English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Romani

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Romani, 4


4:1 Ce vom zice dar ca a capatat, prin puterea lui, stramosul nostru Avraam?

Ce vom zice dar? O expresie obisnuita la Pavel, legand ceea ce urmeaza cu pasajul anterior (vezi si cap. 6,1; 7,7; 9,14.30). Daca planul neprihanirii prin credinta exclude orice lauda (cap. 3,27) si nu face nici o deosebire intre iudeu si cel provenit dintre neamuri (vers. 22.23), ce vom spune atunci cu privire la cazul lui Avraam? Cu siguranta, iudeii puteau sustine ca tatal poporului ales era acceptat inaintea lui Dumnezeu datorita marelui sau merit. Pavel incepe acum sa explice, pe temeiul autoritatii Scripturii Vechiului Testament, ca pana si Avraam a fost indreptatit pe acelasi temei pe care este oferita paganilor indreptatirea. Mai mult, Avraam s-a bucurat de aceasta experienta inainte ca sa fie taiat imprejur (cap. 4,10). In felul acesta nu se putea aduce acuzatia ca Pavel prezenta vreo doctrina noua si straina sustinand ca indreptatirea vine prin credinta. Pe buna dreptate putea sustine ca se mentinea cu strictete in spiritul religiei Vechiului Testament, invatand ca lumea neamurilor, desi necircumcisa, putea si ea sa fie indreptatita prin credinta. Raportul credintei lui Avraam din Geneza 15,6 ofera un caz de neprihanirea ,,fara lege” si, totusi, ,,marturisita de lege” (Rom 3,21).

A capatat. [,,a gasit”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale (cf. pag. 10) pentru omiterea acestei expresii. Fie ca luam sau nu in considerare aceste cuvinte, scopul lui Pavel este clar. La intrebarea generala: ,,care este deci intaietatea [folosul] iudeului sau care este folosul taierii imprejur?” (cap. 3,1), se raspunde printr-o privire asupra experientei marelui patriarh. In ce consta, de fapt, superioritatea de netagaduit a lui Avraam?

Prin firea lui. [,,in ce priveste dupa trup”, KJV]. A fost o oarecare incertitudine daca aceasta expresie ar trebui sa fie legata cu ,,a capatat” sau cu ,,stramosul nostru”. Prima legatura ar suna astfel: ,,Ce vom spune ca Avraam, stramosul nostru, a capatat cu privire la firea lui?” Adica: A fost Avraam indreptatit prin ceva ce ar fi apartinut firii? Cealalta legatura posibil ar zice: ,,Ce vom spune ca a capatat Avraam, stramosul nostru dupa trup?” Aceasta ar fi cu referire la Avraam ca stramos prin descendenta naturala. Amandoua formularile se potrivesc in contextul acesta. Unii vad cu putinta o a treia legatura: ,,Ce vom spune deci? Ca am aflat pe Avraam [ca e] stramosul nostru [numai] dupa trup?” (Lenski).

Stramosul nostru, Avraam. [,,Avraam, parintele nostru”, KJV]. Dovezile textuale sunt impartite (cf. pag. 10) intre formula aceasta si urmatoarea: ,,Avraam, stramosul nostru”. Iudeii se faleau ca au pe Avraam ca stramos al lor si un exemplu luat din viata si din purtarea lui ar fi fost deosebit de puternic (vezi Mat 3,9; Ioan 8,39.40.53).



4:2 Daca Avraam a fost socotit neprihanit prin fapte, are cu ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu.

A fost socotit neprihanit. [,,a fost indreptatit”, KJV]. Daca Avraam ar fi fost indreptatit ca rasplata pentru faptele sale de ascultare, intr-adevar ar fi avut ceva cu care sa se laude. Dar, de fapt, Avraam nu avea cu ce sa se laude inaintea lui Dumnezeu. Pavel explica motivul in vers. 3-5. Adevarul e ca Avraam nu si-a primit indreptatirea absolut deloc ca o rasplatire pentru fapte, ci la fel ca toti ceilalti credinciosi.



4:3 Caci ce zice Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu, si aceasta i s-a socotit ca neprihanire.

Scriptura. Pasajul citat e din Geneza 15,6. Formularea este cea din LXX. In Geneza apare ca un comentariu la credinta lui Avraam in fagaduinta ca descendentii lui urmau sa fie numerosi ca stelele.

A crezut. Gr. pisteno, forma verbala a substantivului pistis, ,,credinta” (vezi cap. 3,3). De unde citatul ar putea fi redat: ,,Avraam a avut credinta in Dumnezeu” sau ,,Avraam si-a pus credinta in Dumnezeu”. Credinta lui Avraam nu era o credinta in ceva impersonal, ci o incredere personala in Dumnezeu (vezi cap. 3,22).

I s-a socotit. Gr. logizomai. Acelasi cuvant e tradus ,,socoteste” (vers. 4) si ,,puse in socoteala” ([KJV] (vers. 6). In greaca clasica si in manuscrisele vechi, termenul e folosit in legatura cu tinerea conturilor. Credinta lui Avraam a fost inscrisa la credit pentru neprihanire. Cuvantul ebraic folosit la Geneza 15,6 (chashab) inseamna ,,a gandi!, ,,a privi”, ,,a considera”, ,,a socoti”. El apare la 1 Samuel 1,13: ,,Eli socotea [gandea] ca este beata.” Comparati cu folosirea lui chashab in Geneza 38,15; 2 Samuel 19,19; Psalm 32,2; Isaia 10,7; Ieremia 36,3; Osea 8,12.

Ca neprihanire. Implicatiile legale ale socotirii credintei lui Avraam ca neprihanirea au fost sursa unor serioase dezbateri din partea multor cercetatori ai Bibliei. Dar ar fi bine sa se observe aici ca e posibil sa se discute subiectul neprihanirii prin credinta in termeni atat de legalisti, incat ea sa ajunga sa nu mai fie deloc neprihanirea prin credinta. Iudeii au primit principiile neprihanirii prin credinta la Muntele Sinai, dar din cauza atitudinii lor legaliste fata de planul acesta pentru restatornicirea lor, ei au transformat-o curand in neprihanirea prin fapte.

Faptul ca credinta lui Avraam i-a fost socotita ca neprihanire nu inseamna ca aceasta poseda in sine vreun merit care poate castiga indreptatirea (vezi EGW, Material suplimentar la cap. 4,3-5). Ceea ce i-a fost socotit ca neprihanire a fost credinta in Dumnezeu. Ea cuprinde in sine o reactie prompta de a primi cu bucurie orice ar descoperi Dumnezeu si de a face cu bucurie orice ar spune Dumnezeu. Avraam Il iubea pe Dumnezeu si se increderea in El si asculta de El, deoarece Il cunostea si era prietenul Lui (Iacov 2,21-23). Credinta lui era o legatura autentica de iubire, incredere si supunere. Mai mult, Avraam cunostea Evanghelia mantuirii, stia ca indreptatirea lui depindea de jertfa ispasitoare a Aceluia care urma sa vina (Gal 3,8; cf. Ioan 8,56). La data incheierii legamantului, planul rascumpararii i-a fost ,,descoperit in moartea lui Hristos, jertfa cea mare, si venirea Lui in slava” (PP 137). Avraam credea fagaduinta cu privire la Mesia si ,,credinta ii era sprijinita pe Rascumparatorul care avea sa vina” (PP 154). Ceea ce i-a fost pus in socoteala ca indreptatire a fost acceptarea recunoscatoare si plina de incredere de catre Avraam a ispasirii si neprihanirii lui Hristos in locul propriei sale lipse de neprihanire. Aceasta este experienta de indreptatire prin credinta de care se bucura fiecare crestin care crede.

4:4 Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat;

Celui ce face fapte. [,,celui ce lucreaza”, KJV]. Adica nadajduind prin aceasta sa merite indreptatirea. Pavel scoate ilustratia din viata de zi cu zi. Verbul acesta era folosit de obicei ca sa exprime practicarea unei meserii pentru castigarea existentei (vezi Fapte 18,3; 1Cor 9,6; 2Tes 3,12).

Plata. Gr. misthos, ,,plata”, ,,leafa”, ,,rasplata castigata” (vezi Mat 20,8; Iacov 5,4).

Se socoteste. Gr. logizomai (vezi vers. 3). Cuvantul acesta poate fi folosit cu privire la trecerea in socoteala unei persoane a ceva ce poate i se cuvine sau nu. In versetul acesta, plata faptelor e ,,socotita” sau ,,pusa in socoteala” ca fiind neprihanirea sa legala. In vers. 8, Pavel

vorbeste despre faptul ca pacatul ,,nu se tine in seama” sau ,,nu se socoteste” pacatosului.

Ca un har. Adica un dar (vezi cap. 3,24).

Ceva datorat. ,,Vrednic este lucratorul de plata sa” (Luca 10,7). Daca e necesar, el o poate cere inaintea unui tribunal. Aceasta reprezinta metoda legalista de a cauta mantuirea. Daca indreptatirea este o plata pentru fapte, Il facem pe Dumnezeu debitorul nostru. Harul n-are aici nici un amestec.



4:5 pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire.

Celui ce nu face fapte. [,,celui care nu lucreaza”, KJV]. Adica persoana care nu incearca sa cumpere indreptatirea prin faptele sale. Aceasta nu neaga necesitatea faptelor bune (vezi cap. 3,28). Pavel scoate din nou in evidenta adevarul fundamental ca omul e indreptatit nu prin fapte, ci prin credinta care-l face partas la viata si neprihanirea lui Dumnezeu si, in felul acesta, da nastere faptelor bune si le inspira.

Crede in Cel. [,,crede in Acela”, KJV]. Sau ,,are credinta in El”, ,,se increde in El” (vezi cap. 3,3). Credinta aceasta nu este doar o credinta in bunatatea lui Dumnezeu, ci e incredere in Dumnezeu Insusi ca indreptatind pe cei care, in cazul in care indreptatirea ar fi pusa in aplicare fara mila, n-ar putea fi indreptatiti. Ea implica nu numai incredere in fagaduintele lui Dumnezeu, dar si o deplina predare de sine a inimii si a vietii Aceluia in care credinciosul s-a deprins sa se increada. Credinta in El inseamna mai mult decat a privi Cuvantul Lui ca adevarat. Ea arata o legatura personala (vezi cap. 4,3).

Pacatos. [,,necinstitorul”, KJV; Nitz.]. Gr. asebes, un cuvant mai tare decat ,,lipsit de neprihanire”. El descrie pe cineva care nu se inchina adevaratului Dumnezeu, ca de pilda un pagan si, intr-un sens mai general se refera la o persoana nereligioasa, neevlavioasa. Se poate ca Pavel sa fi ales cuvantul acesta pentru a spori contrastul dintre om, in nevrednicia lui, si indurarea lui Dumnezeu, in indreptatirea lui.

Credinta pe care o are ii este socotita. [,,credinta lui e socotita”, KJV]. Aceasta e credinta unei persoane care, recunoscandu-se pe sine ca ,,pacatos” [necinstitor de Dumnezeu], nevrednic si incapabil sa se indreptateasca singur prin propriile sale fapte, se increde deplin in indurarea lui Dumnezeu pentru a fi indreptatit. In contrast cu increderea pe care o are omul in sine insusi, care are indrazneala sa pretinda indreptatirea ca o rasplata pentru faptele sale bune, credinta care e pusa in socoteala ca neprihanire cuprinde in insasi esenta ei renuntarea la orice merit. Prin credinta, pacatosul care se pocaieste prezinta lui Dumnezeu meritele lui Hristos, si Domnul pune in contul lui ascultarea Fiului Sau (EGW, Material suplimentar la cap. 4,3-5).

Iarasi cuvantul ,,credinta” implica nu numai o aranjare legala, ci inceputul unei vieti noi de iubire, ascultare si transformare. Neprihanirea lui Hristos descoperita in viata lui desavarsita si in moartea Lui ca jertfa a facut cu putinta ca Dumnezeu sa fie drept inaintea universului in timp ce indreptateste pe cel ce-si pune credinta in Isus (vezi cap. 3,26). Primirea neprihanirii lui Hristos prin credinta face cu putinta ca trecutul vinovat al pacatosului sa fie acoperit si fiinta sa pacatoasa sa fie transformata.



4:6 Tot astfel, si David numeste fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fara fapte, il socoteste neprihanit.

Tot asa si David. [,,chiar ca David”, KJV]. Citatul e din Psalm 32,1.2 si e in acord mai degraba cu LXX decat cu textul masoretic. Afirmatia lui David e citata de Pavel pentru a confirma si pentru a explica mai departe interpretarea pe care o da el experientei lui Abrram si pe care o rezuma in Romani 4,9. In felul acesta se dau dovezi suplimentare ca doctrina indreptatirii prin credinta, fara fapte, e bine sustinuta de Vechiul Testament si era inteleasa de cei mai mari conducatori iudei.

Numeste fericit. [,,descrie fericirea”, KJV; ,,rosteste lauda fericirii”, Nitz.]. Literal, ,,spune binecuvantarea”, de unde si traducerea preferata de multi comentatori: ,,David rosteste o binecuvantare” (vezi RSV). Altii, insa, prefera sa puna in socoteala lui Dumnezeu rostirea binecuvantarii, printr-o traducere precum: ,,David de asemenea vorbeste despre binecuvantare”.

Fara fapte. David nu foloseste expresia aceasta, dar ideea este implicita in psalmul acesta. Faptele nu sunt de absolut nici un folos pentru ispasirea nelegiuirii trecute (vezi cap. 3,28).

Ii este socotita. [,,i se pune in socoteala”, KJV]. Gr. logizomai (vezi vers. 3). A pune in socoteala neprihanirea este in principiu acelasi lucru cu a indreptati. Scopul Psalmului 32, din care citeaza Pavel, e de a arata fericirea omului care este iertat, ale carui pacate nu-i sunt puse in socoteala si care, deci, e tratat ca o persoana neprihanita. El nu mai e socotit un pacatos rebel, ci un prieten al lui Dumnezeu.



4:7 Ferice, zice el, de aceia ale caror faradelegi sunt iertate, si ale caror pacate sunt acoperite!

Ferice. Gr. makarioi, care poate fi tradus si ,,fericit”. Acelasi cuvant grec e folosit si in Fericiri

(vezi Mat 5,3).

Faradelegi. Gr. anomiai, literal, ,,nelegiuiri”, ,,calcari ale legii”.

Pacate. Gr. hamartiai, ,,greseli”, ,,abateri”, pacate si abateri de orice fel.

Acoperite. Gr. epikalupto, literal, ,,acoperite ca si cu un lintoliu”, ,,voalate”. Cuvantul apare numai aici in Noul Testament.



4:8 Ferice de omul, caruia nu-i tine Domnul in seama pacatul!

Caruia. Dovezile textuale sunt impartite (cf. pag. 10) intre formularea aceasta si ,,ale carui”. Ultima formulare face posibila traducerea: ,,Ferice de omul de al carui pacat Domnul nu va tine socoteala”.

Nu-i tine Domnul in seama pacatul. [,,nu-i va pune in socoteala pacatul”, KJV]. Adica Domnul nu-i va pune in socoteala sau nu-i va socoti pacatul savarsit. Aceasta este partea negativa a neprihanirii, iertarea pacatului din trecut. Latura pozitiva, asa cum e exprimata in vers. 3.5.6.9.11.22, este impartasirea neprihanirii. Cele doua sunt inseparabile. A o accentua numai pe prima, a gandi despre indreptatire ca fiind numai iertare si trecere cu vedere, inseamna a jefui aceasta experienta de puterea ei de impacare si datatoare de viata. Intelegerea pozitiva ca Dumnezeu nu numai ca m-a iertat, dar ca mi-a si impartasit neprihanirea lui Hristos ma umple si de recunostinta, dar si de nadejde si aspiratii inalte pentru viitor. Dumnezeu e preocupat nu numai de iertarea mea, dar si de restatornicirea comuniunii mele cu El. A gandi cu privire la indreptatire ca e doar iertare inseamna poate a privi prea mult la trecut. Dumnezeu doreste ca eu sa stiu ca El nu numai ca m-a iertat, dar e pregatit sa ma trateze ca si cum n-am pacatuit niciodata. Trecutul nu-mi va mai fi pus in fata. De acum inainte urmeaza sa fiu tratat ca un prieten, ba chiar ca un fiu (1 Ioan 3,1.2). In felul acesta, primesc un inceput nou. El a facut totul cu putinta pentru deplina mea reconciliere. Si aceasta constientizare prin credinta despre intelesul acestei experiente a indreptatirii imi inspira curaj si hotarare pentru viitor. Stiu ca desavarsitul caracter al lui Hristos, care mi-a fost pus in socoteala prin indreptatire, imi poate fi dat de aici inainte in sfintire, pentru a transforma caracterul meu intr-unul ca al Lui. Astfel, in timp ce indreptatire se ocupa in primul rand de trecut, ea reprezinta nu numai sfarsitul vietii de instrainare si de razvratire, dar si inceputul unei vieti noi de iubire si de ascultare, care este chiar mai important.

Catehismul evanghelic Heidelberg, publicat prima data in 1563, explica indreptatire in acest cuvinte: ,,Cum esti tu neprihanit inaintea lui Dumnezeu? RASPUNS: Numai prin credinta adevarata in Isus Hristos; adica, desi constiinta mea ma acuza ca am pacatuit grozav impotriva tuturor poruncilor lui Dumnezeu si ca n-am tinut niciodata nici una din ele si ca sunt mereu inclinat spre rau, totusi Dumnezeu, fara nici un merit din partea mea, numai prin har, imi acorda si-mi pune in socoteala deplina multumire, indreptatire si sfintenie a lui Hristos, ca si cum niciodata n-as fi comis si nici n-as fi avut vreun pacat si as fi implinit toata ascultarea pe care a implinit-o Hristos pentru mine, cu o singura conditie, ca eu sa accept un astfel de beneficiu cu o inima care crede”. Comparati cu EGW, Materialul suplimentar la Romani 4,3-5.



4:9 Fericirea aceasta este numai pentru cei taiati imprejur sau si pentru cei netaiati imprejur? Caci zicem ca lui Avraam credinta i-a fost socotita ca neprihanire.

Fericirea aceasta este? [,,vine aceasta fericire?”, KJV; ,,deci lauda acestei fericiri este?” Nitz.]. Sau ,,este aceasta declaratie de fericire?” In versiunea greaca nu e nici un verb. Pavel se pregateste acum sa raspunda la obiectiunea posibila ca, desi evident trebuie sa se admita ca indreptatirea este prin credinta si nu prin fapte, cu siguranta faptul ca David si Avraam ascultasera de legea circumciziunii trebuie sa fi avut de-a face cumva cu indreptatirea lor. Daca se admite ca lucrurile stau asa, atunci cu siguranta cei care sunt circumcisi trebuie sa fi avut vreun avantaj in acest plan de indreptatire. Pavel raspunde la aceasta atragand atentia asupra faptului ca Avraam fusese indreptatit inainte de a fi circumcis. De fapt, Avraam a fost circumcis cand era de 99 de ani (Gen 17,1.10.11.24) si fiul sau, Ismael, era de 13 ( vers. 25). Experienta de credinta a lui Avraam in fagaduinta lui Dumnezeu a avut loc inainte ca Ismael sa fi fost nascut (Gen. 15,6).

Cei taiati imprejur. Adica cei care sunt circumcisi, iudeii.



4:10 Dar cum i-a fost socotita? Dupa, sau inainte de taierea lui imprejur? Nu cand era taiat imprejur, ci cand era netaiat imprejur.

Dar cum? [,,cum a fost?”, KJV]. Adica in ce imprejurari era Avraam cand a fost indreptatit? A avut el aceasta experienta inainte sau dupa ce a fost circumcis? Vechiul Testament relateaza clar ca indreptatirea lui a precedat cu mult timp circumciziunea lui (Gen 15,6; cf. cap. 17,24).



4:11 Apoi a primit ca semn taierea imprejur, ca o pecete a acelei neprihaniri, pe care o capatase prin credinta, cand era netaiat imprejur. Si aceasta, pentru ca sa fie tatal tuturor celor care cred, macar ca nu sunt taiati imprejur; ca, adica, sa li se socoteasca si lor neprihanirea aceasta;

Semn taierea imprejur. [,,semnul circumciziunii”, KJV; ,,semn de taiere imprejur”, Nitz.]. Adica circumciziunea ca semn. Instituind circumciziunea, Dumnezeu a zis: ,,Ea va fi un semn [semeion, ,,semn”, LXX] al legamantului intre Mine si voi” (Gen 17,11).

O pecete. Gr. sphragis. Cuvantul acesta este folosit pentru anumite semne prin care contractele si intelegerile erau confirmate sau autentificate sau cu privire la instrumentele cu care se faceau semnele (vezi 1Cor 9,2; 2Tim 2,19; Apoc 5,1; 17,2). In felul acesta, circumciziunea era un semn exterior care insemna ratificarea legamantului facut cu Avraam si confirmarea experientei lui anterioare de indreptatire prin credinta. In consecinta, circumciziunea nu putea fi privita ca motivul primirii unui om si al favoarei inaintea lui Dumnezeu. Ea era numai un semn si o pecete pentru Avraam si descendentii lui cu privire la neprihanirea care vine prin credinta. Circumciziunea nu conferea neprihanirea ci numai dadea dovada exterioara a existentei ei. La fel pentru crestin, botezul nu aduce neprihanirea , ci randuiala aceasta poate sa fie privita ca un semn si un sigiliu al credintei si indreptatirii experimentate inainte de botez.

Acelei neprihaniri pe care o capatase prin credinta. Sau ,,neprihanirea prin credinta”. Comparati cu expresia ,,ascultarea credintei” (cap. 16,26).

Tatal. Adica parintele spiritual. Avraam este stramosul celor care au credinta. Ca atare, el este un model si un exemplu. Cei care merg pe urmele lui sunt priviti ca fiii lui spirituali (vezi Luca 19,9; Ioan 8,39; Gal 3,7.29).

Cred. Darul mantuirii este oferit tuturor oamenilor de pretutindeni in aceleasi conditii, fie ca sunt sau nu circumcisi (cap. 3,29.30). Avraam si toti copiii sai adevarati au implinit aceste conditii. Unica legatura existenta in aceasta familie spirituala este aceea a credintei. Unii membri ai familiei au semnul exterior al credintei, altii nu. Calitatea de membru nu e determinata de posedarea semnului, ci de posedarea a aceea ce semnul era menit sa reprezinte.

Daca semnificatia originara a circumciziunii n-ar fi fost pierduta, iudeilor le-ar fi adus totdeauna aminte de scopul universal al planului de mantuire, prin care punerea in socoteala a neprihanirii este oferita tuturor celor care cred. In felul acesta, ei urmau sa fie mai pregatiti sa conlucreze cu Dumnezeu la implinirea sensului spiritual al fagaduintelor Sale catre Avraam, ca el avea sa fie tatal multor neamuri (Gen 17,4) si ca in el urmau sa fie binecuvantate toate familiile pamantului (cap. 12,3).



4:12 si pentru ca sa fie si tatal celor taiati imprejur, adica al acelora care, nu numai ca sunt taiati imprejur, dar si calca pe urmele credintei aceleia, pe care o avea tatal nostru Avraam, cand nu era taiat imprejur.

Tatal celor taiati imprejur. (,,parintele circumciziunii”, KJV]. Adica tatal celor circumcisi. Aceasta trebuia sa fie legata cu ,,pentru ca sa fie” (vers. 11). Era intentia lui Dumnezeu ca Avraam sa transmita ritualul circumciziunii tuturor descendentilor sai fizici pentru a fi un semn al credintei pe care ei trebuiau sa o imparta cu el. Pavel nu a minimalizat insemnatatea circumciziunii, bine inteleasa (vezi cap. 3,1.2). Era un privilegiu de a fi membru al neamului ales si de a purta semnul neprihanirii prin credinta.

Nu numai ca sunt taiati imprejur. In timp ce era stramosul dupa trup al tuturor iudeilor circumcisi, Avraam era tatal, in sensul in care termenul este folosit in acest context, numai al celor care primisera circumcizia in acelasi spirit si cu aceeasi credinta ca el. Simpla circumcizie nu era de nici un folos, doar circumcizia legata de o credinta ca a lui Avraam marca pe cei care erau cu adevarat descendentii lui (cap. 2,28.29; 9,6.7).

Calca. [,,umbla”, KJV; ,,merg”, Nitz.]. Gr. stoicheo, ,,a urma o persoana [sau un lucru]”, ,,a fi in rand cu”, ,,a fi de acord cu”, ,,a se spune la”. Ca termen militar inseamna ,,a inainta in linie”. Comparati cu folosirea lui stoicheo in Galateni 5,25; Filipeni 3,16. Avraam este parintele celor care nu numai ca sunt circumcisi, dar si ,,calca pe urmele” lui, urmeaza pilda credintei pe care el o avea inainte de a fi circumcis. Exemplul credintei lui Avraam arunca mai multa lumina asupra sensului credintei adevarate. Credinta lui nu era o experienta de moment, ci experienta unei vieti intregi, dandu-se pe fata in ascultare consecventa si fapte bune. Dumnezeu Insusi a marturisit ca ,,Avraam a ascultat de cuvantul Meu si a pazit ce i-am dat de pazit, poruncile Mele, oranduielile Mele si legile Mele” (Gen 26,5).



4:13 In adevar, fagaduinta facuta lui Avraam sau semintei lui, ca va mosteni lumea, n-a fost facuta pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihaniri, care se capata prin credinta.

Va mosteni lumea. [,,mostenitor al lumii”, KJV]. Expresia aceasta exacta nu apare in nici una din fagaduintele facute lui Avraam. Este posibil ca Pavel sa rezume foarte fagaduintele in aceasta expresie cuprinzatoare sau sa se refere indeosebi la cea mai cuprinzatoare dintre toate fagaduintele: ,,in samanta sa toate natiunile pamantului vor fi binecuvantate” (Gen 22,18). Aceasta era ,,fagaduinta facuta lui Avraam” care trebuia sa se extinda si la neamuri prin Isus Hristos (Gal 3,29). Intrucat imparatia lui Hristos va umple intreg pamantul, Avraam si samanta lui sunt intr-adevar mostenitori ai lumii. Fagaduinta va fi implinita literal cand imparatiile acestei lumi vor fi date poporului Celui Prea Inalt si cand Hristos va domni cu sfintii Sai in etern (Dan 7,27).

Pe temeiul Legii. [,,prin lege”, KJV]. Literal, ,,prin lege”. In versiunea greaca nu exista articol (vezi cap. 2,12). In plus, in versiunea greaca expresia aceasta vine la inceputul versetului, probabil pentru accent: ,,caci nu prin lege a fost fagaduinta data lui Avraam” etc. Argumentatia lui Pavel de aici se aseamana indeaproape cu aceea din Galateni 3,18. Acolo, ,,lege” fara articol (vezi Rom 2,12) e expusa ca un principiu opus ,,fagaduintei”. Mostenirea nu poate fi dependenta de lege, deoarece Dumnezeu a acordat-o lui Avraam prin fagaduinta. Aici, in cap. 4,13, ,,legea” si ,,neprihanirea credintei”, ambele fara articol, sunt cele doua principii contrare. Pavel afirma ca fagaduinta urmeaza sa fie realizata si insusita ,,nu prin lege” (cf. vers. 14.15), ci ,,prin neprihanirea credintei” (cf. vers. 16.17).



4:14 Caci, daca mostenitori sunt cei ce se tin de Lege, credinta este zadarnica, si fagaduinta este nimicita;

De lege. [,,din lege”, KJV]. Literal, ,,din lege”. In versiunea greaca nu exista articol (vezi cap. 2,12). Cei descrisi aici sunt cei care se sprijina pe propria lor ascultare pentru a capata indreptatirea, adica legalistii.

Este zadarnica. [,,facuta nula”, KJV]. Daca legalistii ar mosteni imparatia, atunci credinta ar pierde tot intelesul si atunci nu ar exista motiv pentru lauda adusa de Dumnezeu lui Avraam.

Nimicita. [,,facuta fara efect”, KJV]. Gr. katargeo, ,,facuta fara temei”, ,,facuta fara rost” (vezi cap. 3,3). Daca implinirea fagaduintei depindea de ascultarea noastra legalista, ea nu putea fi implinita deloc. In cap. 4,15, Pavel explica de ce (vezi si Gal 3,17-19).



4:15 pentru ca Legea aduce manie; si unde nu este o lege, acolo nu este nici calcare de lege.

Legea aduce manie. [,,legea lucreaza manie”, KJV]. Legalistii care depind de ascultarea de lege pentru indreptatirea din pacat isi bazeaza asteptarile pe o falsa presupunere. Functia legii e de a scoate la iveala pacatul (cap. 3,20) si de a-l arata ca incalcare a voii lui Dumnezeu. Departe de a indreptati pe cel pacatos sau de a-i aduce pace, ea il condamna si atrage mania lui Dumnezeu asupra lui. Intrucat Pavel a dovedit deja ca toti oamenii au pacatuit (cap. 1,2.3), urmeaza ca oricine incearca sa fie indreptatit prin lege se va alege numai cu manie si condamnare. In felul acesta, legea poate produce exact opusul a ceea ce este intentionat prin fagaduinta.

Prin versetul acesta Pavel nu tagaduieste in nici un caz necesitatea legii. El clarifica numai functia legii in planul de mantuire (vezi Rom 3,20.31; vezi Gal 3,21).

Nici calcare de lege. Adica nici o neascultare fata de o porunca deja cunoscuta. Pavel pare sa foloseasca aceasta afirmatie negativa pentru a confirma adevarul asertiunii sale pozitive ca acolo unde exista lege, exista si calcare de lege si mania ameninta. El incearca sa explice legalistilor ca daca indreptatirea nu e prin credinta, ci prin lege, nu e nadejde de mantuire. Deoarece iudeii au o lege si ei toti au calcat cerintele ei, in consecinta, ei sunt acum expusi penalitatii calcarii si daca fagaduinta indreptatirii fara faptele legii nu se extinde asupra lor, ei sunt cu totul deznadajduiti.



4:16 De aceea mostenitori sunt cei ce se fac prin credinta, pentru ca sa fie prin har, si pentru ca fagaduinta sa fie chezasuita pentru toata samanta lui Avraam: nu numai pentru samanta aceea care este sub Lege, ci si pentru samanta aceea care are credinta lui Avraam, tatal nostru al tuturor,

De aceea... prin credinta. Literal, ,,din cauza acestei credinte”. Referirea poate fi cu privire la fagaduinta (vers. 13) sau la mostenire (vers. 14) sau in general, la modalitatea de obtinere a mantuirii. Intrucat legea aduce numai condamnare, indreptatirea si mantuirea trebuie sa vina asa cum au venit pentru Avraam, prin credinta (vezi Gal 3,11.12).

Prin har. Vezi cap. 3,24. In capitolul acesta, Pavel pune in contrast legea, faptele si meritul, pe de o parte, si fagaduinta, credinta si harul pe de alta parte. Legalismul incearca sa obtina mantuirea cu ajutorul primelor trei. Dar sistemul e sortit esecului pentru motivele deja explicate. Mantuirea nu poate sa vina decat prin har, fagaduinta si credinta, deoarece Dumnezeu trebuie sa faca fata starii de neajutorare totala a omului. Mai mult, harul si iubirea lui Dumnezeu sunt cele care castiga pe cel pacatos inapoi la impacare si la o viata de credinta.

Pentru ca. ,,In scopul”, ,,pentru ca”.

Chezasuita. [,,sigura”, KJV]. Gr. bebaios, ,,tare”, ,,stabilita”, opusa lui ,,nimicita” [fara efect] (vers. 14). Daca fagaduinta ar fi depins de conformarea perfecta a omului fata de lege, ea n-ar fi fost sigura, deoarece numai Hristos a dat dovada de o astfel de ascultare. Dar fagaduinta e tare pentru toata samanta lui Avraam, atat pentru iudei, cat si pentru neamuri, deoarece unica ei conditie este raspunsul credintei la harul lui Dumnezeu.

Toata samanta. Adica toti cei care cred (Gal 3,29). Pavel ii imparte in doua categorii.

Sub lege. [,,din lege”, KJV]. Adica cei credinciosi dintre iudei, care aveau Legea. In versiunea greaca, exista articol (vezi cap. 2,12).

Are credinta. [,,din credinta”, KJV]. Adica neamurile care cred.

Tatal nostru al tuturor. Iudeii credinciosi si neamurile credincioase constituie familia al carui

parinte spiritual este Avraam (vezi vers. 11).



4:17 dupa cum este scris: Te-am randuit sa fii tatal multor neamuri. El, adica, este tatal nostru inaintea lui Dumnezeu, in care a crezut, care invie mortii, si care cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi.

Este scris. Citatul este din Geneza 17,5. Pe vremea cand a fost facuta fagaduinta, numele lui Avram a fost schimbat in Avraam (vezi Geneza 17,5). Pavel interpreteaza fagaduinta ca referindu-se la paternitatea lui Avraam.

Te-am randuit. [,,te-am facut”, KJV]. Gr. tithemi, ,,a randui”, ,,a constitui”. Verbul folosit in ebraica la Geneza 17,5 poate fi tradus la fel. In ce priveste folosirea similara a cuvantului grec in alta parte a Noului Testament, vezi Matei 24,51; Ioan 15,16; Fapte 13,47; 1 Timotei 2,7, unde e tradus ,,va pune”, ,,randuit”, si respectiv ,,pus” de doua ori.

Inainte. Mai degraba, ,,in prezenta Lui”. Expresia aceasta poate fi legata de cuvintele care preced imediat citatul din Geneza 17,5, facand in felul acesta ca pasajul sa spuna: ,,care sta ca parintele nostru al tuturor in prezenta acelui Dumnezeu in care a crezut”. Sau expresia poate fi legata de prima parte a versetului anterior, scotand astfel in evidenta asigurarea sau garantarea fagaduintei inaintea fetei lui Dumnezeu (vezi RSV).

Se poate ca Pavel sa reaminteasca prilejul conversatiei lui Avraam cu Dumnezeu, cand, in prezenta Domnului, Avraam a primit prin credinta fagaduinta divina ca va fi tatal multor neamuri (Gen 17,1-4). In ochii oamenilor, fagaduinta era imposibil de implinit. Dar Avraam, ca prieten al lui Dumnezeu, statea in prezenta atotputernicului Dumnezeu al creatiunii, care putea sa prezica viitorul si sa faca sa se implineasca poruncile Sale. In timp ce Avraam era acolo, a fost randuit sa fie tatal multor neamuri.

Experienta lui Avraam preinchipuia pe aceea a tuturor credinciosilor. Dumnezeu fagaduieste desavarsita refacere a pacatosului si, omeneste vorbind, nu pare cu putinta ca fagaduinta sa poata fi implinita. Cu toate acestea, fagaduinta e sigura, deoarece ne este data chiar in prezenta Aceluia care ne vede si ne cunoaste pe toti, Dumnezeul Acela care are puterea creatoare capabila sa ne transforme din nou dupa chipul Sau. Tot ceea ce se cere de la noi e sa acceptam aceasta prin credinta, asa cum a facut Avraam.

Inviaza mortii. Adica da viata celor morti. Puterea lui Dumnezeu de a face minuni e adesea reprezentata in Biblie ca fiind puterea care poate sa aduca pe morti la viata (vezi Deu 32,39; 1Sam 2,6; Isa 26,19; Ioan 5,21; 2 Cor 1,9).

Nu este destul de clar motivul pentru care Pavel face referire in versetul acesta la puterea de a invia a lui Dumnezeu. Pare sa fie admis, in general, ca Pavel se gandeste in primul rand la imprejurarile nasterii lui Isaac (Rom 4,19) si apoi la invierea lui Hristos (vers. 24). Comparati cu Evrei 11,19.

Cheama cele ce nu sunt. Partea de incheiere a versetului spune literal: ,,cheama lucrurile nefiind ca fiind”. Aceasta poate fi inteleasa ca insemnand ca Dumnezeu cheama la fiinta lucrurile care nu exista sau ca Dumnezeu vorbeste despre cele inexistente ca si cum ar exista. S-ar mai putea sa fie si o referire indepartata la chemarea neamurilor care, desi nu sunt inca poporul lui Dumnezeu, sunt cuprinse in fagaduinta, ca si cum ar fi. ,,Voi numi ‚popor al Meu’ pe cel ce nu este poporul Meu si ‚prea iubita’ pe cea care nu este ‚prea iubita’” (Rom 9,25; cf. Osea 1,9.10).

Toate aceste interpretari pot lasa, de fapt, sa se inteleaga acelasi lucru. Dumnezeu fagaduieste lui Avraam ca va fi tatal multor neamuri, care, de fapt, inca nu existau, la data cand Avraam insusi inca nu avea un mostenitor si cand trecuse de varsta cand putea sa se astepte ca va avea unul (Rom 4,19). Dar Avraam are credinta suficient ca sa creada ca Dumnezeu poate sa dea viata trupului sau mort si sa cheme la existenta cele fagaduite, despre care Dumnezeu vorbeste in precunoasterea Sa ca si cum acestea ar exista deja. Credinta crestinului nu trebuie sa fie mai mica, si in versetele urmatoare Pavel scoate in evidenta credinta lui Avraam ca exemplu.



4:18 Nadajduind impotriva oricarei nadejdi, el a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum i se spusese: Asa va fi samanta ta.

Impotriva oricarei nadejdi. In ciuda imprejurarilor aparent fara nadejde, Avraam a continuat sa exercite nadejde si credinta. ,,Impotriva oricarei nadejdi” se refera la faptul ca varsta facea ca implinirea fagaduintei sa fie, in mod natural, imposibila. A doua ,,nadejde” era cea inspirata de cuvantul fagaduintei lui Dumnezeu.

Astfel a ajuns. [,,ca sa poata ajunge”, KJV]. Sau ,,asa ca a ajuns”. Lucrul acesta se poate intelege ca se refera la rezultatul credintei lui Avraam ,,si astfel a ajuns tatal multor neamuri”. Sau se poate referi la scopul lui Dumnezeu pentru Avraam, ,,el a crezut pentru ca, potrivit cu intentia lui Dumnezeu, sa poata deveni tatal multor natiuni” sau la propria nadejde si aspiratie a lui Avraam de a deveni tot ce era fagaduit. El a crezut cu toata inima ca va deveni ceea ce fagaduise Dumnezeu, ,,tatal multor neamuri”.

Cum i se spusese. Adica fagaduinta din Geneza 15,5, ca samanta lui Avraam urma sa fie tot atat de numeroasa ca stelele.



4:19 Si, fiindca n-a fost slab in credinta, el nu s-a uitat la trupul sau, care era imbatranit, avea aproape o suta de ani, nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii.

N-a fost slab in credinta. [,,nefiind slab in credinta”, KJV]. Mai bine ,,el n-a slabit in credinta”.

Nu s-a uitat. Dovezi textuale pot fi citate (cf. pag. 10) pentru omiterea cuvantului ,,nu”. Daca ,,nu” e pastrat, expresia poate fi inteleasa ca referindu-se la naratiunea din Geneza 15,1-6. Cu ocazia aceea, se relateaza ca Avraam nu a tinut seama de dificultatile care insoteau fagaduinta, ci a primit-o de indata. Daca ,,nu” este omis, expresia poate fi inteleasa ca referindu-se la experienta relatata in Geneza 17,17, din care se pare ca Pavel a imprumutat cateva cuvinte. De data aceasta, pe buna dreptate Avraam s-a uitat la imprejurarile nefavorabile, faptul ca el si Sara erau cu totul trecuti de varsta normala de a avea copii, dar credinta lui nu a slabit. O credinta care rezista chiar si in fata dificultatilor recunoscute e cu adevarat mai mare decat o credinta care pur si simplu le trece cu vederea.

Imbatrani. [,,mort”, KJV; ,,amortit”, Nitz.]. Adica incapabil sa dea nastere la copii (cf. Evr 11,12). Pot fi citate anumite dovezi textuale (cf. pag. 10) pentru omiterea lui ,,acum” [KJV]. Prima fagaduinta cu privire la un fiu fusese facuta lui Avraam inainte de nastere lui Ismael (Gen 15,3.4), si Avraam era in varsta de 86 de ani cand s-a nascut Ismael (cap. 16,16). A doua fagaduinta a venit cand Avraam era de 99 de ani (Gen 17,1), desi el zicea ca are o suta de ani, si Sara avea probabil 89 de ani (vers. 17).

Nu mai putea sa aiba copii. [,,amorteala”, KJV]. Vezi Gen 18,11.



4:20 El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu,

Nu s-a indoit. [,,nu s-a alaturat”, KJV; ,,nu sovai in necredinta”, Nitz.]. Sau ,,nu a sovait”, ,,nu s-a indoit”. Versiunea greaca lasa sa se inteleaga o lupta la nivelul mintii.

Intarit prin credinta lui. [,,a fost tare in credinta”, KJV; ,,imputernicit in credinta”, Nitz.]. Literal, ,, a fost intarit in credinta [lui]” sau ,,a fost intarit de credinta [lui]”. Aceasta poate fi inteleasa ca insemnand ca credinta lui Avraam a fost intarita. Credinta lui a crescut pe masura ce a fost exercitata. Sau ar putea sa insemne ca Avraam insusi a primit putere prin credinta sa. Necredinta nu l-a facut sa se clatine, ci dimpotriva credinta lui l-a facut tare. Pavel afirma in alt loc ca ,,prin credinta si Sara, cu toata varsta ei trecuta, a primit putere sa zamisleasca” (Evr 11,11). Aceasta ar parea sa confirme a doua interpretare, desi prima este fara indoiala adevarata cu privire la experienta lui Avraam.

A dat slava lui Dumnezeu. Aceasta nu lasa in mod necesar sa se inteleaga o exprimare verbala de lauda, ci se poate referi la orice este menit sa dea slava lui Dumnezeu, in gand, cuvant, sau fapta (vezi Ios 7,19; Ier 13,16; Luca 17,128; Ioan 9,24; Fapte 12,23). Avraam a dat slava lui Dumnezeu prin ferma lui incredere in fagaduintele lui Dumnezeu. In felul acesta, el a recunoscut atotputernicia lui Dumnezeu. In felul acesta, toti cei care cred in fagaduintele divine aduc cinste lui Dumnezeu. Ei dau marturie ca Dumnezeu e vrednic de incredere. Tot asa Avraam a dat slava lui Dumnezeu in fapte, ca si in gandire prin ascultarea lor neintarziata (Gen 17,22.23).



4:21 deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca.

Deplin incredintat. Gr. pleraphoreo, ,,a satisface pe deplin”. In forma folosita aici inseamna a fi plin de convingere, a fi pe deplin convins. Pavel foloseste acelasi cuvant pentru a indemna pe Timotei prin cuvintele ,,implineste-ti bine slujba” (2Tim 4,5) si pentru a exprima scopul lui Dumnezeu ca prin El Evanghelia ,,sa fie vestita pe deplin” (vers. 17). In Luca 1,1, el descrie acele lucruri ,,adeverite cu desavarsire” [Nitz.], ,,care sunt cat se poate de sigur crezute”.

Credinta reala inseamna convingere. Viata de credinta este o viata de incredere si asigurare. Astfel ca Pavel putea spune: ,,Stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat, pana in ziua aceea” (2Tim 1,12). E o eroare de a presupune ca lipsa unei astfel de convingeri e o dovada de umilinta. Dimpotriva, a pune la indoiala fagaduintele lui Dumnezeu sau iubirea Lui inseamna a-L dezonora pe El, deoarece a pune la indoiala inseamna a pune la indoiala caracterul si cuvantul Lui (vezi TM 518, 519). E mai greu pentru multi sa creada ca Dumnezeu ii poate iubi si ierta, in ciuda pacatoseniei lor, decat ii era patriarhului inaintat in varsta sa creada ca urma sa fie tatal multor neamuri. Dar increderea in Dumnezeu ca El poate face ceea ce noua ne pare imposibil e tot atat de necesar intr-un caz ca si in altul. Pacatosul Il onoreaza pe Dumnezeu increzandu-se in harul Sau, tot atat de mult cat a facut Avraam prin increderea in puterea Lui.

Ca El ce fagaduieste. [,,ce a fagaduit”, KJV]. Adica ceea ce a fagaduit Dumnezeu. Intrucat El era Cel care facea fagaduinta, Avraam a crezut-o fara sa o puna la indoiala. Credinta in Dumnezeu este in esenta ei o legatura sigura intre doua persoane. Cunoasterea de catre Avraam a lui Dumnezeu si increderea lui in Dumnezeu erau de asa natura incat patriarhul era gata sa primeasca tot ce Dumnezeu spunea si sa asculte de tot ce Dumnezeu poruncea.

Poate. [,,e in stare”, KJV; ,,puternic este”, Nitz.]. Gr. dunatos, care poate sa aiba un inteles mai puternic decat doar ,,a fi in stare”. Este redat ,,puternic” in Luca 24,19; Fapte 18,24; 2 Corinteni 10,4. Ocazia acceptarii de catre Avraam a fagaduintei nu era singura in care a aratat o astfel de incredere in puterea lui Dumnezeu. Credinta lui a fost la fel de implicita si de puternica atunci cand i s-a poruncit sa jertfeasca pe fiul sau fagaduit (Evr 11,19).

Scopul discursului despre Avraam este de a arata, cu referire la Geneza 17,15-22; 18,9-15, cum credinta lui Avraam in fagaduinta unui urmas prin Sara corespunde in esenta cu credinta noastra ,,in Cel ce a inviat din morti pe Isus, Domnul nostru” (Rom 4,24). Credinta lui Avraam intr-o putere divina mai presus de natura, in cineva care era in stare sa dea viata celui care, omeneste, era mort. Si dupa cum credinta lui Avraam in nasterea fagaduita cerea o credinta mai mare in implinirea prin Isaac a tuturor fagaduintelor, tot asa credinta crestinului in invierea lui Hristos cuprinde in sine credinta in tot ceea ce este exemplificat si asigurat prin aceasta. Nu numai in experienta descrisa aici, ci si in intreaga lui viata, asa cum e relatata in Geneza, Avraam iese in evidenta ca un exemplu de credinta capabila sa treaca dincolo de cele vazute in realitatea lucrurilor nepieritoare.



4:22 De aceea credinta aceasta i-a fost socotita ca neprihanire.

De aceea. Aceasta se refera la contextul anterior (vers. 18-21). Ceea ce i-a fost pus in socoteala lui Avraam ca indreptatire era credinta lui statornica in faptul ca Dumnezeu putea sa implineasca si urma sa implineasca ce fagaduise. Analiza facuta de Pavel experientei lui Avraam ofera noi dovezi cu privire la felul de credinta care poate fi pusa astfel in socoteala. Credinta pe care

o avea Avraam nu era numai credinta ca Dumnezeu spunea adevarul. Viata lui de incredere si ascultare consecventa, in ciuda dovezilor naturale care ar fi putut sa-l ispiteasca sa gandeasca si sa procedeze altfel, da pe fata faptul ca credinta lui era de fapt o legatura personala adevarata cu Dumnezeu. Avraam a crezut pe Dumnezeu (vers. 3.17). Adica Avraam si-a fixat credinta in Dumnezeu, nu in ceva impersonal. Credinta lui nu era intr-o doctrina sau intr-un crez, ci intr-o Persoana. In felul acesta, era posibil ca Avraam sa accepte orice ar fi fagaduit sau poruncit Domnul si sa asculte de acestea, chiar daca omeneste vorbind ar fi irational sa se presupuna ca astfel de fagaduinte si porunci ar fi putut fi cumva implinite.

Credinta crestinului de astazi nu trebuie sa fie mai mica decat aceasta (COL 312). Credinta noastra trebuie sa fie ca a lui Avram si viata noastra va demonstra daca ne bucuram sau nu de o astfel de experienta.

In nici unul din versetele acestea care vorbesc despre punerea in socoteala a neprihanirii sau despre socotirea credintei ca neprihanire nu se spune lamurit ca neprihanirea lui Hristos este pusa in socoteala credinciosului. Aceasta este insa subinteleasa in sensul deplin al experientei indreptatirii prin credinta in lumina intregului plan al lui Dumnezeu pentru refacerea omului (vezi vers. 3.5.8; cf. cap. 3,25.26.28). Legea cere neprihanire, ceea ce omul nu e in stare sa dea. Dar Isus, pe cand era pe pamant, a trait o viata neprihanita si a dezvoltat un caracter desavarsit. El le ofera pe acestea ca un dar celor care le doresc. Viata Lui sta in locul vietii oamenilor (vezi DA 762; EGW, Material suplimentar la cap. 4,3-5). Datorita vietii desavarsite a lui Hristos, culminand cu moartea Lui ispasitoare, e posibil ca eu sa fiu tratat ca si cum as fi implinit cerintele legii. In felul acesta, neprihanirea Lui Hristos imi este pusa in socoteala.



4:23 Dar nu numai pentru el este scris ca i-a fost socotita ca neprihanire;

Nu numai pentru El. [,,nu numai datorita Lui”, KJV; ,,pentru dansul numai”, Nitz.]. Pavel e preocupat de interpretarea istorica a Scripturii, dar si de aplicarea ei practica in viata crestinului.



4:24 ci este scris si pentru noi, carora de asemenea ne va fi socotita, noua celor ce credem in Cel ce a inviat din morti pe Isus Hristos, Domnul nostru,

Ci si pentru noi. Nu numai ca un fapt istoric si ca un exemplu (vezi Rom 4,21; vezi Rom 15,4; 1Cor 10,11), ci indeosebi pentru a ne asigura ca neprihanirea ne va fi pusa in socoteala in acelasi fel.

Celor ce credem. [,,daca credem”, KJV]. Mai degraba ,,celor ce cred”. Aceasta descrie categoria celor carora credinta le va fi socotita ca neprihanire.

In Cel. Pavel scoate in evidenta faptul ca credinta care este pusa in socoteala ca neprihanire trebuie sa fie pusa in Dumnezeu ca persoana. In felul acesta, credinta nu e doar o convingere cu privire la adevarul unui fapt istoric. Ea este o legatura intre doua persoane. Aceeasi Persoana la care Avraam a privit pentru implinirea fagaduintei este Cel a carui putere si credinciosie au fost manifestate intr-o epoca mai tarzie in invierea lui Hristos si pe care, deci, crestinii se sprijina cu incredere.

A inviat din morti pe Isus. Credinta crestinului e asemanatoare celei a lui Avram nu numai prin faptul ca e o credinta personala in Dumnezeu, ci si prin aceea ca ea exercita puterea de a aduce viata din moarte. Dupa cum Avram si-a fixat credinta intr-o fagaduinta divina pe care numai puterea datatoare de viata si creatoare a lui Dumnezeu o putea implini (vers. 17), tot asa crestinii se incred pentru indreptatire si rascumparare in Cel care a inviat deja pe Isus dintre morti chiar cu scopul acesta.

Readucerea omului cazut la asemanarea cu chipul lui Dumnezeu, dupa care el fusese creat la inceput, e posibila numai prin exercitarea puterii creatoare a lui Dumnezeu. Invierea lui Isus este asigurarea suprema ca puterea datatoare de viata a lui Dumnezeu poate birui moartea si ca prin credinta aceeasi putere creatoare ne sta la indemana pentru refacerea chipului lui Dumnezeu in noi. Invierea lui Hristos a fost un triumf al puterii atotputernice a lui Dumnezeu, asemanatoare nasterii lui Isaac din trupul ,,mort” al lui Avraam, fiindu-i totusi superioara. Prin credinta in minunea invierii, cu tot ce implica ea, invierea este repetata in noi, cand ajungem fapturi noi in Hristos si umblam cu El intr-o viata noua (vezi Rom 6,4; Efes 1,19.20; Col 3,1).



4:25 care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti.

A fost dat. Gr. paradidomi. Acest cuvant inseamna fundamental ,,a inmana altuia”. El e folosit in evanghelii cu privire la tradarea lui Hristos (Mat 10,4; 17,22, Ioan 6,64.71).

Din pricina. [,,pentru”, KJV; Nitz.]. Sau ,,din cauza”. Aceasta ar putea insemna ca Isus a fost dat din cauza abaterilor noastre, adica drept urmare a lor, sau pentru a face ispasire pentru vinovatia noastra. De fapt, si una si alta sunt subintelese, deoarece moartea lui Hristos a fost rezultatul vinovatiei noastre, intrucat era scopul lui Dumnezeu ca prin moartea aceea sa faca ispasire pentru pacatele noastre.

Faradelegilor. Gr. paraptomata, ,,pasi gresiti”, ,,greseli”, ,,gafe”. Cuvantul e tradus ,,greseli” in Matei 6,14 si ,,greseala” in Galateni 6,1.

Din pricina ca am fost socotiti neprihaniti. [,,pentru neprihanirea noastra”, KJV: Nitz.]. Sau ,,datorita neprihanirii noastre”, adica ,,avand in vedere neprihanirea noastra”. Afirmatia lui Pavel ca indreptatirea noastra depinde nu numai de moartea lui Hristos, dar si de invierea Lui aduce un plus de lumina asupra sensului experientei de a fi socotiti drepti de catre Dumnezeu (vezi cap. 3,20.28). Dumnezeu nu e preocupat, in primul rand, de trecutul pacatos al omului, ci de refacerea lui viitoare. Indreptatirea nu este numai iertare, ci si impacare, statornicirea unei legaturi noi, a unei experiente noi cu Dumnezeu. O astfel de experienta e cu putinta numai prin credinta in Hristos cel viu, care ,,traieste pururea ca sa mijloceasca” pentru noi (Evr. 7,25). Indreptatirea este data numai celor care accepta intregul plan al lui Dumnezeu de neprihanire prin credinta in Hristos si care se incredinteaza acestui plan. Acesta inseamna a iubi pe Hristos cel viu si a privi la El pentru mijlocire si putere transformatoare. Pe cruce, Domnul S-a dat pe Sine pentru noi. Prin inviere, El ni Se da noua chiar pe Sine Insusi.

Mai mult, invierea lui Hristos ne asigura ca ceea ce a facut El pentru rascumpararea noastra a fost aprobat de Tatal (Fapte 2,36; 3,13-15; 1Cor 15,15.17.18) si scopurile lui Dumnezeu prin El sunt implinite (Fapte 17,31). Invierea dovedeste adevarul sustinerilor lui Hristos cu privire la Sine (vezi Rom 1,4) si certitudinea fagaduintelor Sale cu privire la mantuirea pacatosului (Ioan 5,40; 6,33.63; 10,10; 11,25.26; 1Cor 15,20.22; 2Cor 4,14).

Comentarii Ellen G. White

1–5 COL 401

3 MH 21; PP 137; 5T 526

11 PP 138, 140

13 PP 170

15 4T 13

17 Ed 254

25 5T 221

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: