Ei sustin ca nu e probabil ca Pavel sa indemne pe cei care au fost indreptatiti sa caute sa aiba pace. Ei cred ca el asigura pe credinciosi ca ei deja poseda pace ca rezultat la indreptatirii lor. Totusi, este o cale de a traduce expresia aceasta, traducere care face cu putinta sa se accepte exprimarea favorizata de manuscrise si totusi sa se dea o interpretare corespunzatoare contextului. Forma verbului tradus ,,sa avem” permite traducerea ,,sa staruim de a avea pace”, insemnand ,,sa ne bucuram de pacea pe care o avem”, sau ,,sa ne bucuram de pace”. Daca Pavel ar fi vrut sa zica ,,sa capatam pace”, verbul grecesc ar fi fost diferit. Apare in forma aceasta diferita in Mat. 21,38 si e tradus ,,sa punem stapanire pe mostenirea lui”. Intrucat indreptatirea in sensul ei deplin implica impacare si pace, Pavel zice aici: ,,Intrucat am fost indreptatiti prin credinta, sa pastram [sau sa ne bucuram de o] pace pe care o avem acum. Daca totusi e preferata exprimarea ,,avem pace”, sensul nu este esential diferit. Accentul este pe binecuvantarea pacii care vine o data cu experienta faptului de a fi iertat si pus in bune raporturi cu Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos. Adevarata religie este infatisata in Biblie ca o experienta de pace (Isaia 32,17; Fapte 10,36; Rom. 8,6; 14,17; Gal. 5,22). Pavel numeste adesea pe Dumnezeu ,,Dumnezeul pacii” (Rom. 15,33; 1 Tes. 5,23; Evrei 13,20; cf. 2 Cor. 13,11; 2 Tes. 3,16). Pacatosii sunt descrisi ca vrajmasi ai lui Dumnezeu (Rom. 5,10; cf. Rom. 8,7; Ioan 15,18.24; 17,14; Iacov 4,4). Pentru ei nu este pace, nu este liniste si siguranta (Is. 57,20). Dar efectul prevederii lui Dumnezeu de indreptatire prin credinta e de a aduce pace sufletului pacatosului mai inainte tulburat si instrainat. Inainte de experienta indreptatirii, pacatosul este intr-o stare de vrajmasie fata de Dumnezeu, asa cum e aratat de rebeliunea sa fata de autoritatea lui Dumnezeu si de calcarea din partea sa a legilor lui Dumnezeu. Dar dupa ce e impacat, are pace cu Dumnezeu. Mai inainte, fiind inca sub un simt al vinovatiei pacatului, el nu are altceva decat temere si neodihna in constiinta sa. Acum, avandu-si pacatele iertate, el are pace in inima sa, dandu-si seama ca toata vinovatia sa a fost inlaturata. Asocierea de catre Pavel a pacii cu indreptatirea prin credinta face si mai clar faptul ca indreptatirea nu e numai o simpla aranjare a pozitiei legale a pacatosului fata de Dumnezeu (vezi Rom. 3,20.28; 4,25). Singura, iertarea nu aduce in chiar necesar pace. Omul care a fost iertat de vreo fapta rea oarecare poate ca simte recunostinta fata de binefacatorul sau, dar in acelasi timp poate sa fie plin de o asa rusine si stinghereala, incat cauta sa evite tovarasia chiar a aceluia care la iertat. Desi iertat, se poate ca el sa nu se simta mai bine decat un criminal eliberat. Respectul de sine a disparut, si nu e motivare pentru o viata de neprihanire. Daca indreptatirea nu insemna mai mult decat atat, ea ar fi lucrat de fapt impotriva planului lui Dumnezeu de restatornicire a noastra. Singura cale in care chipul dumnezeiesc poate fi refacut in omul decazut e printr-o comuniune plina de incredere si iubire, cu Hristos prin credinta. De aceea, Dumnezeu nu numai iarta, dar si impaca. El ne pune intr-o buna pozitie fata de Sine. El chiar ne trateaza ca si cum n-am fi pacatuit niciodata, punandu-ne in socoteala neprihanirea Fiului Sau pentru a acoperi trecutul nostru pacatos (vezi cap. 4,8). El ne invita la o partasie cu Isus care ne va inspira curaj pentru viitor si ne da un exemplu dupa care sa ne modelam viata. Aceasta intelegere a indreptatirii prin credinta arata locul convertirii si renasterii in experienta pacatosului care se pocaieste. Nu ar fi cu putinta pentru omul cazut sa intre in noua relatie de pace care il indreptateste si-i admite neprihanirea, decat datorita schimbarii miraculoase savarsite prin renasterea spirituala (Ioan 3,3; 1 Cor. 2,14). De aceea, cand Dumnezeu indreptateste pe pacatosul convertit, creeaza si o inima curata si innoieste un duh neprihanit inauntrul lui (vezi Ps. 51,10). In ce priveste relatia dintre convertire, renastere si indreptatire vezi COL 103; GC 470; SC 53, 53. 5:2 Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu. Lui Ii datoram. [,,Prin care” KJV; Nitz.] sau ,,prin care”. Prin credinta. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 19) cu privire la omiterea sau retinerea acestei expresii. Totusi, daca Pavel a mentionat credinta in acest verset sau nu, este evident ca noi putem avea acces la har numai prin credinta in Acela prin care harul a facut disponibil. Am. [,,avem” KJV]. Literal, ,,am avut”. Versiunea greaca arata nu numai capatarea iertarii la privilegiu, ci stapanirea dainuitoare a lui. Noi am avut intrarea aceasta chiar de cand am devenit crestini, si inca il mai avem atata timp cat ramanem crestini. Intrat. [,,Intrare”, KJV]. gr. Prosagoge. Cuvantul acesta e folosit numai de Pavel in NT si apare numai aici si in Ef. 2,18; 3,12. S-ar putea sa fie inteles aici in sensul de introducere, nu fapta noastra de a veni la Dumnezeu, ci fapta lui Hristos de a ne aduce la El. Aceeasi idee este la fel exprimata in 1 Petru 3,18: ,,Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru pacate, El, Cel neprihanit pentru cei nelegiuiti ca sa ne aduca (prosagoge) la Dumnezeu”. Ideea sugerata este aceea a unei camere de audienta a unui imparat, in care supusii nu pot sa intre singuri, ci trebuie sa fie introdusi de cineva cu autoritate. In cazul acesta, Isus este acela care ne introduce. Nu putem intra de la noi insine in camera de audienta a lui Dumnezeu, deoarece pacatele noastre vin intre noi si Dumnezeu si ne-au despartit de El (Is. 59,2). Dar Hristos, in virtutea sacrificiului Lui, poate sa ne aduca inapoi la Dumnezeu si sa ne introduca in stare de har si de favoare in care ne gasim acum (vezi Evrei 10,19). Prin Hristos facem cea dintai apropiere de Dumnezeu, si prin Hristos ne e pastrat privilegiul mai departe. Si aceasta intrare la Dumnezeu, aceasta introducere in prezenta divina urmeaza sa fie considerata ca un privilegiu dainuitor. Noi nu suntem adusi inaintea lui Dumnezeu cu scopul de a avea o intrevedere, ci pentru a ramane cu El. Aceasta stare de har. Adica stare de a fi impacati cu Dumnezeu si a fi primiti de El (vezi cap. 3,24). In care suntem. [,,In care suntem” KJV; Nitz.]. Comparatia 1 Petru 5,12. starea de indreptatire e o stare de siguranta si de incredere. Ne bucuram. Gr. kauchaoamai, tradus ,,lauzi” (cap. 2,17) ,,bucuram” [,,slavim”] (cap. 5,3). In contrast cu orice fala mincinoasa, credinciosul se lauda in nadejdea slavei lui Dumnezeu. Iudeii se faleau cu propriile lor realizari (cap. 2,17). Crestinul se bucura de ceea ce face Dumnezeu. Adevarata credinta e adesea descrisa in Biblie ca producand o astfel de bucurie si satisfactie (Is. 12,3; 52,9; 61,3.7; 65,14.18; Ioan 16,22.24; Fapte 13,52; Rom. 14,17; Gal. 5,22; 1 Petru 1,8). Versiunea greaca poate fi tradusa sau ,,ne bucuram” sau ,,sa ne bucuram”. Compara ,,avem” sau ,,sa avem” (Vezi Rom. 5,1). Adica dupa cum in vers. 1 ,,sa avem” inseamna ,,sa staruim de a avea”, tot asa aici ,,sa ne bucuram” ar insemna ,,sa staruim in a ne bucura”. In acord cu aceste exprimari, Pavel indeamna pe credinciosi indreptatiti sa staruie in a se bucura de pace cu Dumnezeu si de a starui in a se bucura in nadejdea slavei lui Dumnezeu. Vesela si triumfatoarea incredere a credintei lui Pavel, sta in contrast cu doctrina acelora care cred ca ,,credinta” in chip necesar implica faptul ca cineva trebuie sa fie pururi intr-o stare de neliniste si incertitudine nadajduitoare cu privire la indreptatire. Dumnezeu doreste ca noi sa cunoastem daca am fost primiti, asa ca sa putem avea in realitate pacea care vine dintr-o astfel de apartenenta (vers. 1; cap. 8,1). Ioan, de asemenea, spune ca noi putem cunoaste ca am trecut de la moarte la viata (1 Ioan 3,14). Credinta nu inseamna doar a crede ca Dumnezeu poate sa ne ierte si sa ne refaca. Credinta crestina inseamna a crede ca Dumnezeu prin Hristos ne-a iertat si a creat o inima noua inauntrul nostru. Aceasta, natural, nu inseamna ca o data ce am fost indreptatiti, mantuirea noastra viitoare e prin aceasta garantie si nu mai e nevoie de a starui in experienta credintei si ascultarii. O deosebire importanta trebuie sa fie facuta intre asigurarea unei stari prezente de har si siguranta rascumpararii viitoare (vezi COL 155). Cea dintai este implicata in intelesul adevaratei credinte, primirea personala a lui Hristos si a tuturor binefacerilor Sale. Ultima e o chestiune de nadejde si trebuie sa fie insotita de o staruitoare veghere. Chiar daca avem bucuria si pacea indreptatirii, trebuie sa cautam sa ne intarim chemarea si alegerea (2 Petru 1,10). Posibilitatea de a da gres era un puternic stimulent la credinciosie si sfintenie chiar in viata apostolului Pavel insusi. El exercita o stricta stapanire de sine, ca nu cumva, dupa ce predicase altora, el insusi sa fie lepadat (1 Cor. 9,27). In felul acesta, fiecare crestin care acum ar sta in har si s-ar bucura in nadejdea slavei lui Dumnezeu ar trebui la fel sa ia seama ca nu cumva sa cada (1 Cor. 10,12). In nadejdea. Sau ,,pe temeiul nadejdii”. Slavei lui Dumnezeu. Vezi cap. 3,23. 5:3 Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare, Ba mai mult. [,,Nu numai asa”; KJV]. Pavel explica acum cum planul lui Dumnezeu de neprihanire prin credinta aduce pace si bucurie nu numai in timpuri de prosperitate, dar si in timpuri de stramtorare si de necaz. Nadejdea slavei viitoare si suportarea necazului de acum merg mana in mana. Isus a notat lucrul acesta cand a zis: ,,V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri, dar indrazniti Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33). Ne bucuram. [,,Ne slavim”, KJV]. Gr. kauchaomai, care e tradus ,,bucuram” in vers. 2 (vezi comentariul acolo). Expresia poate fi tradusa ,,sa staruim in a ne bucura”. In necazurile noastre. [,,in necazuri”, KJV]. Literal, ,,in necazurile”, de unde traducerea posibila ,, in necazurile noastre”. Gr. thhpsis inseamna ,,apasare”, ,,zdrobire”, ,,oprimare” si e felurit tradus ca ,,tulburare”, ,,suferinta”. Primii crestini au fost chemati sa sufere diferite feluri de persecutii si suferinte. Apostolul nu le putea fagadui credinciosilor vreo scutire de intristare. In schimb, el explica cum credinta crestina putea folosi necazurile pentru desavarsirea caracterului. Pavel informa pe crestinii din Listra ,,ca in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri” (Fapte 14,22). Apostolii se bucurau ,,ca au fost invredniciti sa fie batjocoriti” (Fapte 5,41). Petru scria ca crestini nu trebuie sa se mire ,,de incercarea de foc”, dimpotriva sa se ,,bucure” (1 Petru 4,12.13). Isus Insusi zicea: ,,Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii” (Mat. 5,10; cf. Rom. 8,17.18.35; 2 Tim. 2,12). Totusi crestinii nu trebuie sa devina fanatici si sa se laude cu suferinta numai de dragul ei. Ei ar trebui sa se bucure in suferinte pentru ca socotesc o cinste de a suferi pentru Hristos, deoarece isi dau seama ca e o ocazie de a marturisi cu privire la puterea Lui de a-i sustine si a-i elibera, si pentru ei stiu ca suferinta cand e indurata asa cum trebuie, (vezi Evrei 12,11) e facuta mijlocul propriei lor sfintiri si pregatirii de a fi de folos aici, cat si pentru cer in viata de apoi. Ultimul din aceste motive este cel pe care Pavel il accentueaza in mod deosebit in contextul acesta. Vezi 3T 416. Stim. [,,Stiind”, KJV]. Pavel putea sa spuna lucrul acesta cu siguranta, poate ca nici un alt crestin nu a suferit mai mult de cat a suferit el in incercarea de a raspandi Evanghelia (vezi 2 Cor. 11,23-27). Pavel cunoaste din experienta personala ca ,,necazul aduce [,,da naste la”] la rabdare”. Aduce. [,,Lucreaza”, ,,pricinuieste”, KJV]. Gr. Katergazomai, ,,a realiza”, ,,a face sa aiba loc”, ,,a produce”. Cuvantul e tradus ,,duceti pana la capat”, ,,desavarsiti” in Fil. 2,12. Rabdare. [,,staruinta”, Nitz]. Gr. Hupomone. ,,Rabdare” poate sugera numai rezistenta pasiva la rau, supunerea calma a unui suflet care ne resemneaza la suferinta. Hupomone inseamna mai mult decat atat, el inseamna si o virtute, o staruinta curajoasa si persistenta care ne pot fi zugravite prin teama de rau sau de primejdie. O traducere mai buna ar fi ,,tarie morala”, ,,curaj” sau ,,staruinta”. Verbul de la care deriva substantivul acesta apare deseori in NT si e de obicei tradus ,,rabda” (Mat. 10,22; 24,13; Marcu 13,13; 1 Cor. 13,7; 2 Tim. 2,10; Evrei 10,32; 12,7; Iacov 1,12; 5,11). La omul firesc, necazul si incercarea adesea produc numai nerabdare, sau chiar o renuntare la cauza buna pe care o va fi imbratisat (Mat. 13,21). Dar la cei spirituali, si in felul acesta sub influenta Duhului iubirii, necazul si incercarea dau nastere la o rabdare mai mare si la mai multa staruinta (1 Cor. 13,7). Exemplul suprem de tarie morala crestina in necaz si suferinta a fost aratat de Isus in cursul ultimelor Sale ceasuri inainte de moartea Sa. Prin toata cruzimea si insulta grozava, Isus S-a purtat cu maiestuoasa rabdare (Vezi DA 710, 731, 734, 736, 733). Crestinul care doreste sa fie ca Hristos se va bucura in orice incercari si suferinte ar ingadui Dumnezeu sa vina asupra lui, stiind ca prin experientele acestea poate castiga mai mult din rabdarea dumnezeiasca a lui Hristos si in felul acesta sa-l faca in stare sa rabde pana la sfarsit. 5:4 rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Biruinta in incercare. [ ,,incercare”, Nitz.]. gr. dokime, de la un verb care inseamna ,,a incerca” sau ,,a aproba”. Acest cuvant grec e folosit numai de Pavel in NT. In alta parte e tradus ,,incercare” (2 Cor. 2,9; 13,3; Fil. 2,22). ,,necazuri” (2 Cor. 8,2), ,,dovada” [,,experimentul”KJV] (2 Cor. 9,13). Cuvantul se poate referi la lucrarea de punere la incercare ,,probare” fie la rezultatul punerii la incercare, ,,starea de a fi aprobat”. In contextul acesta sensul ultim pare mai corespunzator, deoarece metoda punerii la incercare deja fusese pomenita in ,,necazuri”. Traducerea mai literala ar fi ,,proba”, ,,aprobare”, ,,dovada prin punere la incercare”. Incercarile si suferintele duse cu rabdare dovedesc ca religia si caracterul cuiva sunt autentice. Nadejdea. Suportarea cu rabdare a necazurilor pune la incercare, confirma si curata credinta crestinului, din acestea iese o tot mai increzatoare nadejde. Nadejdea initiala a crestinului de a se impartasi de slava lui Dumnezeu (vezi vers. 2) e ceea ce incurajeaza sa reziste si cand staruie sa reziste castiga o siguranta ferma si calma. Nadejdea si credinta cresc atunci cand sunt puse la proba si exercitate. De pilda, credinta deja existenta a ucenicilor a fost intarita si sporita de minunea pe care a savarsit-o Isus la Cana (Ioan 2,11). Experienta lui Iov ilustreaza cum aspra disciplina a caracterului poate intari credinta si nadejdea unui credincios sincer (vezi Iov 40; 42). 5:5 Insa nadejdea aceasta nu inseala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat. Nu insala. [,,face de rusine”, KJV; nu da de rusine”, Nitz]. Gr. kataischuno, ,,a face de ocara”, ,,a dezonora”, ,,a ajunge la nimic”. Compara folosirea lui kataischuno in 2 Cor. 7,14; 9,4). Nadejdea crestina niciodata nu face de ocara, niciodata nu dezonoreaza. Se poate ca Pavel sa se fi gandit la Ps. 22,5: ,,Se incredeau in Tine si nu ramaneau de rusine”. Aceasta nu este o nadejde obisnuita, deoarece nadejdea este adesea dezamagita. Aceasta este nadejdea intemeiata pe constienta indreptatirii si este confirmata de prezenta Duhului Sfant in inima (Rom. 8,16). O astfel de nadejde nu poate dezamagi sau face de rusine. Dragostea lui Dumnezeu. Aceasta poate fi inteleasa ca iubirea lui Dumnezeu pentru noi sau ca iubirea noastra pentru Dumnezeu. Versetele urmatoare par a arata ca aceasta e iubirea lui Dumnezeu fata de noi, pe care Dumnezeu a descoperit-o in Hristos. Nadejdea crestinului nu e bazata pe nimic din crestinul insusi, ci pe siguranta iubirii neschimbatoare a lui Dumnezeu pentru el. Aceasta intelegere a iubirii Lui ne conduce la randul ei sa iubim pe Dumnezeu (1 Ioan 4,19) si sa iubim pe oamenii nostri (vers. 7), iar aceasta experienta de iubire intareste increderea si nadejdea noastra pentru viitor. Baza sigurantei noastre ca nadejdea noastra nu ne va face de ocara in dezamagire este iubirea lui Dumnezeu fata de noi. A fost turnata. [e turnata”, KJV]. Literal ,,a fost turnata”. Conferirea binecuvantarilor spirituale e adesea descrisa ca o ,,turnare”. ,,Voi turna Duhul Meu asupra semintei tale, si binecuvantarile mele asupra odraslelor tale” (Is. 44,3; cf. Ioel 2,28.29; Ioan 7,38.39; Fapte 2,17.18.33; 10,45; Tit 3,5.6). Figura aceasta ar fi deosebit de plina de inteles in Orientul Apropiat, avand in vedere caldura si frecventa lipsa de apa. ,,Turnata” ar mai sugera si bogatia si abundenta iubirii si binecuvantarii lui Dumnezeu. Inimile. Vezi cap. 1,21. Duhul Sfant. Aceasta este cea dintai mentionare de catre Pavel, in aceasta epistola, a Duhului Sfant, despre a carui prezenta si activitate in viata de crestin el are de spus mai multe mai tarziu (vezi mai des cap. 8). Duhul Sfant toarna iubire in inimile noastre, marturisind despre Isus (Ioan 15,26; 16,14), si cand privim slava si desavarsirea si iubirea lui Isus, suntem schimbati dupa chipul Sau prin influenta Duhului (2 Cor. 3,18). Care ne-a fost dat. [,,care e dat”, KJV]. Sau ,,care a fost dat”, ,,care fusese dat”. s-ar putea ca pare sa se refere in deosebi la darul din Ziua Cincizecimii (Fapte 2,1-4.16.17), dar in plus, la experienta fiecarui credincios (vezi fapte 8,15; 19,2; 2 Cor. 1,22; 5,5; Gal. 4,6; Ef. 1,13; 4,30). Duhul Sfant e reprezentat ca locuind in noi (1 Cor. 3,16; 6,19). 5:6 Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti. Caci pe cand. Pavel cauta sa dea noi dovezi ca nadejdea crestina, intemeiata pe iubirea lui Dumnezeu, nu poate sa dea gres. El descrie marimea predominanta a acelei iubiri asa cum e descoperita de faptul ca Hristos a murit pentru noi pe cand noi inca eram in stare noastra deznadajduita si netematoare de Dumnezeu. Fara putere. Sau ,,slabi”, ,,neajutorati”. Vorbeste despre starea neajutorata explicata in capitolele anterioare. In versiunea greaca cuvantul folosit aici este adesea aplicat la cei care sunt bolnavi si slabi din punct de vedere firesc (vezi Mat. 25,39; Luca 10,9; fapte 5,15). In Fapte 4,9 e tradus ,,neputincios”, o descriere necorespunzatoare a starii pacatosului inainte de primirea din partea lui a harului mantuitor si a puterii lui Dumnezeu. Referirea lui Pavel la starea de neputinta si neajutorare a pacatosului nerenascut sta in contrast cu tabloul facut de el al credinciosului indreptatit, care se bucura acum cand devine tot mai tare in nadejde, in rabdare, in caracter si in siguranta iubirii lui Dumnezeu. La vremea cuvenita. [,,la timpul cuvenit”, KJV]. Sau ,,la timpul cuvenit”, ,,la timpul corespunzator”. Aceasta este esential aceeasi cu ,,plinirea vremii” (Gal. 4,4, cf. Marcu 1,15). Timp de mii de ani experimentul de a obtine neprihanirea prin fapte a fost ingaduita sa se desfasoare. Dar cei mai zelosi legalisti dintre iudei si cei mai iluminati intelectuali dintre greci si romani dadusera gres in a intui un plan care sa poata vindeca bolile omenirii si sa salveze pe om de la pacat si de la moarte. Dimpotriva, pacatul si degradarea adusesera pe oameni la treapta cea mai de jos cand Isus a venit pe pamantul acesta. In unele cazuri, barbati si femei se predasera cu totul lui Satana, si insasi amprenta demonilor era asezata pe chipurile lor. In felul acesta, era clar demonstrat universului ca separata de Dumnezeu, omenirea nu putea sa fie refacuta. Daca nu se acorda un oarecare element nou de viata si putere de catre Creatorul, nu era nadejde ca omul sa fie mantuit. (Is. 36,37). Tocmai in momentul acesta hotarator, Isus a venit sa moara pentru cei neevlaviosi. Acesta era de asemenea timpul cuvenit prin aceea ca era timpul prezis de proorocul Daniel ca Mesia sa moara (Dan. 9,24-27; cf Ioan 13,1; 17,1). Mai era timpul cuvenit prin aceea ca starile din lume pregatisera inimile multor oameni pentru a primi bucuria vestii celei bune a Evangheliei. Pretutindeni in lume erau barbati si femei care se saturasera de ritualul nesfarsit si gol de continut al religiei legaliste si doreau dupa eliberare de pacat si de puterea lui. Mai mult, in providenta lui Dumnezeu, lumea era atunci unita sub o singura carmuire, o singura limba era larg vorbita, si poporul iudeu fusese imprastiat printre neamuri, facand astfel cu putinta rapida raspandire a vestilor mantuirii. Astfel Hristos a venit si a murit atunci cand lumea avea cea mai mare nevoie de El, la timpul prezis si la timpul cand sacrificiul Lui putea cel mai bine sa-si implineasca scopul, descoperind neprihanirea si iubirea lui Dumnezeu pentru salvarea omului decazut. Vezi Gal. 9,4). Pentru cei nelegiuiti. Literal ,,pentru oameni nelegiuiti”. Pentru sensul cuvantului ,,nelegiuit” vezi cap. 4,5. Pavel nu sugereaza ca Hristos a murit ,,pentru cei nelegiuiti” ca o categorie deosebita de cei ,,evlaviosi”, ci pentru toti ca fiind nelegiuiti. Lucrul acesta este aratat prin neintrebuintarea articolului in versiunea greaca, Hristos a murit pentru noi oamenii nelegiuiti. Daca pretindem ca nu facem parte dintre cei nelegiuiti, ne excludem de la beneficiile ispasirii lui Hristos, asa cum au facut iudeii (vezi Luca 5,31; 1 Ioan 1,10). 5:7 Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. Ca greu. Gr. molis, ,,cu dificultate”, ,,cu greu”, ,,nu usor”. Scopul versetului 7 si 8 este de a ilustra marimea iubirii lui Dumnezeu prin compararea cu ceea ce ar putea fi dispusi oamenii sa faca cel mai mult. In timp ce printre oameni este greu de conceput ca cineva ar fi dispus sa-si dea viata chiar pentru o persoana dreapta, minunea iubirii pe care Hristos a avut-o pentru noi e ca El a fost gata sa moara pentru pacatosii neevlaviosi. Binefacatorul. [,,Un om bun”, KJV; ,,cel bun”, Nitz,]. Literal ,,[omul] bun”. Potrivit cu diferiti comentatori, Pavel face deosebire intre ,,un om neprihanit” si ,,un om bun”, desi exacta deosebire intentionata nu e certa. Pare ca e in general cazut de acord ca omul ,,neprihanit” e cel care e strict neprihanit si nevinovat si e atent sa implineasca toate datoriile ce i se cer. Omul ,,bun” nu e numai neprihanit, dar si pururi voios sa faca fapte in favoarea alora. De aceea, Pavel zice ca desi cineva cu greu ar fi dispus sa moara pentru omul care e o persoana doar cinstita sau strict dreapta, care poate impune respect, cineva ar putea fi eventual dispus sa-si dea viata pentru persoana nobila si amabila care inspira iubire si afectiune. ,,Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai” (Ioan 15,13). Dar Pavel scoate in evidenta ca acesta e lucrul extrem ce poate fi asteptat de la iubirea omeneasca. E greu cu putinta ca cineva sa fie dispus sa se sacrifice pentru un iubit prieten care e destul de bun sau amabil. Dar atat de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru fapturile Sale vinovate de greseli incat Isus a murit pentru noi pe cand noi eram vrajmasi neevlaviosi si rebeli. 5:8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Isi arata. [,,recomanda”, KJV; ,,invedereaza”, Nitz]. Gr. Sunistemi, care poate fi redata si ,,statorniceste”, ,,dovedeste” (vezi cap. 3,5). De unde pasajul poate fi redat: ,,Dumnezeu ne da probe de iubirea Sa pentru noi”. Cuvantul grecesc poarta de asemenea intelesul de ,,a recomanda” (vezi Rom. 10,1; 2 Cor. 4,2). De unde ,,recomanda” din KJV ar putea sa fie corespunzator aici ca referindu-se la ambele sensuri posibile si amandoua pot fi implicate in contextul acesta. Moartea lui Hristos pentru pacatosi nu numai ca dovedeste ca iubirea lui Dumnezeu este un fapt real dar, de asemenea, ne infatiseaza aceasta iubire in toata marimea si desavarsirea ei. Forma cuvantului in greceste arata ca Dumnezeu continua sa dovedeasca si sa recomande iubirea Sa pentru noi. Jertfa lui Hristos ramane ca cea mai mare demonstratie a iubirii Sale. Isus a murit o data pentru toti, dar in rezultatele dainuitoare ale mortii sale avem dovezi pururi prezente de iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Dragostea Sa. Literal, ,,propria Sa iubire”. Iubirea lui Dumnezeu Tatal a fost desfasurata in moartea lui Hristos. Faptul acesta vital trebuie recunoscut pentru o intelegere corecta a ispasirii (vezi cap. 3,25). Hristos nu a murit pentru a domoli pe Tatal Sau sau pentru a-L determina sa ne iubeasca. Tocmai iubirea dumnezeiasca a conceput planul ispasirii si mantuirii la inceput si Tatal, Fiul si Duhul Sfant au conlucrat in perfecta armonie pentru a-l pune in practica (vezi Ioan 31,6; 10,30; 14,16.26; 15,26; 17,11.22.23; Rom. 3,24; 8,32; Efes. 2,4-7; 2 Tes. 2,11; 1 Ioan 4,10). Unii gasesc ca e dificil de a impaca aceasta conceptie a iubirii vesnice a lui Dumnezeu cu deseori mentionata manie a lui Dumnezeu. Dar mania lui Dumnezeu este adversitatea lui Dumnezeu fata de pacat, avand ca rezultat ultim completa eradicare a pacatului din univers. Atata vreme cat oamenii aleg sa ramana sub dominatia pacatului, ei sunt inevitabil cuprinsi in mania lui Dumnezeu (vezi Rom. 1,18). Propria Sa iubire pentru pacatosi a determinat pe Dumnezeu sa dea pe Fiul Sau sa moara, si El S-a dat pe Sine in jertfa aceea ispasitoare (2 Cor. 5,19). Inca pacatosi. Nu era nimic in om care sa merite iubirea lui Dumnezeu. ,,Omul bun” ipotetic din vers. 7 era binevoitor si amabil si inspira afectiune. Dar iubirea pe care Dumnezeu a exercitat-o fata de noi nu a fost un raspuns la vreo iubire pe care noi am fi avut-o pentru El, caci eram vrajmasii Lui. ,,Si iubirea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi” (1 Ioan 4,10). Pentru. Gr. huper. Care poate fi luat ca insemnand ,,in folosul”, sau ,,in locul”. Pavel nu spune numai ca Hristos a murit ,,in locul nostru” ca ,,jertfa de ispasire” (cap. 3,25), ,,ca un prinos si ca o jertfa” pentru noi (Ef. 5,2) si ,,ca pret de rascumparare pentru toti” (1 Tim. 2,6). Daca moartea lui Hristos ar fi fost fara bunavointa Sa, ar fi fost de ajuns sa se spuna ca El a murit ,,in locul nostru”. Dar Pavel spune si ca Hristos a murit ,,pentru noi”, ,,in favoarea noastra”. In calitate de Aparator, Prieten si Frate al nostru, El in mod deliberat si voit Si-a dat propria Sa viata in favoarea noastra, pentru ca ne-a iubit (Ef. 5,2). Prin jertfa aceasta, El a devenit Reprezentantul nostru, deoarece ,,daca Unul a murit pentru toti, toti deci au murit” (2 Cor. 5,14). Astfel este corect de a zice ca Hristos a murit ,,in locul nostru” si ,,in favoarea noastra” si simplul cuvant ,,pentru” pare sa fie o alegere corespunzatoare pentru a cuprinde amandoua ideile. 5:9 Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. Deci cu atat mai mult. Daca Hristos a murit pentru noi pe cand noi eram pacatosi, e lucru cert ca El ne va mantui acum cand suntem indreptatiti. Daca iubirea Lui a fost atat de mare pentru vrajmasii Lui, cu siguranta El va mantui pe prietenii Lui de sub manie (vezi vers. 10). Prin sangele Lui. Adica, prin moartea Sa,. Prin darea vietii Sale desavarsite ca jertfa ispasitoare (vezi cap. 3,25). In versetul acesta, Pavel vorbeste despre indreptatire ca fiind ,,prin sangele Lui” si nu ,,prin credinta”, deoarece el considera aici indreptatirea din punctul lui Dumnezeu de vedere. Credinta noastra nu adauga nimic la darul lui Dumnezeu, ci numai il accepta. Pretul fara de margini care a fost platit pentru rascumpararea noastra da la iveala nu numai iubirea minunata a lui Dumnezeu, dar si inalta valoare pe care Dumnezeu o acorda sufletului omenesc. Pavel rationeaza ca intrucat Dumnezeu ne iubeste atat de mult incat a fost binevoitor sa plateasca un pret nemarginit pentru indreptatirea noastra, cu siguranta El va pastra ceea ce a fost cumparat cu un pret atat de mare. De mania. [,,de manie”, KJV]. Literal, ,,de mania”, adica de mania viitoare a lui Dumnezeu (vezi 1 Tes. 1,10; vezi Rom. 1,18; 2,5). 5:10 Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui. Vrajmasi. Pavel repeta si dezvolta argumentul din vers. 9. Impacati. Gr. katallsso. Cuvantul inseamna in primul rand ,,a schimba”, si deci a schimba relatia dintre parti ostile intr-o relatie de pace. El poate fi folosit atat cu privire la vrajmasie mutuala, cat si la cea unilaterala, si contextul trebuie sa determine care e cel intentionat. Pacatul a instrainat pe om de Dumnezeu si inima lui era in razboi cu principiul Legii lui Dumnezeu (cap. 1,18 la 3,20; 8,7). Totusi, Dumnezeu a dat pe Fiul Sau pentru ca omul pacatos si razvratit sa poata fi impacat (Ioan 3,13). Biblia nicaieri nu vorbeste despre faptul ca Dumnezeu ar fi impacat cu omul. E adevarat ca moartea lui Hristos a facut cu putinta ca Dumnezeu sa faca pentru om ceea ce El altfel nu ar fi putut sa faca (vezi Rom. 3,25.26). Suferind pedeapsa pentru calcarea Legii, Hristos a procurat o cale prin care oamenii sa poata fi repusi in favoarea lui Dumnezeu si sa fie adusi inapoi in caminul lor edenic (vezi PP. 69) si daca nu ar fi fost jertfa lui Hristos, toti oamenii ar fi secerat rezultatele inevitabile ale pacatului si razvratirii in nimicirea finala sub mania lui Dumnezeu (Rom. 2,5; 3,5; 5,9; 1 Tes. 1,10). Dar aceasta nu inseamna ca Dumnezeu avea nevoie sa fie impacat. Instrainarea era cu totul de partea omului (vezi Col. 1,21), si Dumnezeu e Cel care, in marea Sa iubire, initiaza impacarea: ,,Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine” (2 Cor. 5,19; cf. Ef. 2,16; Col. 1,20). Desi Dumnezeu uraste cu putere pacatul, iubirea Lui pentru pacatosi e si mai mare si El nu a crutat nimic, oricat de scump, pentru a face sa aiba loc o impacare (vezi DA 57). Hristos nu a murit pentru a castiga iubirea lui Dumnezeu pentru om, ci pentru a castiga inapoi pe om la Dumnezeu (vezi Rom. 5,8). De fapt, planul si prevederea lui Dumnezeu pentru impacarea omului fusese conceputa in trecut in vesnicie, chiar inainte ca omul sa fi pacatuit (Apoc. 13,8; cf. PP 63; DA 834). Astfel, in anticiparea jertfei de ispasire, a fost cu putinta ca credinta lui Avraam sa fie socotita ca neprihanire (Rom. 4,3) si ca patriarhul sa fie privit ca prieten al lui Dumnezeu (Iacov 2,23) cu multa vreme inainte ca Hristos sa fi murit pe cruce. Argumentatia lui Pavel in aceasta prima parte a lui Rom. 5 este ca, intrucat avem dovezi atat de covarsitoare cu privire la iubirea nemarginita a lui Dumnezeu chiar pentru pacatosi instrainati, ce temei sigur avem noi pe care sa ne bazam pacea, bucuria si nadejdea mantuirii finale. Referirea la impacare in versetul acesta, ca paralela la indreptatire in vers. 9, da o noua confirmare ideii ca indreptatirea e nu numai iertare, dar si innoirea unei relatii de iubire (vezi cap. 3,20; 4,25; 5,1). Prin viata Lui. Literal ,,cu viata Lui”. Aceasta se poate intelege ca inseamna ca noi suntem mantuiti prin unire personala cu Mantuitorul viu, care traieste pururi ca sa faca mijlocire pentru noi (Evrei 7,25; cf. Rom. 4,25). Isus spunea: ,,Pentru ca Eu traiesc si voi veti trai” (Ioan 14,19; cf. Rom. 8,11; Gal. 2,20). Daca moartea lui Hristos avea o astfel de putere mantuitoare savarsind impacarea noastra, cu cat mai mult viata Lui inviata va avea putere sa duca mantuirea noastra la o fericita implinire. 5:11 Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea. Si nu numai atat. Pavel mentioneaza un alt rezultat al indreptatirii prin credinta. El spusese deja ca noi ne bucuram in necazuri si nadejdea slavei lui Dumnezeu (vers. 2,3). El acum adauga ca ,,ne si bucuram in Dumnezeu”. Bucuram. Gr. kauchaomai (vezi vers. 2, 3). In Dumnezeu. Nu e motiv ca noi sa ne laudam cu privire la noi insine (cap. 3,27; 4,2), dar exista o multime de motive ca sa ne laudam in Dumnezeu, mai ales datorita iubirii Lui mantuitoare (Ier. 9,23.24; Rom. 5,5-10; 1 Cor. 1,31; 2 Cor. 10,17). Crestinul se bucura in binecuvantarea lui Dumnezeu si in faptul ca universul este sub administratia lui Dumnezeu. Pacatosul este potrivnic lui Dumnezeu si nu gaseste nici o placere in El. El se teme de El sau Il uraste. O dovada ca suntem cu adevarat convertiti si impacati cu Dumnezeu e ca ne bucuram in El si gasim placere in contemplarea desavarsirii Lui asa cum sunt descoperite in Scriptura. Prin Domnul nostru. In toate faptele si experientele vietii crestine, mijlocirea lui Hristos este pururi scoasa la iveala de scriitorii NT. Ne bucuram in Dumnezeu prin Isus Hristos, care ne-a descoperit adevaratul caracter al Tatalui Sau si ne-a impacat cu El. Impacarea. [Impacare, KJV]. Gr. katallage, ,,impacare”. Verbul ,, a impaca” este katallasso (vezi vers. 10). In fiecare din celelalte trei apartii ale cuvantului katallage in NT el e tradus ,,impacand” sau ,,impacare” (Rom. 11,15; 2 Cor. 5,18.19). Pavel face referire aici nu la mijloacele prin care a fost savarsita impacarea (Rom. 3,25), ci la faptul impacarii (cap. 5,10). Cuvantul grec pentru jertfa de ispasire este cu totul diferit (vezi cap. 3,25). 5:12 De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit De aceea. Pasajul introdus aici a fost considerat de multi ca fiind cel mai dificil din NT, daca nu din intreaga Biblie. Totusi, dificultatea aceasta pare sa fi fost datorata in cea mai mare masura incercarii de a folosi pasajul acesta pentru scopuri cu totul altele decat cele intentionate de Pavel. Scopul principal al apostolului pare sa fie de a scoate in evidenta rezultatele mult cuprinzatoare ale lucrarii lui Hristos, comparand si contrastand consecintele actului Sau care indreptateste cu efectul pacatului lui Adam. ,,De aceea” probabil se refera in trecut la descrierea din vers. 1-11 a lucrarii mantuitoare a lui Hristos in impacarea si indreptatirea pacatosului si in pastrarea inaintea ochilor lui a nadejdii mantuirii finale. Dupa cum printr-un singur om. Cu aceste cuvinte, Pavel incepe comparatia dintre efectele pacatului lui Adam si efectele rascumpararii savarsite de Hristos, dar el da numai prima parte a comparatiei. Dupa ce a prezentat aceasta, se opreste in felul lui caracteristic pentru a discuta o problema cuprinsa in ceea ce fusese spus deja. Digresiunea e marcata prin paranteze in KJV pentru vers. 13-17. Totusi, Pavel pare sa reia argumentatia sa principala in vers. 15. Daca Pavel ar fi completat comparatia, ar fi sunat cam asa: ,,Dupa cum printr-un singur om pacatul a intrat in lume, si moartea prin pacat, si astfel moartea s-a intins la toti oamenii pentru ca toti au pacatuit; tot asa printr-un singur om, Isus Hristos, neprihanirea a intrat in lume si prin neprihanire viata, asa ca toti fiind indreptatiti prin credinta, sa poata fi mantuiti”. Philip Schaff a observat bine ca ,,apostolul ar fi putut sa crute pe comentatori de mult necaz, daca, potrivit cu regulile obisnuite ale compunerii, mai intai ar fi exprimat comparatia cu totul, si apoi ar fi dat explicatiile si calificatiile; dar dificultati de acestea gramaticale din Scriptura sunt in general depasite de o mai profunda cercetare si lamurire a sensului (nota editoriala in Comentariul Lange [Scribner’s 1870] la Rom. 5,12). In pasajul acesta, punctele principale de comparatie pe care Pavel le subliniaza sunt ca dupa cum pacatul si moartea, ca principiu si putere, au pornit de la Adam la intregul neam omenesc, tot asa neprihanirea si viata ca un principiu, si o putere contracaranta si biruitoare, au pornit de la Hristos la intreaga omenire. Si, dupa cum moartea a trecut la toti oamenii care se fac partasi de pacatul lui Adam, tot asa viata a trecut la toti cei care participa la neprihanirea lui Hristos. Totusi, paralela nu e desavarsita. Deoarece, desi participarea la pacatul lui Adam este universala, participarea la neprihanirea lui Hristos e limitata la credinciosi. Toti oamenii sunt pacatosi, dar desi neprihanirea lui Hristos e la fel de universala in putere si scop, nu toti sunt credinciosi. Mai mult, ceea ce Hristos a castigat e mai mare decat ceea ce s-a pierdut prin Adam (vezi DA 25). Pacatul. Pavel aici personifica pacatul. El ,,a stapanit, dand moartea” (vers. 21), ,,a dat moartea” [lucreaza moartea] in noi (cap. 7,13), are stapanire peste noi (cap. 6,14), lucreaza tot felul de ,,pofte” (cap. 7,8), amageste si loveste cu moartea pe pacatos (cap. 7). Comparati cap. 5,12.13.20.21 cu vers. 15-18. Prin ,,pacatul” [greseala] lui Adam a intrat in lume principiul ,,pacatului”. ,,Pacatul”, la randul lui, a devenit sursa a nenumarate ,,greseli”. In toata reactia aceasta se poate vedea o distinctie intre ,,pacat” ca principiu si esenta nelegiuirii (vezi 1 Ioan 3,4) si fapte concrete de pacat, aici tradus ,,vinovatii”. A intrat in lume. Pavel reprezinta pacatul ca venind din afara in lumea omenirii. Termenul ,,lume” este adesea folosit pentru a denota neamul omenesc (Rom. 3,19; 11,15; cf. Ioan 3,16.17). Dincolo de aceasta, Pavel nu discuta originea raului. Primul om a calcat Legea lui Dumnezeu, si in felul acesta pacatul a fost introdus intre oameni. Si prin pacat a intrat moartea. Inainte de a fi intrat pacatul, Dumnezeu avertizase pe Adam ca moartea urma sa fie rezultatul pacatului (Gen. 2,17). Dupa pacat, Dumnezeu a rostit sentinta: ,,Tarana iesti, si in tarana te vei intoarce” (Gen. 3,19). Biblia vorbeste de trei feluri de morti: 1) moartea spirituala (vezi Ef. 2,1); 2) moartea fizica (Ioan 11,11-14; Apoc. 2,10; 12,11); 3) Moartea vesnica, ,,moartea a doua” (vezi Mat. 10,28; Iacov 5,20; Apoc. 2,11; 20,6.14; 21,8). A fost considerata discutia cu privire la felul de moarte care a urmat din pacatul lui Adam, si mai ales la felul de moarte care trecut mai departe asupra posteritatii (vezi mai jos la ,,moartea a trecut”). Mare parte a acestei dificultati s-a datorat neintelegerii generale cu privire la natura mortii. Pavel insa, nu pare sa fie preocupat cu probleme de felul acesta in acest context. El doar afirma faptul istoric ca pacatul a intrat in lume prin Adam, si ca moartea a fost urmarea. Nu fusese nici pacat, nici moarte in lume inainte de greseala lui Adam. Dupa aceasta au fost amandoua. De acea, abaterea lui Adam a fost cauza si a unuia si a celeilalte. Contrastul important este intre moarte ca rezultat al pacatului lui Adam si viata ca rezultat al neprihanirii lui Hristos. Argumentul lui Pavel este ca darul vietii si binefacerile realizate prin Hristos sunt mult mai mari decat efectele pacatului lui Adam. Nota cheie a pasajului acestuia este ,,harul s-a inmultit si mai mult” (Rom. 5,20). Moartea a trecut. Gr. dieschomai, ,,a se intinde”, ,,a se infiltra”, ,,a patrunde”, propozitia poate fi tradusa ,,moartea a trecut pretutindeni asupra tuturor oamenilor”. Cuvantul sugereaza ca moartea si-a facut drum pana la fiecare membru al familiei omenesti. Asupra tuturor oamenilor. Echivalent cu precedentul ,,in lume”, dar difera de el intrucat partile concrete sunt distincte fata de totul abstract. ,,A trecut pretutindeni” (vezi mai sus la ,,moartea a trecut”) difera de precedentul ,,a intrat” dupa cum mergea din casa in casa difera de intrarea intr-un oras. Afirmatia aceasta ca sentinta rostita asupra lui Adam a trecut asupra tuturor oamenilor arata ca sentinta lui Adam (Gen. 2,17) nu s-a referit la ,,moartea a doua” (vezi mai sus la ,,si prin pacat a intrata moartea”; GC 544). A doua moarte nu poate fi transmisa altora, deoarece vine ca rezultat al judecatii finale, cu privire la care e clar aratat ca ,,au fost judecati [fiecare] dupa faptele lor” (Apoc. 20,12.13). Judecata finala a lui Dumnezeu si sentinta finala a mortii vesnice, sunt bazate pe raspunderea personala, individuala (Rom. 2,6). Toti oamenii la fel intra in mormant si in privinta aceasta toti oamenii au parte la pedeapsa pentru abaterea lui Adam. Viata a fost pierduta prin calcarea poruncii. Adam nu putea sa transmita ceea ce nu avea (vezi GC 533). In acest sens se intampla ca ,,toti mor in Adam” (1 Cor. 15,22). Daca nu ar fi fost planul mantuirii, rezultatul pacatului lui Adam ar fi fost moartea vesnica. Dar prin procedeele acestui plan, toti membrii familiei lui Adam, fie buni sau rai, vor fi scosi din mormintele lor (Fapte 24,15; cf. 1 Cor. 15,22). La data aceea va fi clar vazut si recunoscut de catre toti aceia care urmeaza sa fie pierduti ca sunt intr-o astfel de conditie numai ca rezultat al propriului lor pacat. Ei nu vor fi in stare sa blameze pe Adam pentru starea lor. Cei care ,,au facut binele” care prin credinta au acceptat neprihanirea lui Hristos, si si-au insusit-o, vor iesi la inviere ,,pentru viata” (Ioan 5,29). ,,Asupra lor a doua moarte nu are putere” (Apoc. 20,6). Cei ce au facut ,,cele rele”, care au respins neprihanirea lui Hristos si care nu au capatat iertare prin pocainta si iertare vor iesi la inviere ,,pentru judecata” (Ioan 5,29). Acestia vor primi pedeapsa pentru abatere, finala ,,plata a pacatului” (Rom. 6,23) ,,moartea a doua” (vezi GC 544). Din pricina. Gr. eph’ho. Expresia aceasta a fost sursa a multa controversa teologica si a fost tradusa in diferite feluri. Pare clar, insa ca intelesul este simplu ,,deoarece”, sau ,,intrucat”. In greaca clasica expresia insemna ,,cu conditia ca” dar aceasta nu pare sa reprezinte uzul ei NT. Comparati folosirea lui in 2 Cor. 5,4; Fil. 3,12; 4,10. Toti au pacatuit. Literal ,,toti pacatuira”. Forma verbului este aceeasi ca in cap. 3,23. Pavel nu scoate aici in primul rand in evidenta faptul ca toti oamenii individual au ,,pacatuit” si ca pentru motivul acesta toti au gustat moartea (vezi cap. 5,13). O astfel de interpretare nu se incadreaza in context, intrucat in vers 14, Pavel adauga ca, pana la Moise, oamenii ,,nu pacatuisera printr-o calcare de lege asemanatoare cu a lui Adam”. Cand Adam si Eva s-au rasculat impotriva lui Dumnezeu, ei nu numai ca au pierdut dreptul la pomul vietii, care a avut ca rezultat in mod ireversibil moartea lor si transmiterea mortii la descendentii lor, dar prin pacat au ajuns si sa se strice in ce priveste firea lor, in felul acesta slabindu-le puterea de a se impotrivi raului (PP 61). In felul aceasta, Adam si Eva au transmis posteritatii lor o tendinta spre pacat si o raspundere pentru pedepsirea lui, moartea. Prin calcarea lor de lege, pacatul a fost introdus ca o putere infectioasa in natura omeneasca potrivnica lui Dumnezeu, si infectia aceasta a dainuit fara incetare dupa aceea. Datorita acestei infectari a naturii, venita pe urma pacatului lui Adam, e nevoie ca oamenii sa fie nascuti din nou (vezi cap. 3,23; 5,1). Cu privire la transmiterea unei naturi pacatoase de la tata la fiu, trebuie sa se retina urmatoarele: ,,E de neinlaturat ca copiii sa sufere din cauza urmarilor faptelor rele ale parintilor, dar ei nu sunt pedepsiti pentru vina parintilor, afara de cazul ca participa la pacatele lor. Totusi, se intampla ca copiii sa mearga pe urmele parintilor lor. Prin mostenire si exemplu, fiii devin partasi la pacatul tatalui. Inclinatii rele, apetituri stricate si moravuri stricate ca si boala si degenerare fizica, sunt transmise ca o mostenire de la tata la fiu pana la a treia si a patra generatie” (PP. 306). 5:13 (Caci inainte de Lege pacatul era in lume. Dar pacatul nu este tinut in seama cata vreme nu este o lege. Inainte de lege. [,,Pana la lege”, KJV, Nitz]. Literal, ,,pana la lege” (vezi cap. 12). Adica intre perioada dintre Adam si Moise (cap. 5,14). Desi in contextul acesta ,,lege” se refera clar la Legea data pe vremea lui Moise, articolul hotarat este omis. Toti sunt la fel cuprinsi in moarte. Pavel cauta sa arate ca mai e ceva la lucru in afara de vinovatia indivizilor pentru pacate personale. Acel ceva e rezultatul si efectul caderii lui Adam. Toti urmasii lui Adam se impartasesc de efectul caderii lui, deoarece moartea si inclinatia spre pacat sunt rele mostenite. Pacatul era in lume. Pavel aici afirma un adevar pe care cititorii sai nu-l vor combate. Nu este tinut in seama. [,,Nu e pus in socoteala”, KJV]. Gr. ellogeo, un cuvant diferit de cel tradus ,,socotit”, ,,pus in socoteala” (vezi cap. 4,4-6; etc.) in NT el apare numai aici si in Filimon 18, si inseamna ,,a pune la contul cuiva”. Sensul lui e ilustrat in papirusuri acolo unde doua femei scriu administratorului lor: ,,Pune in contul nostru tot ce cheltuiesti cu cultivarea proprietatii”. Pavel nu vrea sa spuna ca neamurile, care nu aveau legea scrisa, erau fara de pacat. El deja notase ca toti iudei si neamuri ,,au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom. 3,23) si iarasi in cap. 5,12 ca ,,toti au pacatuit”. In felul acesta, neamurile nu erau fara de pacat. Ele erau sub obligatia de a asculta de lege in masura in care ea le fusese descoperita (vezi cap. 1,20; 2,14.15) pacatul fusese in lume fara incetare de la pacatul originar al lui Adam. El poate fi definit ca o lipsa de conformitate fata de voia lui Dumnezeu fie in fapta, dispozitie, sau stare. Subiectul lui Pavel in acest pasaj e ca, indiferent daca oamenii au avut sau nu o cunoastere clara a vointei lui Dumnezeu (cap. 5,14), ,,toti au pacatuit” si toti au parte de mostenirea mortii (cf. vers. 12). Actul de pacatuire al lui Adam a facut ca pacatul ca principiu si putere sa intre in lumea aceasta. Chiar si in absenta abaterilor personale, ca in cazul pruncilor nou-nascuti, oamenii sunt supusi mortii. Pavel scoate in evidenta universalitatea pacatului si a mortii asa ca prin contrast el poate sa scoata in evidenta universalitatea harului. 5:14 Totusi moartea a domnit, de la Adam pana la Moise, chiar peste cei ce nu pacatuisera printr-o calcare de lege asemanatoare cu a lui Adam, care este o icoana preinchipuitoare a Celui ce avea sa vina. Moartea a domnit. Pavel personifica moartea asa cum personificase mai inainte pacatul (vezi vers. 12). El atrage atentia la domnia universala a mortii ca dovada a efectului pacatului lui Adam care se intinde. Si aceasta tiranie a mortii ar fi fost vesnica daca nu ar fi fost Evanghelia. Asemanatoare. [,,dupa asemanarea” KJV]. Adica, in acelasi fel cum a pacatuit Adam in fata unei porunci precise. Chiar daca oamenii aveau numai o slaba cunoastere a voiei lui Dumnezeu, asa cum le e descoperita prin natura si constiinta (cap. 1,20; vezi cap. 2,15), ei erau intr-o oarecare masura vinovati (Mat. 10,15). Dar cu diferitele grade de vinovatie individuala, moartea a domnit la fel peste toti. Chiar si pruncii nou-nascuti erau sub stapanirea ei. Icoana. [,,Figura”, KJV]. Gr. tupos, ,,tip”. Cuvantul acesta e obisnuit in NT, dar a fost tradus felurit ca ,,dreptarul” [forma”] (Rom. 6,17), ,,sensul” (Ioan 20,25), ,,chipul” (Fapte 7,44), ,,cuprins” (Fapte 23,25), ,,pilda” (Fil. 3,17), ,,chipul” (Evrei 8,5). Fundamental inseamna impresia lasata de ,,o matrita”. De unde a ajuns sa insemne ,,copie”, ,,figura”, cum si ,,un tipar”, ,,un exemplu”. Pavel nu intra in toate implicatiile posibile a ceea ce spusese, ci se concentreaza numai la subiectul central, si anume ca efectele pacatului lui Adam au fost transferate asupra tuturor oamenilor. Principiul si puterea pacatului fusesera transmise tuturor descendentilor lui Adam. Pentru ca fapta lui a afectat tot neamul, el este o preinchipuire a Aceluia al carui act de indreptatire a avut ca rezultat transmiterea principiului si puterii neprihanirii si vietii la toti aceia care sunt nascuti din nou in familia Lui (Ioan 1,12.13). Avea sa vina. Comparatia ,,Acela care are sa vina” din Mat. 11,3; Luca 7,19. Adam era un preinchipuitor al lui Hristos prin aceea ca amandoi erau reprezentantii ai intregii familii omenesti, el era reprezentantul si autorul neamului omenesc cazut. Hristos era reprezentantul si autorul neamului omenesc refacut. Avand in vedere lucrul acesta, Hristos e numit ,,al doilea Adam” [ultimul Adam, KJV] (1 Cor. 15,45), ,,omul al doilea” (vezi vers. 47; cf. GC 647). Totusi, nu e numai o asemanare, dar si o mare deosebire intre lucrarea celor doi Adami, asa cum explica Pavel mai departe. 5:15 Dar cu darul fara plata nu este ca si cu greseala; caci, daca prin greseala unuia singur, cei multi au fost loviti cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul, pe care ni l-a facut harul acesta intr-un singur om, adica in Isus Hristos, s-au dat din belsug celor multi. Greseala. Gr. paraptoma. Literal ,,o alunecare”, ,,un pas gresit”, ,,o greseala”, ,,o gafa”. Acesta este un cuvant potrivit pentru a fi folosit pentru caderea lui Adam din neprihanire. Darul fara plata. Gr. charisma, derivat de la charis, ,,har” (vezi cap. 3,24) si inseamna ,,un act de har”, ,,un dar din har”. Charisma e folosit pentru puterile supranaturale care sunt date de Duhul Sfant (2 Cor. 12,4.31). Pavel prefigureaza aici primul sau contrast intre efectul pacatului lui Adam si acela al lucrarii lui Hristos. Nu e nici o comparatie intre caderea de la neprihanire si darul harului. Unuia. [de la unul, KJV]. Literal ,,a unuia”, adica ,,a lui Adam”. Multi, literal ,,cu multi” care este echivalentul cu ,,toti” cum e aratat de expresia ,,toti oamenii” din vers. 18. Harul. Vezi cap. 3,24. pentru Pavel harul lui Dumnezeu nu este numai favoarea Lui nemeritata dar si puterea mantuitoare a iubirii Sale prin Isus Hristos. Darul. Definit ca ,,darul neprihanirii” in vers. 17. Intr-un singur Om. [,,Printr-un om” KJV]. Literal ,,prin Acel singur om”. S-a dat din belsug. [,,abundent” KJV]. Gr. perisseuo, ,,a fi mai sus si pe deasupra”. Comparati folosirea cuvantului in Rom. 3,7; 1 Cor. 14,12 (,,aveti din belsug”, ,,a excela”); 2 Cor. 1,5 etc. Celor multi. [,,La multi”, KJV]. Literal, ,,la cei multi”. Hristos a murit pentru intregul neam omenesc (2 Cor. 5,14.15; Evrei 2,9; 1 Ioan 2,2). Oferta mantuirii e facuta tuturor oamenilor (Mat. 11,28.29; Marcu 16,15; Ioan 7,37; Apoc. 22,17). In felul acesta s-au luat masuri pentru a preintampina toate relele caderii lui Adam, o prevedere tot atat de extensiva in aplicabilitatea ei ca si ruina pricinuita de pacat. Totusi, acest dar al neprihanirii nu e de nici un folos daca nu e primit prin credinta (Ioan 3,16) si nu toti oamenii aleg sa creada. Desi s-au luat ample masuri pentru salvarea tuturor, numai relativ putini accepta harul oferit (Mat. 22,14). Nu e limita in darul insusi, ci numai bunavointa omului de a-l primi. 5:16 Si darul fara plata nu vine ca printr-acel unul care a pacatuit; caci judecata venita de la unul, a adus osanda; dar darul fara plata venit in urma multor greseli a adus o hotarare de iertare. Printr-acel unul care a pacatuit. Literal ,,prin unul pacatuind”. Pavel spune ca nu e comparatie intre ,,darul” lui Hristos si rezultatele pacatului lui Adam. Judecata. Gr. krima, ,,decizia data”, ,,sentinta”. Pacatul lui Adam a avut ca rezultat sentinta si condamnarea. De la unul. [,,Prin unul”, KJV]. Literal ,,de la unul”, ,,unul” poate fi inteles ca insemnand ,,un om”, referindu-se in felul acesta la ,,unul care a pacatuit” sau poate fi inteles ca referindu-se la ,,o calcare de lege”, avand in vedere paralela cu ,,multor greseli”. Sirul gandirii lui Pavel este limpede pe amandoua caile. Osanda. Adam primise o lege specifica: ,,Sa nu mananci”. Si la lege era atasata o penalitate: ,,In ziua in care dintr-insul vei manca, vei muri” [Nitz] (Gen. 2,17). Pacatul lui deci era o calcare distincta de lege, si a fost de indata ,,pusa in socoteala”, sau ,,luata in consideratie” (vezi Rom. 5,13). Sentinta de condamnare a fost in chip just rostita asupra lui. Dar sentinta pronuntata acolo asupra primului om s-a extins in efectele ei, la toti descendentii lui. Darul fara plata. Gr. charisma, ,,un dar de favoare sau har”, de la charis, ,,har” (vezi cap. 3,24). Darul fara plata e definit in cap. 5,17 ca ,,darul neprihanirii.” Multor greseli. Literal, ,,din multe greseli”. Greseala unica a lui Adam a fost urmata de multe greseli ale sale si ale celor care i-au urmat si fiecare din greselile acestea merita o condamnare. Dar fiecare a fost o ocazie pentru o revelatie a favoarei si iertarii nemeritate si, in felul acesta, darul fara plata a fost ,,in urma multor greseli”, si ,,a adus o hotarare de iertare spre indreptatire” pentru cei care au primit darul. Iertare. [indreptatire, KJV; Nitz]. Gr. dikaioma, in general ,,un act de indreptatire”, ,,o cerinta”, ,,un decret” (vezi cap. 2,26). Insa aici Pavel pare sa foloseasca pe dikaioma pentru dikaiosis, ,,indreptatire” (vezi cap, 4,25). Un motiv posibil pentru folosirea lui dikaioma e sugerat de versiunea greaca. Cuvintele pentru ,,dar”, ,,judecata”, ,,condamnare”, ,,dar fara plata”, ,,greseala” se termina toate in ma. Nu e improbabil ca Pavel sa fi folosit pe dikaioma doar ca un procedeu literar. 5:17 Daca deci, prin greseala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) Moartea a domnit. Vezi vers. 14. Cu mult mai mult. Contrastul din acest verset este intre calcarea de lege si har, moarte si viata, acel unul singur Adam si acel unul singur Hristos. Primesc. Neprihanirea este un dar de la Dumnezeu, si fie ca e pusa in socoteala in indreptatire sau transmisa in sfintire, ea este un dar de primit prin experienta credintei in Isus Hristos. Numai cei care sunt dispusi sa recunoasca propria lor neajutorare si nevoie si in toata smerenia si recunostinta sa primeasca neprihanirea ca un dar, vor domni in viata. Vor domni. Intrucat dupa ce pomenesc de doua ori domnia mortii, Pavel pune in contrast domnia vietii. Biblia adesea descrie pe sfinti ca domnind in viata viitoare. ,,Daca rabdam, vom si imparati impreuna cu El” (2 Tim. 2,12; cf. Luca 22,30; Apoc. 3,21; 20,6; 22,5). Planul rascumpararii restatorniceste tot ce se pierduse prin pacat. Cand pamantul e innoit si devine caminul vesnic al celor mantuiti, scopul originar al lui Dumnezeu in creatiunea lumii va fi fost implinit (vezi GC 679). Stapanirea pierduta a omului va fi fost recastigata (vezi PK 682). ,,Cei neprihaniti [drepti] vor stapani [mosteni] pamantul si vor locui in el pe vecie” (Ps. 37,29). In viata, prin Acel unul singur. Aceste cuvinte scot in evidenta pozitia pe care Hristos o detine ca Mijlocitor in lucrarea de rascumparare a omului. Prin moartea Sa, credinciosul e indreptatit si prin unirea cu El, de atunci inainte crestinul primeste puterea datatoare de viata si de sfintire care-i transforma viata prezenta si-l asigura de viata vesnica viitoare. 5:18 Astfel dar, dupa cum printr-o singura greseala, a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Astfel dar. [,,De aceea”, KJV]. Gr. ara oun, ,,asa deci”, indicand concluzia argumentatiei. Aceeasi expresie greaca apare in cap. 7,3.25; 8,12. Pavel rezuma comparatiile si contrastele versetelor anterioare. O singura greseala. [,,greseala unuia”, KJV]. Sau ,,o singura greseala”. La fel ,,neprihanirea unuia”poate fi tradusa ,,o singura neprihanire”. A venit o osanda. Aceste cuvinte sunt adaugate in KJV. Tot asa sunt cuvintele ,,darul fara plata a venit”. In versiunea greaca constructia versetului este extrem de concisa, afirmand curajos paralela si contrastele. Versetul poate fi tradus literal: ,,Asadar, cum printr-o greseala la toti oamenii, spre condamnare, tot asa printr-un singur act de neprihanire, la toti oamenii spre indreptatirea a vietii”. O singura hotarare de iertare. [,,indreptatire”, KJV]. Gr. dikaioma, acelasi cuvant e tradus ,,indreptatire” (KJV] in vers 16 [hotarare de iertare] (vezi comentariul acolo). Totusi, aici probabil are intelesul de ,,act de neprihanire” si e probabil echivalent cu ,,ascultarea” mentionata in vers. 19. Viata desavarsita a lui Isus, ascultarea pana la moarte (Fil. 2,8). A inlesnit indreptatirea tuturor celor care se indreapta spre Isus in credinta (vezi Rom. 4,8). Neprihanire care da viata. Probabil insemnand indreptatirea care vine ca rezultat in viata. Comparati ,,tot asa ar putea harul sa domneasca prin neprihanire spre viata vesnica” KJV, (vers. 21), [,,tot asa si harul sa stapaneasca, dand neprihanire, ca sa dea viata”]. 5:19 Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti. Neascultarea. Gr. parakoe, literal ,,o ascultare gresita”. Cuvantul acesta apare numai de doua ori in alta parte in NT (2 Cor. 10,6; Evrei 2,2). Verbul ,,a nu asculta” (parakouo, apare in Mat. 18,17 si e tradus ,,nu vrea sa asculte”. Sugestia nepasarii implicata in acest cuvant poate sa scoata in evidenta primul pas in caderea lui Adam. Cei multi. [multi, KJV]. Literal ,,ci multi” (vezi vers. 15). Au fost facuti. Gr. kathistemi. In Tit 1,5 kathistemi e folosit in sensul de ,,a numi”, si anume intr-o slujba sau un post (KJV, ,,randuiti”). Sensul de baza este cel mai obisnuit in NT (vezi Mat. 24,45; Fapte 6,3; 7,10; Evrei 5,1). Sensul de baza este ,,a depune”, si cuvantul e folosit in greaca clasica cu intelesul de a aduce o corabie la mal, sau o persoana la alta persoana sau la un loc oarecare. Acesta este intelesul in Fapte 17,15. De aici vine intelesul de ,,a depune ca”, ,,a face sa fie”, ,,a construi”. In ce sens au fost facuti oamenii pacatosi prin neascultarea lui Adam? Paralelismul sugereaza ca ei au fost facuti pacatosi prin greseala lui Adam intr-un fel asemanator cu acela prin care sunt facuti drepti prin ascultarea lui Hristos. Intrucat accentul in contextul acesta este pe indreptatire si nu pe sfintire (Rom. 5,16.18). Cel dintai accent al lui Pavel pare sa fie ca oamenii sunt facuti drepti prin rezultatele actului rascumparator al lui Hristos aparte de propriile lor eforturi personale (vezi cap. 3,28). La fel, ca rezultat al neascultarii lui Adam, ei au devenit pacatosi (vezi cap. 5,12-14). Totusi, ideea aceasta nu poate fi separata de faptul ca la fel cum neascultarea lui Adam a avut ca rezultat in descendentii sai trairea unei vieti de nelegiuire (vers. 16) tot asa ascultarea lui Hristos are ca rezultat vietuirea de ascultare din partea tuturor acelora care traiesc in unire cu ei prin credinta. Acesta este accentul lui Pavel in cap. 6. Ascultarea. Gr. hupakoe. Ideea cuvantului este ,,supunere la ceea ce cineva aude”. Contrastati cuvantul pentru ,,neascultare” (parakoe) ,,o neglijare de a auzi” sau ,,un refuz de a asculta” (vezi mai sus la ,,neascultare”). In ce priveste ascultarea lui Hristos, vezi vers. 18). 5:20 Ba inca si Legea a venit pentru ca sa se inmulteasca greseala; dar unde s-a inmultit pacatul, acolo harul s-a inmultit si mai mult; Legea. Literal ,,lege” (vezi cap. 2,12; 5,13). Reiese lamurit din cap. 5,13.14 ca Pavel se gandeste la timpul lui Moise cu ocazia cand a intrat ,,legea”. La Sinai au fost declarate oficial legile lui Dumnezeu pentru calauzirea poporului Sau, desi legea Lui morala a Celor Zece Porunci fusese scrisa in inima lui Adam la creatiune. A venit. [,,A intrat”, KJV; ,,se alatura”, Nitz.]. gr. pareiserchomai, ,,a se alatura”. Cuvantul acesta apare in alt loc in NT numai in Gal. 2,4, unde e tradus ,,furisati”. Sa se inmulteasca. Acesta nu era scopul prim al legii, care era sa dea la iveala norma neprihanirii. Dar din cauza traditiei mostenite si cultivate a omului spre rau, efectul legii a fost de fapt sa multiplice greseala. Legea avea efectul acesta deoarece interzicea anumite fapte pacatoase care pana la acea data nu fusesera recunoscute ca pacatoase. Dar cand legea a fost afirmata formal, continuarea acestor acte a devenit o pacatuire premeditata. Intrucat legea este spirituala si sfanta si interzice pofte pacatoase, ea in mod inevitabil excita opozitia in inimile razvratite si in felul acesta devine ocazie de atatare a pacatului si de a inmulti greseala. Daca inima omului ar fi sfanta, si daca ar fi o inclinatie spre a face binele, legea nu ar avea o astfel de tendinta. S-a inmultit si mai mult. Gr. huperperisseuo, ,,a abunda peste si mai presus”. Cuvantul apare numai aici in 2 Cor. 7,4: ,,inmulteasca” si ,,inmultit” de mai la inceputul versetului deriva de la gr. pleonazo ,,a fi multi”, ,,a inmulti”. Dumnezeu a ingaduit si a lasat ca el sa se inmulteasca si apoi l-a dominat pentru a da la iveala cea mai minunata desfasurare a slavei si harului Sau, asa ca binefacerile rascumpararii depasesc cu mult relele rebeliunii. 5:21 pentru ca, dupa cum pacatul a stapanit dand moartea, tot asa si harul sa stapaneasca dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Dand moartea. [,,Spre moarte”, KJV; ,,in moarte” Nitz.]. Mai bine ,,in moarte”, moartea fiind, ca sa zicem asa, sfera stapanirii in care s-a exercitat suveranitatea pacatului (cf. vers. 14, 17). Pacatul domneste peste o imparatie a mortii. Harul sa stapaneasca. [,,Harul stapaneste”, KJV]. Harul (vezi cap. 3,24) e aici personificat ca si pacatul (vezi cap. 5,12) si moartea (vezi vers. 14). Prin Isus Hristos. Pavel a inceput capitolul acesta prin descrierea bucuriei si asigurarii care vin credinciosului care a primit neprihanirea prin credinta in Isus Hristos. Aceasta l-a determinat sa vorbeasca despre maretia iubirii si harului lui Dumnezeu prin aceea ca face cu putinta un plan atat de generos si iubirea lui Dumnezeu ca temei al nadejdii si increderii crestine. Pavel cauta sa faca contrastul intre abundenta si puterea nemarginita a harului mantuitor al lui Dumnezeu prin Isus Hristos, si pacatosenia si degenerescenta omului, rezultand din caderea lui Adam. Dumnezeu a luat masuri ample de prevedere pentru a preintampina toate rezultatele groaznice ale marii apostazii a omului. COMENTARIILE LUI ELLLEN G. WHITE 1 AA 476; DA 337; MB 27; PP 373; 4T 386 1, 2 2T 509 1- 21 TM 94 3, 4 3T 416 3-5 2T 510, 514 5 ML 185; 4T 93; 6T 171; 8T 139 8 MB 76; MH 66, 161; TM 246 9, 10 MB 20 12 GC 533; MYP 69 19 ML 323 20 DA 26; GW 157 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: