4:13 In adevar, fagaduinta facuta lui Avraam sau semintei lui, ca va mosteni lumea, n-a fost facuta pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihaniri, care se capata prin credinta.
Va mosteni lumea. [,,mostenitor al lumii”, KJV]. Expresia aceasta exacta nu apare in nici una din fagaduintele facute lui Avraam. Este posibil ca Pavel sa rezume foarte fagaduintele in aceasta expresie cuprinzatoare sau sa se refere indeosebi la cea mai cuprinzatoare dintre toate fagaduintele: ,,in samanta sa toate natiunile pamantului vor fi binecuvantate” (Gen 22,18). Aceasta era ,,fagaduinta facuta lui Avraam” care trebuia sa se extinda si la neamuri prin Isus Hristos (Gal 3,29). Intrucat imparatia lui Hristos va umple intreg pamantul, Avraam si samanta lui sunt intr-adevar mostenitori ai lumii. Fagaduinta va fi implinita literal cand imparatiile acestei lumi vor fi date poporului Celui Prea Inalt si cand Hristos va domni cu sfintii Sai in etern (Dan 7,27).
Pe temeiul Legii. [,,prin lege”, KJV]. Literal, ,,prin lege”. In versiunea greaca nu exista articol (vezi cap. 2,12). In plus, in versiunea greaca expresia aceasta vine la inceputul versetului, probabil pentru accent: ,,caci nu prin lege a fost fagaduinta data lui Avraam” etc. Argumentatia lui Pavel de aici se aseamana indeaproape cu aceea din Galateni 3,18. Acolo, ,,lege” fara articol (vezi Rom 2,12) e expusa ca un principiu opus ,,fagaduintei”. Mostenirea nu poate fi dependenta de lege, deoarece Dumnezeu a acordat-o lui Avraam prin fagaduinta. Aici, in cap. 4,13, ,,legea” si ,,neprihanirea credintei”, ambele fara articol, sunt cele doua principii contrare. Pavel afirma ca fagaduinta urmeaza sa fie realizata si insusita ,,nu prin lege” (cf. vers. 14.15), ci ,,prin neprihanirea credintei” (cf. vers. 16.17).