3:22 si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici o deosebire.
Prin credinta in Isus Hristos [,,prin credinta lui Isus Hristos”, KJV]. Versiunea greaca poate fi inteleasa in ambele feluri. In Marcu 11,22, unde versiunea greaca spune literal: ,,aveti credinta de la Dumnezeu”, KJV spune: ,,Aveti credinta in Dumnezeu”. La fel, literalul ,,credinta a numelui Sau” e tradus ,,credinta in numele Sau” (Fapte 3,16). Literalul ,,cel din credinta lui Isus ,, e tradus ,,cel ce crede in Isus” (Rom 3,26). Sfintii sunt cei care tin poruncile lui Dumnezeu si au credinta lui Isus (Apoc 14,12; TM 58).
Unii au preferat sa inteleaga ,,credinta lui Isus” ca insemnand aici credinta pe care a exercitat
o Isus Insusi, credinciosia Lui, viata sfanta pe care a trait-o El si caracterul desavarsit pe care L-a dezvoltat El, care e dat ca un dar fara plata tuturor celor care Il primesc (vezi DA 762). Comparati cu ,,credinciosia lui Dumnezeu” (vezi Rom 3,3). Mai mult, ,,credinta” Lui ar include credinciosia Lui in moartea lui de buna voie, ispasitoare (Rom 3,25.26; cf. Filip 2,8).
In orice lucrare a indreptatirii, amandoua aspectele acestea sunt operative. ,,Credinta lui Isus” e ceea ce face cu putinta ca Dumnezeu ,,sa fie neprihanit [neprihanit]” si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus (rom 3,26). ,,Credinta in Isus” e canalul prin care persoana in sine ajunge in posesia binecuvantarilor indreptatirii (vezi E.G. White, Material suplimentar la cap. 4,3-5).
Totusi, neprihanirea nu este primita ca o rasplatire a credintei noastre in Hristos, ci mai degraba ea este mijlocul de a ne insusi neprihanirea . Cand in iubire si recunostinta credinciosul in Isus se preda fara rezerve indurarii si voii lui Dumnezeu, neprihanirea ii este pusa in socoteala. Cand el continua zilnic in aceasta experienta de incredere, predare si comuniune, credinta lui sporeste, facandu-l in stare sa primeasca tot mai mult din neprihanirea impartasita a sfintirii data in dar.
Credinta este, ca sa zicem asa, bratul pe care pacatosul il intinde pentru a primi ,,darul fara plata” al indurarii lui Dumnezeu (cap. 5,15). Dumnezeu este mereu gata si doritor sa ne acorde acest dar, nu ca o rasplatire pentru ceva ce am face noi, ci pur si simplu datorita iubirii Sale fara margini. Noua ne revine sarcina sa primim darul, iar el e primit ,,prin credinta”.
Peste toti. Dovezile textuale sunt impartite (cf. pag. 10) in ceea ce priveste apartenenta sau nu a acestor cuvinte la manuscrisul original. Omiterea lor nu afecteaza intelesul in mod practic.
Cred. Sau ,,au credinta” (vezi vers. 3).
Nici o deosebire. Sau ,,nici o distinctie”. Neamurile si iudeii sunt cu totii cuprinsi in aceeasi metoda de mantuire. Motivul pentru care nu e facuta deosebire intre ei este ca toti au aceeasi nevoie (vers. 23).