4:22 De aceea credinta aceasta i-a fost socotita ca neprihanire.
De aceea. Aceasta se refera la contextul anterior (vers. 18-21). Ceea ce i-a fost pus in socoteala lui Avraam ca indreptatire era credinta lui statornica in faptul ca Dumnezeu putea sa implineasca si urma sa implineasca ce fagaduise. Analiza facuta de Pavel experientei lui Avraam ofera noi dovezi cu privire la felul de credinta care poate fi pusa astfel in socoteala. Credinta pe care
o avea Avraam nu era numai credinta ca Dumnezeu spunea adevarul. Viata lui de incredere si ascultare consecventa, in ciuda dovezilor naturale care ar fi putut sa-l ispiteasca sa gandeasca si sa procedeze altfel, da pe fata faptul ca credinta lui era de fapt o legatura personala adevarata cu Dumnezeu. Avraam a crezut pe Dumnezeu (vers. 3.17). Adica Avraam si-a fixat credinta in Dumnezeu, nu in ceva impersonal. Credinta lui nu era intr-o doctrina sau intr-un crez, ci intr-o Persoana. In felul acesta, era posibil ca Avraam sa accepte orice ar fi fagaduit sau poruncit Domnul si sa asculte de acestea, chiar daca omeneste vorbind ar fi irational sa se presupuna ca astfel de fagaduinte si porunci ar fi putut fi cumva implinite.
Credinta crestinului de astazi nu trebuie sa fie mai mica decat aceasta (COL 312). Credinta noastra trebuie sa fie ca a lui Avram si viata noastra va demonstra daca ne bucuram sau nu de o astfel de experienta.
In nici unul din versetele acestea care vorbesc despre punerea in socoteala a neprihanirii sau despre socotirea credintei ca neprihanire nu se spune lamurit ca neprihanirea lui Hristos este pusa in socoteala credinciosului. Aceasta este insa subinteleasa in sensul deplin al experientei indreptatirii prin credinta in lumina intregului plan al lui Dumnezeu pentru refacerea omului (vezi vers. 3.5.8; cf. cap. 3,25.26.28). Legea cere neprihanire, ceea ce omul nu e in stare sa dea. Dar Isus, pe cand era pe pamant, a trait o viata neprihanita si a dezvoltat un caracter desavarsit. El le ofera pe acestea ca un dar celor care le doresc. Viata Lui sta in locul vietii oamenilor (vezi DA 762; EGW, Material suplimentar la cap. 4,3-5). Datorita vietii desavarsite a lui Hristos, culminand cu moartea Lui ispasitoare, e posibil ca eu sa fiu tratat ca si cum as fi implinit cerintele legii. In felul acesta, neprihanirea Lui Hristos imi este pusa in socoteala.