4:15 pentru ca Legea aduce manie; si unde nu este o lege, acolo nu este nici calcare de lege.
Legea aduce manie. [,,legea lucreaza manie”, KJV]. Legalistii care depind de ascultarea de lege pentru indreptatirea din pacat isi bazeaza asteptarile pe o falsa presupunere. Functia legii e de a scoate la iveala pacatul (cap. 3,20) si de a-l arata ca incalcare a voii lui Dumnezeu. Departe de a indreptati pe cel pacatos sau de a-i aduce pace, ea il condamna si atrage mania lui Dumnezeu asupra lui. Intrucat Pavel a dovedit deja ca toti oamenii au pacatuit (cap. 1,2.3), urmeaza ca oricine incearca sa fie indreptatit prin lege se va alege numai cu manie si condamnare. In felul acesta, legea poate produce exact opusul a ceea ce este intentionat prin fagaduinta.
Prin versetul acesta Pavel nu tagaduieste in nici un caz necesitatea legii. El clarifica numai functia legii in planul de mantuire (vezi Rom 3,20.31; vezi Gal 3,21).
Nici calcare de lege. Adica nici o neascultare fata de o porunca deja cunoscuta. Pavel pare sa foloseasca aceasta afirmatie negativa pentru a confirma adevarul asertiunii sale pozitive ca acolo unde exista lege, exista si calcare de lege si mania ameninta. El incearca sa explice legalistilor ca daca indreptatirea nu e prin credinta, ci prin lege, nu e nadejde de mantuire. Deoarece iudeii au o lege si ei toti au calcat cerintele ei, in consecinta, ei sunt acum expusi penalitatii calcarii si daca fagaduinta indreptatirii fara faptele legii nu se extinde asupra lor, ei sunt cu totul deznadajduiti.