3:20 Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.
Caci. [,,de aceea”, KJV]. Mai degraba ,,pentru ca”. Ceea ce urmeaza introduce motivul pentru care fiecare gura va fi inchisa si toata lumea va fi socotita ca trebuie sa dea socoteala lui Dumnezeu (vers. 19).
Nimeni. [,,nici un trup”, KJV]. Adica nici o fiinta omeneasca. Fara indoiala ca Pavel face aluzie la Psalmul 143,2.
Socotit neprihanit. [,,a face neprihanit”, KJV]. Gr. dikaioo, ,,a aseza neprihanit”, ,,a considera ca e neprihanit”, ,,a declara ca e neprihanit”, ,,a trata ca fiind neprihanit”, ,,a prezenta ca neprihanit”. Cuvantul apare de 39 de ori in Noul Testament, 27 din acestea fiind in scrierile lui Pavel. Insemnatatea lui dikaioo e uneori umbrita prin traducerea ,,a face neprihanit”. In limba greaca dikaioo, ,, a face neprihanit”, dikaios, ,,neprihanit”, dikaiosune, ,,neprihanire” sunt toate construite pe aceesi radacina si legatura dintre ele este clar vazuta.
Asa cum e folosit in Noul Testament cu referire la fiintele omenesti, a face neprihanit arata actul prin care o persoana e adusa intr-o situatie dreapta in legatura cu Dumnezeu. Prin actul acesta, Dumnezeu achita un om care este vinovat de o fapta rea sau trateaza ca neprihanit pe cineva care este nelegiuit. Inseamna anularea acuzatiilor care se gasesc impotriva credinciosului la curtea cereasca. ,,Daca te predai Lui si-l primeste ca Mantuitor, atunci oricat de pacatoasa ar fi fost viata ta, din consideratie pentru El, tu esti socotit neprihanit” (SC 62; vezi cap. 3,28; 4,25; 5,1).
Prin faptele Legii. Literal, ,,din lucrari ale legii”, adica lucrari aratate de lege. In limba greaca, ,,lege” este fara articol (vezi cap. 2,12). Pavel afirma un adevar general care e aplicabil atat grecilor, cat si iudeilor. Indreptatirea prin faptele legii a fost temelia oricarui sistem religios fals si a devenit chiar si principiul religiei iudaice (DA 35, 36). Dar faptele savarsite in ascultare de oricare lege, fie ca legea aceea e facuta cunoscut prin ratiune, constiinta sau descoperire [revelatie], nu pot indreptati un pacatos inaintea lui Dumnezeu (Gal 3,2). Pavel a aratat deja ca neamurile calcasera legea descoperita lor in natura si in constiinta (Rom 1). La fel el a dovedit ca iudeii calcasera legea descoperita lor in Vechiul Testament si mai ales in Cele zece porunci (cap. 2). Si iudeul si cel dintre neamuri au aceeasi nevoie de indreptatire. Dar legea nu are putere sa indreptateasca. Ea poate numai sa arate pacatosenia pacatului in adevaratele lui aspecte. Neprihanirea nu poate fi capatata decat pe o singura cale.
Nu e contradictie intre cele afirmate in cap. 2,13, ,,cei ce implinesc legea vor fi socotiti neprihaniti [drepti]” si pasajul acesta, ,,nimeni nu va fi socotit neprihanit [neprihanit] inaintea Lui, prin faptele legii”. Primul subliniaza faptul ca vor fi indreptatiti numai cei care se predau in asa masura lui Dumnezeu incat sunt dispusi sa implineasca orice porunceste El, in felul acesta fiind nu numai ,,auzitori ai Legii”. Al doilea accentueaza faptul la fel de adevarat ca faptele bune de ascultare nu pot, in nici un caz, sa cumpere mantuirea. Ele pot, in cel mai bun caz, sa fie dovada credintei prin care e capatata indreptatirea.
Prin lege. In versiunea greaca, expresia nu este articulata (vezi cap. 2,12).
Cunostinta. Gr. epignosis, un termen care inseamna clar si exact cunoastere (vezi Rom 1,28; 10,2; Efes 4,13), un cuvantul obisnuit pentru cunostinta (gnosis). Legea este norma faptelor neprihanite, si orice nu ajunge sa corespunda legii este pacat, deoarece pacatul este nelegiuire, neascultare de lege (1 Ioan 3,4). Cu cat cineva ajunge sa cunoasca mai bine acest standard, cu atat mai mult ii vor fi sporite constienta si simtul pacatului. Aceasta este cauza pentru care omul nu poate fi indreptatit prin faptele legii. In ce priveste indreptatirea, legea a facut tot ce a putut cand pacatosul a fost adus pe punctul de a exclama: ,,O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” (vezi Rom 7,24). Legea tine oglinda in fata vinovatului, dar nu poate sa indeparteze vinovatia.
Versetul acesta, impreuna cu afirmatia lui Pavel ca legea urmeaza sa ne duca la Hristos (Gal 3,24), arata clar legatura dintre lege si Evanghelie. Evanghelia, in nici un caz, nu a inlaturat functia necesara a legii. Doctrina indreptatirii prin credinta ,,prezinta Legea si Evanghelia, legandu-le pe cele doua intr-un tot desavarsit” (TM 94).