4:1 Ce vom zice dar ca a capatat, prin puterea lui, stramosul nostru Avraam?
Ce vom zice dar? O expresie obisnuita la Pavel, legand ceea ce urmeaza cu pasajul anterior (vezi si cap. 6,1; 7,7; 9,14.30). Daca planul neprihanirii prin credinta exclude orice lauda (cap. 3,27) si nu face nici o deosebire intre iudeu si cel provenit dintre neamuri (vers. 22.23), ce vom spune atunci cu privire la cazul lui Avraam? Cu siguranta, iudeii puteau sustine ca tatal poporului ales era acceptat inaintea lui Dumnezeu datorita marelui sau merit. Pavel incepe acum sa explice, pe temeiul autoritatii Scripturii Vechiului Testament, ca pana si Avraam a fost indreptatit pe acelasi temei pe care este oferita paganilor indreptatirea. Mai mult, Avraam s-a bucurat de aceasta experienta inainte ca sa fie taiat imprejur (cap. 4,10). In felul acesta nu se putea aduce acuzatia ca Pavel prezenta vreo doctrina noua si straina sustinand ca indreptatirea vine prin credinta. Pe buna dreptate putea sustine ca se mentinea cu strictete in spiritul religiei Vechiului Testament, invatand ca lumea neamurilor, desi necircumcisa, putea si ea sa fie indreptatita prin credinta. Raportul credintei lui Avraam din Geneza 15,6 ofera un caz de neprihanirea ,,fara lege” si, totusi, ,,marturisita de lege” (Rom 3,21).
A capatat. [,,a gasit”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale (cf. pag. 10) pentru omiterea acestei expresii. Fie ca luam sau nu in considerare aceste cuvinte, scopul lui Pavel este clar. La intrebarea generala: ,,care este deci intaietatea [folosul] iudeului sau care este folosul taierii imprejur?” (cap. 3,1), se raspunde printr-o privire asupra experientei marelui patriarh. In ce consta, de fapt, superioritatea de netagaduit a lui Avraam?
Prin firea lui. [,,in ce priveste dupa trup”, KJV]. A fost o oarecare incertitudine daca aceasta expresie ar trebui sa fie legata cu ,,a capatat” sau cu ,,stramosul nostru”. Prima legatura ar suna astfel: ,,Ce vom spune ca Avraam, stramosul nostru, a capatat cu privire la firea lui?” Adica: A fost Avraam indreptatit prin ceva ce ar fi apartinut firii? Cealalta legatura posibil ar zice: ,,Ce vom spune ca a capatat Avraam, stramosul nostru dupa trup?” Aceasta ar fi cu referire la Avraam ca stramos prin descendenta naturala. Amandoua formularile se potrivesc in contextul acesta. Unii vad cu putinta o a treia legatura: ,,Ce vom spune deci? Ca am aflat pe Avraam [ca e] stramosul nostru [numai] dupa trup?” (Lenski).
Stramosul nostru, Avraam. [,,Avraam, parintele nostru”, KJV]. Dovezile textuale sunt impartite (cf. pag. 10) intre formula aceasta si urmatoarea: ,,Avraam, stramosul nostru”. Iudeii se faleau ca au pe Avraam ca stramos al lor si un exemplu luat din viata si din purtarea lui ar fi fost deosebit de puternic (vezi Mat 3,9; Ioan 8,39.40.53).