3:26 pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus.
In vremea de acum. [,,in timpul de fata”, KJV; ,,in timpul de acum”, Nitz.]. Literal, ,,in sezonul actual”, de unde ,,in timpul prezent”. Timp de secole, Dumnezeu ,,trecuse cu vederea” pacatele oamenilor (Fapte 17,30), dar acum, in cele din urma, ,,la implinirea vremii” (Gal 4,4; Efes 1,10), neprihanirea Lui a fost aratat prin descoperirea Fiului Sau.
Neprihanit. [,,neprihanit”, KJV]. Gr. dikaios, ,,neprihanit”. Cuvintele ,,drept” si ,,neprihanit” din Noul Testament sunt traduceri ale aceluiasi cuvant grec. Intelesul expresiei este ,,ca Dumnezeu sa poata fi vazut ca este neprihanit”.
Sa socoteasca neprihanit. [,,indreptatind”, Nitz.]. Literal ,,si indreptatind”. Legatura cu neprihanirea lui Dumnezeu ar fi mai clara daca aceasta parte a versetului ar fi redata ,,ca El sa poata fi neprihanit si socotind neprihanit”. Versetele acestea reflecta problema centrala a marii lupte, problema centrala a planului de rascumparare (vezi vers. 4). Satana declarase ca dreptatea nu se poate impaca in nici un caz cu indurarea si daca legea e calcata, ar fi imposibil ca pacatosul sa fie iertat (DA 761). Razvratirea ulterioara a omului si pacatul lui au procurat o noua ocazie pentru Satana sa aduca acuzatii arogante impotriva lui Dumnezeu si a guvernarii Sale. ,,Dumnezeu, sustinea el, ,,nu putea fi drept si totusi sa arate mila fata de pacatos” (DA 761).
Timp de cateva mii de ani, Dumnezeu a rabdat acuzatiile lui Satana si starea de revolta a omului. Intre timp, fara incetare, El a desfasurat treptat planul Sau minunat, un plan care urma nu numai sa faca posibila iertarea si restatornicirea pacatosilor, dar si sa demonstreze pentru totdeauna perfectiunea absoluta a propriului Sau caracter si unirea desavarsita dintre dreptate si iubire in guvernarea divina.
Toate acestea au fost anticipate prin tip, simbol si profetie in tot Vechiul Testament. Demonstratia suprema a fost facuta prin intruparea, viata, suferintele si moartea propriului Fiu al lui Dumnezeu. Dumnezeu statea acum pe deplin indreptatit inaintea universului pentru aparenta Lui trecere cu vederea a pacatelor anterioare ale oamenilor si pentru indreptatirea din partea Sa a acelora care aveau credinta. Viata si moartea lui Isus au dovedit pentru vesnicie cum priveste Dumnezeu pacatul (2Cor 5,19; cf. DA 762). Ele au dovedit pentru vesnicie iubirea imbelsugata a lui Dumnezeu fata de toate fapturile Sale, o iubire care putea nu numai sa ierte, dar si sa-i faca pe pacatosii cazuti sa se predea Lui, sa manifeste credinta si ascultare desavarsita. In felul acesta, acuzatiile lui Satana erau respinse si pacea universului era facuta sigura pentru totdeauna. Caracterul lui Dumnezeu era indreptatit inaintea universului (vezi PP 68, 69).
Pe cel ce crede in Isus. Literal, ,,cel din credinta lui Isus”. Adica cel care are credinta in Isus (vezi vers. 22). Indreptatirea este numai pentru cel care accepta descoperirea in Isus a neprihanirii si iubirii lui Dumnezeu, care se recunoaste ca fiind o fiinta pierduta si condamnata, avand nevoie de un Rascumparator si care, dupa ce L-a gasit, Il recunoaste cu incredere si predare din toata inima.