4:20 El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu,
Nu s-a indoit. [,,nu s-a alaturat”, KJV; ,,nu sovai in necredinta”, Nitz.]. Sau ,,nu a sovait”, ,,nu s-a indoit”. Versiunea greaca lasa sa se inteleaga o lupta la nivelul mintii.
Intarit prin credinta lui. [,,a fost tare in credinta”, KJV; ,,imputernicit in credinta”, Nitz.]. Literal, ,, a fost intarit in credinta [lui]” sau ,,a fost intarit de credinta [lui]”. Aceasta poate fi inteleasa ca insemnand ca credinta lui Avraam a fost intarita. Credinta lui a crescut pe masura ce a fost exercitata. Sau ar putea sa insemne ca Avraam insusi a primit putere prin credinta sa. Necredinta nu l-a facut sa se clatine, ci dimpotriva credinta lui l-a facut tare. Pavel afirma in alt loc ca ,,prin credinta si Sara, cu toata varsta ei trecuta, a primit putere sa zamisleasca” (Evr 11,11). Aceasta ar parea sa confirme a doua interpretare, desi prima este fara indoiala adevarata cu privire la experienta lui Avraam.
A dat slava lui Dumnezeu. Aceasta nu lasa in mod necesar sa se inteleaga o exprimare verbala de lauda, ci se poate referi la orice este menit sa dea slava lui Dumnezeu, in gand, cuvant, sau fapta (vezi Ios 7,19; Ier 13,16; Luca 17,128; Ioan 9,24; Fapte 12,23). Avraam a dat slava lui Dumnezeu prin ferma lui incredere in fagaduintele lui Dumnezeu. In felul acesta, el a recunoscut atotputernicia lui Dumnezeu. In felul acesta, toti cei care cred in fagaduintele divine aduc cinste lui Dumnezeu. Ei dau marturie ca Dumnezeu e vrednic de incredere. Tot asa Avraam a dat slava lui Dumnezeu in fapte, ca si in gandire prin ascultarea lor neintarziata (Gen 17,22.23).