4:6 Tot astfel, si David numeste fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fara fapte, il socoteste neprihanit.
Tot asa si David. [,,chiar ca David”, KJV]. Citatul e din Psalm 32,1.2 si e in acord mai degraba cu LXX decat cu textul masoretic. Afirmatia lui David e citata de Pavel pentru a confirma si pentru a explica mai departe interpretarea pe care o da el experientei lui Abrram si pe care o rezuma in Romani 4,9. In felul acesta se dau dovezi suplimentare ca doctrina indreptatirii prin credinta, fara fapte, e bine sustinuta de Vechiul Testament si era inteleasa de cei mai mari conducatori iudei.
Numeste fericit. [,,descrie fericirea”, KJV; ,,rosteste lauda fericirii”, Nitz.]. Literal, ,,spune binecuvantarea”, de unde si traducerea preferata de multi comentatori: ,,David rosteste o binecuvantare” (vezi RSV). Altii, insa, prefera sa puna in socoteala lui Dumnezeu rostirea binecuvantarii, printr-o traducere precum: ,,David de asemenea vorbeste despre binecuvantare”.
Fara fapte. David nu foloseste expresia aceasta, dar ideea este implicita in psalmul acesta. Faptele nu sunt de absolut nici un folos pentru ispasirea nelegiuirii trecute (vezi cap. 3,28).
Ii este socotita. [,,i se pune in socoteala”, KJV]. Gr. logizomai (vezi vers. 3). A pune in socoteala neprihanirea este in principiu acelasi lucru cu a indreptati. Scopul Psalmului 32, din care citeaza Pavel, e de a arata fericirea omului care este iertat, ale carui pacate nu-i sunt puse in socoteala si care, deci, e tratat ca o persoana neprihanita. El nu mai e socotit un pacatos rebel, ci un prieten al lui Dumnezeu.