4:24 ci este scris si pentru noi, carora de asemenea ne va fi socotita, noua celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Ci si pentru noi. Nu numai ca un fapt istoric si ca un exemplu (vezi Rom 4,21; vezi Rom 15,4; 1Cor 10,11), ci indeosebi pentru a ne asigura ca neprihanirea ne va fi pusa in socoteala in acelasi fel.
Celor ce credem. [,,daca credem”, KJV]. Mai degraba ,,celor ce cred”. Aceasta descrie categoria celor carora credinta le va fi socotita ca neprihanire.
In Cel. Pavel scoate in evidenta faptul ca credinta care este pusa in socoteala ca neprihanire trebuie sa fie pusa in Dumnezeu ca persoana. In felul acesta, credinta nu e doar o convingere cu privire la adevarul unui fapt istoric. Ea este o legatura intre doua persoane. Aceeasi Persoana la care Avraam a privit pentru implinirea fagaduintei este Cel a carui putere si credinciosie au fost manifestate intr-o epoca mai tarzie in invierea lui Hristos si pe care, deci, crestinii se sprijina cu incredere.
A inviat din morti pe Isus. Credinta crestinului e asemanatoare celei a lui Avram nu numai prin faptul ca e o credinta personala in Dumnezeu, ci si prin aceea ca ea exercita puterea de a aduce viata din moarte. Dupa cum Avram si-a fixat credinta intr-o fagaduinta divina pe care numai puterea datatoare de viata si creatoare a lui Dumnezeu o putea implini (vers. 17), tot asa crestinii se incred pentru indreptatire si rascumparare in Cel care a inviat deja pe Isus dintre morti chiar cu scopul acesta.
Readucerea omului cazut la asemanarea cu chipul lui Dumnezeu, dupa care el fusese creat la inceput, e posibila numai prin exercitarea puterii creatoare a lui Dumnezeu. Invierea lui Isus este asigurarea suprema ca puterea datatoare de viata a lui Dumnezeu poate birui moartea si ca prin credinta aceeasi putere creatoare ne sta la indemana pentru refacerea chipului lui Dumnezeu in noi. Invierea lui Hristos a fost un triumf al puterii atotputernice a lui Dumnezeu, asemanatoare nasterii lui Isaac din trupul ,,mort” al lui Avraam, fiindu-i totusi superioara. Prin credinta in minunea invierii, cu tot ce implica ea, invierea este repetata in noi, cand ajungem fapturi noi in Hristos si umblam cu El intr-o viata noua (vezi Rom 6,4; Efes 1,19.20; Col 3,1).