Printable ModeRomani, 3
|
3:1 Care este deci intaietatea Iudeului, sau care este folosul taierii imprejur? Care este deci intaietatea? [,,ce folos?”, KJV; ,,care este mai multul?”, Nitz.]. Literal, ,,care este surplusul?” Ce privilegiu sau avantaj special are iudeul in comparatie cu cel dintre neamuri? Intrucat iudeul adevarat este cel launtric, care este avantajul apartenentei la poporul ales? Daca un om dintre neamuri necircumcis, care implineste cerintele Legii, e privit ca si cum ar fi circumcis (cap. 2,26), la urma urmei ce folos este din a fi circumcis? Un crestin poate la fel intreba: daca botezul si calitatea de membru al bisericii in si de la sine nu aduc nici un avantaj special (vezi cap. 2,29), care este, la urma urmei, folosul faptului de a fi botezat si de a te atasa bisericii? 3:2 Oricum, sunt mari. Si mai intai de toate, prin faptul ca lor le-au fost incredintate cuvintele lui Dumnezeu. Mai intai de toate. [,,mai ales”, KJV]. Pavel pomeneste numai un folos in pasajul acesta si nu merge mai departe pentru a enumera altele. El raspunde la intrebare mai mult in cap. 9,4.5. Lor le-au fost incredintate. Sau ,,lor le-au fost date in grija” cuvintele (vezi mai jos). Cuvintele. [,,oracolele”, KJV]. Gr. logia, literal ,,scurte rostiri”. Cuvantul apare numai de patru ori in Noul Testament (vezi Fapte 7,38; Evr 5,12; 1Pet 4,11). In contextul acesta, evident ca Pavel il foloseste pentru a numi Scripturile Vechiului Testament, desi se poate ca el sa se fi referit indeosebi la fagaduintele si poruncile lui Dumnezeu pentru poporul Sau Israel. Cel dintai folos pe care l-au avut iudeii a fost ca lor li se incredintase descoperirea directa a lui Dumnezeu cu privire la voia Sa pentru om. Aceasta a fost o mare cinste si un mare privilegiu, care purta cu sine o obligatie corespunzatoare de a impartasi aceasta descoperire dumnezeiasca cu restul lumii (vezi Deu 4,6-8). Daca iudeii ar fi recunoscut si ar fi apreciat privilegiul si raspunderea care le fusesera incredintate, Dumnezeu ar fi putut lucra prin ei pentru mantuirea lumii (vezi vol. IV, pag. 26). 3:3 Si ce are a face daca unii n-au crezut? Necredinta lor va nimici ea credinciosia lui Dumnezeu? N-au crezut. Sau ,,au fost fara credinta” sau ,,au fost necredinciosi”. Exista o asemanare fundamentala intre cuvintele grecesti traduse de obicei ,,a fi de parere”, ,,parere” si ,,credinta” in KJV. ,,A crede” este pisteuo. ,,Parere” este pistis. ,,Credinta” este tot pistis. ,,A nu crede” este apisteo, iar ,,necredinta” este apistia. Referirea este fara indoiala la lipsa de incredere si de credinta in descoperirea lui Dumnezeu si mai ales la lipsa de credinta in Isus, Mantuitorul fagaduit. Poate ca e o referire la necredinciosia generala a iudeilor, la esecul lor de a trai pe masura cunostintei si a invataturii care le fusesera incredintate. Pavel nu spune ca iudeii erau credinciosi sau necredinciosi. ,,Unele ramuri au fost taiate” (vezi cap. 11,17). Totusi, ,,unii” (tines) poate reprezenta marea majoritate (cf. Evr 3,16). Necredinta. Sau ,,lipsa de credinta”. Va nimici. [,,va face fara efect”, KJV; ,,va desfiinta”, Nitz.]. Gr. katargeo, ,,a face nul si neavenit”. Cuvantul acesta apare adesea in epistolele lui Pavel si e redat diferit, fie ,,desfiintam” (Rom 3,31), ,,nimiceasca” (1Cor 1,28), ,,am lepadat” (1Cor 13,11), ,,inlaturat” (Efes 2,15), ,,s-a dus” (Gal 5,11) etc. Intelesul de baza este ,,a face fara temei”. Esecurile iudeilor nu fac sa se inteleaga ca Dumnezeu nu Si-a tinut fagaduintele fata de ei. Fagaduinta mantuirii este inca valabila, dar totdeauna si numai pentru cei care au credinta (Rom 1,16). In zilele noastre, unii pot fi ispititi sa considere lunga amanare a revenirii lui Hristos ca un esec al lui Dumnezeu de a-Si implini fagaduintele fata de poporul Sau. Dar fagaduintele Sale sunt conditionate (vezi Ezech 12,27). Propriul nostru pacat si propria noastra lipsa de credinta sunt cele care L-au impiedicat pe Dumnezeu sa-Si implineasca fagaduinta cu privire la revenirea Lui. Aceleasi pacate care au oprit vechiul Israel sa intre in tara Canaanului au amanat intrarea Israelului spiritual in Canaanul ceresc. ,,In nici un caz nu erau de vina fagaduintele lui Dumnezeu. Ceea ce ne-a tinut in lumea aceasta de pacat si durere atat de multi ani sunt necredinta, spiritul lumesc, lipsa consacrarii si cearta din mijlocul poporului care pretinde ca este al Domnului” (Ev 696). Vezi vol. IV, pag. 30-34. Credinciosia lui Dumnezeu. [,,credinta lui Dumnezeu”, KJV]. Sau ,,credinciosia lui Dumnezeu”, adica fidelitatea lui Dumnezeu fata de fagaduintele Sale. Cu privire la credinciosia lui Dumnezeu, vezi 2 Timotei 2,13; Evr 10,23; 11,11; 1 Ioan 1,9. 3:4 Nicidecum! Dimpotriva, Dumnezeu sa fie gasit adevarat si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi, dupa cum este scris: Ca sa fii gasit neprihanit in cuvintele Tale, si sa iesi biruitor cand vei fi judecat. Nicidecum. [,,fereasca Domnul”, KJV; ,,sa nu fie”, Nitz.]. Gr. me genoito, literal: ,,sa nu se intample!” Pavel foloseste expresia aceasta de 14 ori, totdeauna pentru a indica un sentiment de puternica aversiune. Expresia ebraica corespunzatoare este chalilah, literal, ,,un lucru profan, abominabil, de neinchipuit” (vezi 1Sam 20,2). Dumnezeu sa fie gasit adevarat. [,,fie Dumnezeu iubitor de adevar”, Nitz.]. Sau ,,sa fie gasit Dumnezeu adevarat”, ,,sa continue Dumnezeu de a fi adevarat” sau ,,dovedeasca-Se Dumnezeu adevarat”. Chiar daca oameni s-au dovedit falsi fata de cele incredintate lor, Dumnezeu sa fie vazut si recunoscut ca e adevarat (vezi 2Tim 2,13). Toti oamenii sa fie gasiti mincinosi. [,,fiecare om un mincinos”, KJV; ,,orice om un mincinos”, Nitz.]. Cuvintele din Psalm 116,11 in LXX. Dupa cum este scris. Citatul este luat din LXX , Ps 51,4. In psalmul acesta, David exprima adancimea pocaintei sale pentru pacatul cu Bat-Seba si recunostea ca Dumnezeu este neprihanit in condamnarea si pedepsirea pacatului. Pavel face apel la aceste cuvinte ale lui David in sprijinul argumentatiei sale din vers. 3, ca necredinciosia oamenilor nu a desfiintat in vreun fel oarecare credinciosia lui Dumnezeu, ci mai degraba numai a slujit pentru a statornici indreptatirea Sa. Neprihanit. Sau ,,recunoscut neprihanit” sau ,,declarat neprihanit”. Acesta este unicul inteles al cuvantului care putea fi aplicat lui Dumnezeu, care este neprihanit in toate. Vei fi judecat. [,,esti judecat”, KJV]. Sau ,,sa se judece”. Vezi 1Cor 6,1.6), unde acelasi termen grec e tradus in felul acesta. Pavel se poate ca aici sa se refere la subiectul central in marea controversa dintre bine si rau. Caracterul si neprihanirea lui Dumnezeu au fost, ca sa zicem asa, judecate de oameni si de intregul univers (vezi Rom 3,25.26). 3:5 Dar, daca nelegiuirea noastra pune in lumina neprihanirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cand Isi dezlantuie mania? (Vorbesc in felul oamenilor.) Pune in lumina. [,,recomanda”, KJV; ,,invedereaza”, Nitz.]. Gr. sunistemi. Cuvantul acesta si formele lui inrudite sunt folosite in Noul Testament cu doua nuante ca inteles: (1) ,,a recomanda” (2Cor 12,11), si (2) ,,a statornici”, ,,a dovedi” (Rom 5,8; Gal 2,18 tradus ,,zidesc”). Sensul ultim se aplica probabil in acest pasaj. Pavel se pregateste sa intampine obiectiunea ca daca pacatul omului tinde numai sa recomande si sa statorniceasca neprihanirea lui Dumnezeu, pentru ce sa fie pedepsit pacatul acela? Neprihanirea lui Dumnezeu Vezi cap. 1,17. In contextul acesta ar parea ca Pavel scoate in evidenta mai ales desavarsirea caracterului divin. Ce vom zice? O expresie comuna in scrierile lui Pavel (cap. 4,1; 6,1 etc.). Dumnezeu este nedrept? In versiunea greaca, forma acestei intrebari lasa sa se inteleaga ca raspunsul trebuie sa fie negativ. Isi dezlantuie mania. Literal, ,,care provoaca mania”, adica provoaca neplacerea divina fata de pacat (vezi cap. 1,18). Vorbesc in felul oamenilor. [,,vorbesc ca un om”, KJV]. Comparati cu Romani 6,19; Gal 3,17. Simtamantul de respect al lui Pavel parea sa reclame scuze pentru analogia lui explicita dintre cele omenesti si cele divine. 3:6 Nicidecum! Pentru ca, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? Nicidecum. Vezi vers. 4. Cum va judeca Dumnezeu? Faptul ca Dumnezeu va judeca lumea este admis ca neavand nevoie de dovada. Cu siguranta, Pavel nu avea nevoie sa convinga pe iudei de acest adevar fundamental (vezi de ex., Ecl 12,14). De aceea, intrucat este in general admis ca Dumnezeu va fi judecatorul lumii, concluzia sugerata in vers. 5, ca El este drept cand pedepseste pacatul, trebuie sa fie respinsa. Deoarece daca este drept ca Dumnezeu sa osandeasca si sa pedepseasca pacatul deoarece pacatul a servit indirect ca sa statorniceasca neprihanirea Lui, cum poate El, la urma urmei, sa judece? 3:7 Si daca, prin minciuna mea, adevarul lui Dumnezeu straluceste si mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu insumi judecat ca pacatos? Adevarul lui Dumnezeu. Adica credinciosia lui Dumnezeu fata de fagaduintele Sale. Minciunea mea. Adica falsitatea mea, necredinciosia mea, fata de cerintele lui Dumnezeu si ale constiintei, tagaduirea mea virtuala a adevarului fagaduintelor lui Dumnezeu, mai ales prin lepadare de catre mine a ofertei Lui de mantuire prin Hristos. Pavel reia contrastul dein vers. 4, dar de data aceasta, poate de dragul argumentatiei, el vorbeste ca si cum el insusi ar ridica obiectiunea (cf. 1Cor 4,6). Straluceste si mai mult. [,,abunda si mai mult”, KJV; ,,a prisosit”, Nitz.]. Veridicitatea lui Dumnezeu nu putea fi sporita, dar ar putea prisosi mai mult spre slava Lui, fiind mai mult manifestata. Judecat. Sau ,,condamnat” (vezi cap. 2,1). Daca necredinta sau falsitatea mea serveste ca sa dea la iveala adevarul lui Dumnezeu, de ce mai sunt eu condamnat ca pacatos? Cum poate un act care tinde sa promoveze slava lui Dumnezeu sa fie considerat rau? Si daca obiectiunea aceasta e valabila, de ce sa nu continuam sa pacatuim, ca sa rezulte si mai mult bine? Pavel nu se opreste pentru a explica falsitatea evidenta a unui atare rationament, atat de distrugator pentru moralitate. E de la sine inteles ca pacatosul nu merita nici o cinste pentru binele care, contrar intentiei sale, este produs de pacatul sau. 3:8 Si de ce sa nu facem raul ca sa vina bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rau, ca spunem noi? Osanda acestor oameni este dreapta. Ne vorbea de rau. [,,suntem defaimati”, Nitz.]. Literal, ,,suntem huliti”. Relatarea mincinoasa era o grosolana expunere gresita a credintei si doctrinei lui Pavel si totul era ,,afirmat” ca apostolul ar fi spus astfel de lucruri. Acuzatia ca Pavel si, in general, crestinii ar fi fost vinovati de invatarea unei astfel erori era aparent o deductie trasa din invataturi ca aceea ca omul e indreptatit prin credinta si nu prin faptele legii (cap. 3,20.28) si ca ,,unde s-a inmultit pacatul, acolo harul s-a inmultit si mai mult” (cap. 5,20). Deplina respingere a acestei acuzatii e prezentata in cap. 6. Osanda. Adica judecata sau condamnarea. Nu e clar daca ultima clauza se refera la batjocoritorii mai sus amintiti sau la cei care indraznesc sa spuna: ,,sa facem raul, ca sa vina binele” sau la cei care vorbesc si lucreaza potrivit unui astfel de principiu daunator. Ultima interpretare pare sa se potriveasca mai bine contextului, deoarece aluzia lui Pavel la batjocoritori este numai intamplatoare fata de scopul sau principal din vers. 5-8, de a le taia iudeilor orice pretentie posibila ca sunt scutiti de judecata lui Dumnezeu. 3:9 Ce urmeaza atunci? Suntem noi mai buni decat ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit ca toti, fie Iudei, fie Greci, sunt sub pacat, Ce urmeaza atunci? Intrebarea exprima o tranzitie in argumentatia lui Pavel. Aici se refera inapoi la vers. 1.2. Suntem noi mai buni decat ei? Gr. proechometha, pe care unii l-au redat ,,suntem noi mai rai decat ei?” Totusi, contextul pare sa fie contrar unei astfel de traduceri. Pavel a declarat deja in vers. 2 ca iudeii aveau avantaje importante fata de neamuri. Cu toate acestea, privilegii mai mari atrag raspunderi mai mari si, in sensul acesta, este adevarat ca iudeii luminati merita o pedeapsa mai mare decat neamurile neluminate (Luca 12,47.48). Restul versetului clarifica faptul ca, indiferent de avantaje sau dezavantaje, atat iudeii cat si neamurile se gasesc la fel sub pacat si au nevoie de indreptatire. Nicidecum. [,,nu, nicidecum”, KJV]. Adica nu, in nici un fel, nici in cea mai mica masura. Am dovedit. [,,am dovedit mai inainte”, KJV]. Mai bine ,,deja am invinuit”. Invinuirea era facuta cu privire la neamuri in cap. 1,18-32 si cu privire la iudei in cap. 2,1-29. Greci. [,,neamuri”, KJV]. Literal, ,,greci”, insemnand insa neamuri (vezi cap. 1,16). Sub pacat. Adica sub puterea sau controlul pacatului. Expresia denota supunere fata de pacat ca o putere care domneste in viata tuturor oamenilor, in viata lor fireasca, neinnoita prin harul lui Dumnezeu (vezi Rom 7,14; Gal 3,22). 3:10 dupa cum este scris: Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar. Dupa cum este scris. Pavel se refera acum la Scripturi pentru a sustine acuzatia de pacatosenie universala, pe care deja a facut-o pe alte temeiuri. Aceste dovezi biblice scot in mod deosebit in evidenta faptul ca si poporul ales e partas la nevoia universala de indreptatire. Seria urmatoare de citate e luata din Psalmii 14,1-3; 53,1-3; 5,9; 140,3; 10,7; Isaia 59,7, Psalm 36,1. Textele sunt, in general, in acord cu LXX, desi cu anumite deosebiri. Pavel nu specifica unde pot fi gasite aceste pasaje, admitand evident ca cititori sai iudei erau cunoscatori ai Scripturilor Vechiului Testament. La fel foloseste citate compuse in Romani 9,25-28; 11,26.34.35; 12,19.20; 2Cor 6,16- 18. Nu este nici un om neprihanit. [,,nu e nimeni neprihanit”, KJV]. Din Psalm 14,1 sau 53,1. In loc de ,,sa faca binele”, Pavel foloseste termenul ,,neprihanit”, in felul acesta dand acelasi sens, dar intr-o forma care se incadreaza mai bine in argumentatia lui cu privire la neprihanirea prin credinta. Propozitia aceasta este un rezumat a tot ceea ce urmeaza. 3:11 Nu este nici unul care sa aiba pricepere. Nu este nici unul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Nici unul care sa aiba pricepere. [,,nimeni care sa inteleaga”, KJV]. Din Psalm 14,2. Scurtand pasajul, Pavel exprima intelesul negativ implicit in original. Lipsa universala de pricepere e datorata intunecarii si pervertirii intelectului de catre pacat (Rom 1,31). Lucrurile lui Dumnezeu au devenit nebunie pentru omul nerenascut (1Cor 2,14; cf. Efes 4,18). Psalmul din care citeaza Pavel incepe cu declaratia: ,,nebunul zice in inima lui: nu este Dumnezeu”. Care sa caute. Literal, ,,cauta sa dea la iveala”, adica umbla dupa. Nu exista dorinta spirituala sau efort spiritual de a-L cunoaste pe Dumnezeu (cf. cap. 1,28). 3:12 Toti s-au abatut, si au ajuns niste netrebnici. Nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar. S-au abatut. Un citat din Psalm 14,3 in acord cu LXX, unde apare ca psalm 13,3; vezi vol. III, pag. 627. Au ajuns niste netrebnici. [,,au devenit fara folos”, KJV; ,,netrebnici s-au facut”; Nitz.]. Expresia echivalenta ebraica din psalmul citat inseamna ,,a fi stricat” (vezi Psa 14,3). Versiunea greaca inseamna ,,a deveni fara folos”. Binele. Gr. chrestotes. In Noul Testament, cuvantul acesta apare numai in scrierile lui Pavel. E tradus ,,bunatate” in Efeseni 2,7; Coloseni 3,12 si in Galateni 5,22, unde este pusa intre roadele Duhului. Cuvantul poate fi definit ca o dispozitie plina de amabilitate fata de aproapele. Cand oamenii nu au dorinta de a-L cunoaste pe Dumnezeu si priceperea lor s-a intunecat, n-au amabilitate (vezi Rom 1,28-31). Nici unul macar. [,,nu, nici unul”, KJV; ,,nu este pana la unul”, Nitz.]. Se poate obiecta ca Biblia si istoria relateaza viata multor barbati nobili si femei nobile care au trait in temere de Domnul. Dupa afirmatia aceasta, psalmistul insusi se refera la ,,neamul neprihanit” (Psa 14,5). Luca, ucenicul si insotitorul personal al lui Pavel (vezi Fapte 16,10), nu ezita sa spuna ca Zaharia si Elisaveta ,,erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu si pazeau fara pata toate poruncile si randuielile Domnului” (Luca 1,6). Dar ,,neamul neprihanit” s-ar fi grabit sa fie de acord cu Pavel ca ,,toti au pacatuit” (Rom 3,23) si ca ei nu constituie o exceptie de la aceasta descriere a pacatoseniei generale. Ei erau primii care sa recunoasca faptul ca fusesera candva sub dominatia pacatului si ca neprihanirea de care se bucurau acum venise de la Dumnezeu prin credinta. 3:13 Gatlejul lor este un mormant deschis; se slujesc de limbile lor ca sa insele; sub buze au venin de aspida; Mormant deschis. Dupa cum mormantul deschis va fi curand umplut cu moarte si stricaciune, tot asa gatlejul celor nelegiuiti, deschis sa vorbeasca, e umplut cu falsitati stricate si ucigatoare. Comparati cu Ieremia 5,16, unde tolba caldeenilor e numita de asemenea mormant deschis. Unii explica imaginea ca insemnand ca vorbirea lor este ca duhoarea unui mormant de curand deschis (vezi Ioan 11,39). Ca sa insele. [,,au folosit inselaciunea”, KJV, ,,vicleneau”, Nitz.]. Literal, ,,inselau. Timpul denota staruire in practicarea inselaciunii. Textul ebraic din Psalmul 5,9 inseamna, literal, ,,ei si-au facut limbile netede”, adica au folosit cuvinte mieroase, lingusitoare. Venin de aspida. Aceasta parte a versetului este identica cu LXX la Psalmul 140,3. Otrava falsitatii este tot atat de toxica si de ucigatoare ca si veninul sarpelui. 3:14 gura le este plina de blestem si de amaraciune; Gura. Vezi Psalm 10,7. ,,Gatlej, limba, buze” (Rom 3,13) pot fi considerate ca stadii succesive cu ajutorul carora e produsa vorbirea. ,,Gura” aduna totul intr-un singur tot. 3:15 au picioarele grabnice sa verse sange; Picioarele. Versetele 15-17 sunt un citat prescurtat din Isaia 59,7.8, unde proorocul zugraveste caracterul natiunii iudaice de pe vremea sa. 3:16 prapadul si pustiirea sunt pe drumul lor; Verset ce nu a fost comentat. 3:17 nu cunosc calea pacii; Verset ce nu a fost comentat. 3:18 frica de Dumnezeu nu este inaintea ochilor lor. Frica de Dumnezeu nu este. [,,nici o frica de Dumnezeu”, KJV]. Un citat din Psalm 36,1. Pavel a inceput seria aceasta de citate cu o afirmatie generala cu privire la starea de pacat a tuturor oamenilor. Apoi s-a referit la unele din feluritele manifestari ale pacatului. In cele din urma, citeaza o afirmatie cu privire la originea pacatului. Nelegiuirea se naste din lipsa de respect fata de Dumnezeu. Acolo unde nu e respect sau cinstire pentru caracterul, autoritatea si onoarea lui Dumnezeu, nu e restrictie de la rau (vezi si Rom 1,32). Citatele acestea din Vechiul Testament au servit ca sa sustina afirmatia lui Pavel ca iudeii sunt departe de a fi scutiti de starea generala de pacat a omului. Avand in vedere aceste descrieri ale situatiei poporului iudeu, cu certitudine un iudeu nu putea fi mantuit doar pentru ca era iudeu. Si daca asa era caracterul poporului ales, cu toate privilegiile si avantajele lui, care trebuie sa fi fost starea paganilor mai putin privilegiati? Astfel, nu e dificil sa credem teribila descriere a lumii pagane din cap. 1. Intr-adevar, intreaga lume e cuprinsa de pacat si toti locuitorii ei sunt manjiti, ruinati si neajutorati. Pe buna dreptate, ruina ar fi putut face pe oricine sa ajunga disperat daca Dumnezeul indurarilor nu S-ar fi milostivit de noi in starea decazuta si nu ar fi initiat un plan prin care omul pierdut si decazut sa poata fi inaltat in ,,slava, cinste si nemurire” (cap. 2,7). 3:19 Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata, si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu. Stim. O expresie obisnuita la Pavel, cu referire la ceva admis in general (vezi cap. 2,2; vezi cap. 7,14; 8,22 etc.). Legea. Articolul este prezent si in versiunea greaca (vezi cap. 2,12). Referirea este general recunoscuta ca fiind la Scripturile Vechiului Testament, din care Pavel scosese citatele anterioare. Vechiul Testament era impartit in trei colectii de carti, Legea, Profetii si Psalmii sau Scrierile (vezi vol. I, pag. 37). Dar titlul intreg, asa cum apare in Luca 24,44, era rareori folosit, si cele trei subimpartiri puteau fi pomenite ca legea si profetii (Rom 3,21; cf. Mat 5,17; 22,40 etc.) sau simplu legea (vezi Ioan 10,34). Pentru a face pe iudei sa inteleaga mai direct dovada Scripturilor si pentru a preveni orice incercare din partea lor de a impinge referirea de la ei la neamuri, Pavel atrage atentia la faptul ca Vechiul Testament, din care citase, vorbeste mai ales celor carora le fusese dat. Iudeii recunosteau inspiratia divina a Vechiului Testament, care denunta atat de specific pacatele natiunii iudaice. De aceea, cu greu ar fi putut sa fuga de concluzia lui Pavel ca ei trebuia sa fie priviti, pe buna dreptate, ca impartasindu-se impreuna cu neamurile de vinovatia universala a omului. Spune..., spune. Primul ,,spune” e traducerea gr. lego, care aici scoate in evidenta subiectul celor ce sunt spuse. Al doilea ,,spune” e traducerea gr. laleo, care se refera la expresia legii. Primul cuvant e aplicabil in mod deosebit materialului cuprins in lege, in timp ce al doilea se refera indeosebi la proclamarea ei. Deosebirea dintre cele doua cuvinte e ilustrata in traducerea ,,tot ce zice legea e adresat celor care sunt supusii legii”. Sub lege. [,,in lege”, Nitz.]. Literal, ,,in lege”, adica supusi autoritatii legii (vezi cap. 2,12). Sa fie astupata. [,,sa fie oprita”, KJV; ,,sa fie inchisa”, Nitz.]. Avand in vedere dovezile prezentate, oamenii nu au nici o scuza de oferit (Rom 2,1; cf. Psa 63,11). Toata lumea. Si iudei si neamuri impreuna. Pavel a afirmat deja responsabilitatea paganilor in cap. 1,20.32. Vinovata. Gr. hupodikos, un cuvant care apare numai aici in Noul Testament si nu se gaseste in LXX. In greaca clasica, inseamna ,,supus urmaririi” si poate fi urmat de o referire la legea calcata, la partea vatamata sau la reclamantul indreptatit. Pasajul poate fi redat ,,sa devina raspunzatoare inaintea lui Dumnezeu”. Dumnezeu este astfel reprezentat ca avand o cearta cu pacatosii (vezi Ier 25,31). Aici, Pavel poate vorbeste despre Dumnezeu ca fiind nu numai parte vatamata, dar si judecator (Rom 2,5.6.16). 3:20 Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului. Caci. [,,de aceea”, KJV]. Mai degraba ,,pentru ca”. Ceea ce urmeaza introduce motivul pentru care fiecare gura va fi inchisa si toata lumea va fi socotita ca trebuie sa dea socoteala lui Dumnezeu (vers. 19). Nimeni. [,,nici un trup”, KJV]. Adica nici o fiinta omeneasca. Fara indoiala ca Pavel face aluzie la Psalmul 143,2. Socotit neprihanit. [,,a face neprihanit”, KJV]. Gr. dikaioo, ,,a aseza neprihanit”, ,,a considera ca e neprihanit”, ,,a declara ca e neprihanit”, ,,a trata ca fiind neprihanit”, ,,a prezenta ca neprihanit”. Cuvantul apare de 39 de ori in Noul Testament, 27 din acestea fiind in scrierile lui Pavel. Insemnatatea lui dikaioo e uneori umbrita prin traducerea ,,a face neprihanit”. In limba greaca dikaioo, ,, a face neprihanit”, dikaios, ,,neprihanit”, dikaiosune, ,,neprihanire” sunt toate construite pe aceesi radacina si legatura dintre ele este clar vazuta. Asa cum e folosit in Noul Testament cu referire la fiintele omenesti, a face neprihanit arata actul prin care o persoana e adusa intr-o situatie dreapta in legatura cu Dumnezeu. Prin actul acesta, Dumnezeu achita un om care este vinovat de o fapta rea sau trateaza ca neprihanit pe cineva care este nelegiuit. Inseamna anularea acuzatiilor care se gasesc impotriva credinciosului la curtea cereasca. ,,Daca te predai Lui si-l primeste ca Mantuitor, atunci oricat de pacatoasa ar fi fost viata ta, din consideratie pentru El, tu esti socotit neprihanit” (SC 62; vezi cap. 3,28; 4,25; 5,1). Prin faptele Legii. Literal, ,,din lucrari ale legii”, adica lucrari aratate de lege. In limba greaca, ,,lege” este fara articol (vezi cap. 2,12). Pavel afirma un adevar general care e aplicabil atat grecilor, cat si iudeilor. Indreptatirea prin faptele legii a fost temelia oricarui sistem religios fals si a devenit chiar si principiul religiei iudaice (DA 35, 36). Dar faptele savarsite in ascultare de oricare lege, fie ca legea aceea e facuta cunoscut prin ratiune, constiinta sau descoperire [revelatie], nu pot indreptati un pacatos inaintea lui Dumnezeu (Gal 3,2). Pavel a aratat deja ca neamurile calcasera legea descoperita lor in natura si in constiinta (Rom 1). La fel el a dovedit ca iudeii calcasera legea descoperita lor in Vechiul Testament si mai ales in Cele zece porunci (cap. 2). Si iudeul si cel dintre neamuri au aceeasi nevoie de indreptatire. Dar legea nu are putere sa indreptateasca. Ea poate numai sa arate pacatosenia pacatului in adevaratele lui aspecte. Neprihanirea nu poate fi capatata decat pe o singura cale. Nu e contradictie intre cele afirmate in cap. 2,13, ,,cei ce implinesc legea vor fi socotiti neprihaniti [drepti]” si pasajul acesta, ,,nimeni nu va fi socotit neprihanit [neprihanit] inaintea Lui, prin faptele legii”. Primul subliniaza faptul ca vor fi indreptatiti numai cei care se predau in asa masura lui Dumnezeu incat sunt dispusi sa implineasca orice porunceste El, in felul acesta fiind nu numai ,,auzitori ai Legii”. Al doilea accentueaza faptul la fel de adevarat ca faptele bune de ascultare nu pot, in nici un caz, sa cumpere mantuirea. Ele pot, in cel mai bun caz, sa fie dovada credintei prin care e capatata indreptatirea. Prin lege. In versiunea greaca, expresia nu este articulata (vezi cap. 2,12). Cunostinta. Gr. epignosis, un termen care inseamna clar si exact cunoastere (vezi Rom 1,28; 10,2; Efes 4,13), un cuvantul obisnuit pentru cunostinta (gnosis). Legea este norma faptelor neprihanite, si orice nu ajunge sa corespunda legii este pacat, deoarece pacatul este nelegiuire, neascultare de lege (1 Ioan 3,4). Cu cat cineva ajunge sa cunoasca mai bine acest standard, cu atat mai mult ii vor fi sporite constienta si simtul pacatului. Aceasta este cauza pentru care omul nu poate fi indreptatit prin faptele legii. In ce priveste indreptatirea, legea a facut tot ce a putut cand pacatosul a fost adus pe punctul de a exclama: ,,O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” (vezi Rom 7,24). Legea tine oglinda in fata vinovatului, dar nu poate sa indeparteze vinovatia. Versetul acesta, impreuna cu afirmatia lui Pavel ca legea urmeaza sa ne duca la Hristos (Gal 3,24), arata clar legatura dintre lege si Evanghelie. Evanghelia, in nici un caz, nu a inlaturat functia necesara a legii. Doctrina indreptatirii prin credinta ,,prezinta Legea si Evanghelia, legandu-le pe cele doua intr-un tot desavarsit” (TM 94). 3:21 Dar acum s-a aratat o neprihanire, pe care o da Dumnezeu, fara lege despre ea marturisesc Legea si prorocii Dar acum. Acest ,,acum” poate fi inteles fie in sensul lui temporal, ,,in timpul de fata” sau in sensul lui logic, ,,in aceasta stare a cazului”. In ce priveste folosirea lui cu sensul din urma, comparati cu Romani 7,17; 1 Corinteni 13,13. Pavel a aratat nevoia universala de indreptatire (Rom 1,18 la 3,20) si acum trece de la latura negativa la cea pozitiva a temei propuse in cap. 1,17. O neprihanire pe care o da Dumnezeu. Vezi cap. 1,17. In contrast cu pacatosenia universala a omului si zadarnicele lui incercari de a castiga indreptatirea prin faptele legii, Pavel incepe sa descrie indreptatirea lui Dumnezeu, o indreptatire pe care El este gata sa o acorde tuturor acelora care au credinta in Isus Hristos. Fara lege. Literal, ,,separat de lege”. In versiunea greaca nu este articol (vezi cap. 2,12). Cuvintele acestea sunt in contrast cu ,,prin faptele legii” din cap. 3,20. Ele scot in evidenta ca neprihanirea lui Dumnezeu a fost descoperita fara nici o referire la lege. Adica neprihanirea lui Dumnezeu a fost manifestata cu totul separat de tot principiul legii si de intreaga conceptiei a ascultarii legale, ca un fel de a obtine neprihanirea , sau cu totul aparte de sistemul legalist pe care iudeii il prezentau ca baza a neprihanirii. S-a aratat. [,,e manifestata”, KJV]. Literal, ,,a fost manifestata”. Cuvantul poate implica faptul ca ceea ce s-a manifestat acum, a fost anterior ascuns (vezi Rom 16,25.26; Col 1,26). Desi neprihanirea lui Dumnezeu fusese descoperita intr-o anumita masura in Vechiul Testament, deplina manifestare a neprihanirii Sale a venit in persoana lui Hristos (vezi PP 373). Despre ea marturisesc. Adica fiind data marturie cu privire la, fiind atestata. Legea si proorocii. Adica Scripturile Vechiului Testament (vezi pag. 19). In versiunea greaca, articolul apare impreuna cu ,,lege” (vezi cap. 2,12). Nu e contradictie in Vechiul si Noul Testament. Desi aceasta manifestare a neprihanirii lui Dumnezeu este separata de lege, ea nu este in nici un fel in opozitie cu legea si proorocii. Dimpotriva, ea a fost anticipata de ele (vezi Ioan 5,39). Vechiul Testament este in substanta profetic cu privire la neprihanirea care urma sa fie descoperita in Hristos si primita prin credinta, asa cum e relatat in Noul Testament (vezi Fapte 10,43; 1Pet 1,10.11). Pavel a citat deja Habacuc 2,4: ,,Neprihanitul va trai prin credinta” (Rom 1,17). In toata epistola, Pavel se refera in mod staruitor la Vechiul Testament pentru confirmarea tezei sale ca indreptatirea este prin credinta (vezi cap. 4; 10,6.11). Scopul central al legii ceremoniale a fost de a invata ca un om putea fi indreptatit nu prin ascultarea de legea morala, ci prin credinta in Mantuitorul care avea sa vina (vezi PP 367). 3:22 si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nici o deosebire. Prin credinta in Isus Hristos [,,prin credinta lui Isus Hristos”, KJV]. Versiunea greaca poate fi inteleasa in ambele feluri. In Marcu 11,22, unde versiunea greaca spune literal: ,,aveti credinta de la Dumnezeu”, KJV spune: ,,Aveti credinta in Dumnezeu”. La fel, literalul ,,credinta a numelui Sau” e tradus ,,credinta in numele Sau” (Fapte 3,16). Literalul ,,cel din credinta lui Isus ,, e tradus ,,cel ce crede in Isus” (Rom 3,26). Sfintii sunt cei care tin poruncile lui Dumnezeu si au credinta lui Isus (Apoc 14,12; TM 58). Unii au preferat sa inteleaga ,,credinta lui Isus” ca insemnand aici credinta pe care a exercitat o Isus Insusi, credinciosia Lui, viata sfanta pe care a trait-o El si caracterul desavarsit pe care L-a dezvoltat El, care e dat ca un dar fara plata tuturor celor care Il primesc (vezi DA 762). Comparati cu ,,credinciosia lui Dumnezeu” (vezi Rom 3,3). Mai mult, ,,credinta” Lui ar include credinciosia Lui in moartea lui de buna voie, ispasitoare (Rom 3,25.26; cf. Filip 2,8). In orice lucrare a indreptatirii, amandoua aspectele acestea sunt operative. ,,Credinta lui Isus” e ceea ce face cu putinta ca Dumnezeu ,,sa fie neprihanit [neprihanit]” si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus (rom 3,26). ,,Credinta in Isus” e canalul prin care persoana in sine ajunge in posesia binecuvantarilor indreptatirii (vezi E.G. White, Material suplimentar la cap. 4,3-5). Totusi, neprihanirea nu este primita ca o rasplatire a credintei noastre in Hristos, ci mai degraba ea este mijlocul de a ne insusi neprihanirea . Cand in iubire si recunostinta credinciosul in Isus se preda fara rezerve indurarii si voii lui Dumnezeu, neprihanirea ii este pusa in socoteala. Cand el continua zilnic in aceasta experienta de incredere, predare si comuniune, credinta lui sporeste, facandu-l in stare sa primeasca tot mai mult din neprihanirea impartasita a sfintirii data in dar. Credinta este, ca sa zicem asa, bratul pe care pacatosul il intinde pentru a primi ,,darul fara plata” al indurarii lui Dumnezeu (cap. 5,15). Dumnezeu este mereu gata si doritor sa ne acorde acest dar, nu ca o rasplatire pentru ceva ce am face noi, ci pur si simplu datorita iubirii Sale fara margini. Noua ne revine sarcina sa primim darul, iar el e primit ,,prin credinta”. Peste toti. Dovezile textuale sunt impartite (cf. pag. 10) in ceea ce priveste apartenenta sau nu a acestor cuvinte la manuscrisul original. Omiterea lor nu afecteaza intelesul in mod practic. Cred. Sau ,,au credinta” (vezi vers. 3). Nici o deosebire. Sau ,,nici o distinctie”. Neamurile si iudeii sunt cu totii cuprinsi in aceeasi metoda de mantuire. Motivul pentru care nu e facuta deosebire intre ei este ca toti au aceeasi nevoie (vers. 23). 3:23 Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. Toti au pacatuit. Literal, ,,toti pacatuira”. Pacatul lui Adam a stricat chipul divin din om (vezi cap. 5,12; cf. GW 80) si fara incetare de la caderea omului, toti urmasii lui Adam au continuat sa fie lipsiti de chipul si slava lui Dumnezeu (vezi mai jos, la ,,slava”). Pavel indeamna si pe iudei si pe neamuri sa recunoasca faptul vital ca toate dovezile experientei si ale istoriei arata clar ca omul cazut, in natura lui stricata, e cu totul incapabil sa implineasca cerintele Legii lui Dumnezeu si sa castige propria sa neprihanirea . Singura cale posibila de a capata neprihanirea este credinta in Isus Hristos. Prin aceasta experienta a credintei, oamenii sunt din nou intr-o relatie corecta cu Dumnezeu (cap. 3,24), au o inima noua si in felul acesta sunt facuti in stare, prin credinta, sa traiasca din nou in ascultare de Legea lui Dumnezeu (vezi cap. 5,1). Sunt lipsiti. [,,sunt insuficienti”, KJV]. Gr. hustereo, folosit in alta parte cu intelesul de ,,sa fiu in lipsa” (Filip 4,12), ,,lipsiti” (Evr 11,37), ,,duca lipsa” (Luca 15,14). In relatarea nuntii din Cana, hustereo e folosit pentru a arata ca rezerva de vin se terminase (Ioan 2,3). Versiunea greaca arata ca pacatosii continua sa fie lipsiti. Mai mult, in versiunea greaca, forma aparte a verbului poate sa arate nu numai faptul lipsei, dar si constienta lipsei. Daca acesta este cazul aici, verbul ar putea sa fie tradus ,,constient continua sa fie lipsiti”. Acest simt al lipsei a indemnat pe oamenii de pretutindeni sa-si castige propria lor neprihanirea prin faptele legii. Slava. Gr. doxa. In Biblie, doxa pare sa aiba doua sensuri principale si oarecum diferite, desi ambele sunt bazate pe intelesul initial, in greaca antica, de ,,opinie”, ,,parere”, ,,faima”. Este adesea folosit pentru a semnifica ,,onoare”, ,,faima”, ,,recunoastere” (Ioan 5,44; 7,18 etc.) In sensul acesta, e opus lui ,,necinste” (1Cor 11,14.15; 15,43; 2Cor 6,8). In sensul acesta, poate fi cautata (Ioan 5,44; 7,18; 1Tes 2,6), primita (Ioan 5,41.44), data (Luca 17,18; Ioan 9,24), atribuita lui Dumnezeu (Luca 2,14; Apoc 1,6). Daca aceasta este intrebuintarea pe care o da Pavel termenului aici, in Romani 3,23, atunci ,,slava lui Dumnezeu” inseamna onoare, lauda sau aprobarea pe care o da Dumnezeu si de care oamenii au ajuns sa duca lipsa. Intrucat Pavel se ocupa in pasajul acesta de pozitia omului inaintea lui Dumnezeu si se refera in versetul urmator la indreptatire, singurele mijloace prin care un om poate primi din nou aprobarea lui Dumnezeu, acest inteles al termenului ,,slava” poate fi dat in acest context. Pe de alta parte, ,,slava” este folosit in Biblie si pentru a insemna ,,stralucire”, ,,infatisare care atrage ochiul” (vezi Mat 4,8; Luca 12,27; Fapte 22,11). E uneori folosit intr-un sens paralel cu ,,chip”, ,,asemanare”, ,,forma”, ,,infatisare” (vezi Rom 1,23; cf. LXX la Num 12,8, care folosedste doxa pentru ,,chip”). Slava descoperita lui Moise (Exo 33,18.22) era caracterul lui Dumnezeu: bunatate, indurare, iertare (vezi GW 417). Slava aceasta poate de asemenea fi reflectata in acele fapturi ale lui Dumnezeu care sunt capabile sa cunoasca, sa iubeasca si sa creasca asemenea Facatorului lor. Astfel, Pavel vorbeste despre om ca fiind ,,chipul si slava lui Dumnezeu” (1Cor 11,7), fara indoiala pentru ca e capabil sa primeasca si sa reflecte slava Sa. Deplina descoperire a slavei si desavarsirii Lui este ,,slava lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos” (2Cor 4,6). Cand aceasta slava a lui Dumnezeu, descoperita in Hristos, straluceste din Evanghelie in inima si mintea credinciosului, ea il transforma in ,,lumina in Domnul” (Efes 5,8). Astfel, ,,noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului” (2Cor 3,18). Nadejdea si aspiratia crestinului consta din dorinta de a participa tot mai mult la slava lui Dumnezeu (vezi Rom 5,2; 1Tes 2,12; 2Tes 2,14). Poate ca aceste doua interpretari nu se exclud una pe alta, ci ambele dau un inteles clar al versetului. 3:24 Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea, care este in Hristos Isus. Fiind socotiti neprihaniti. Intrucat oamenii nu au nimic cu ce sa se aseze intr-o stare neprihanita inaintea lui Dumnezeu, indreptatirea trebuie sa vina ca un dar fara plata. Numai cand un om este pregatit, in toata smerenia, sa recunoasca faptul ca e lipsit de slava lui Dumnezeu si ca nu are nimic in sine care sa-l recomande inaintea lui Dumnezeu, doar atunci e facut in stare, prin credinta, sa accepte indreptatirea ca un dar fara plata. Fara plata. Gr. dorean, ,,gratuit”, ca un dar”. Comparati cu folosirea cuvantului in Matei 10,8; 2 Corinteni 11,7; Apoc 21,6; 22,17. Harul. Gr. charis, apare de vreo 150 de ori in Noul Testament. Pavel a folosit acest termen insemnat mai mult decat oricare alt scriitor al Noului Testament, si anume de aproximativ 100 de ori in epistolele sale. Asociatul sau apropiat, Luca, a folosit cuvantul de vreo 25 de ori in Luca si in Fapte, cei doi barbati purtand raspunderea pentru aproximativ 80% din toate aparitiile din Noul Testament. ,,Har”, insa, nu era nicidecum un cuvant inventat de apostoli. El era larg folosit intr-o varietate de sensuri asociate, in LXX si in literatura clasica si greaca tarzie. Totusi, Noul Testament pare adesea sa dea o semnificatie speciala cuvantului ,,har”, semnificatie care nu e gasita pe deplin in alta parte. In primul rand, ,,har” inseamna ,,ceea ce da bucurie sau placere”, incluzand ideea de frumusete, gratiozitate, dragalasenie, ceva ce delecteaza pe privitor. Comparati cu ,,harul este turnat pe buze” (Psa 45,2, LXX; cf. Prov 1,9; 3,22). Aceeasi idee este prezentata in unele din aparitiile din Noul Testament. Cand Isus a vorbit in Nazaret, ascultatorii Sai ,,se mirau de cuvintele pline de har, care ieseau din gura Lui” (Luca 4,22). Pavel sfatuia pe credinciosii din Colose ca ,,vorbirea” lor ,,sa fie totdeauna cu har” (Col 4,6). ,,Har” purta de asemenea ideea unui sentiment frumos sau agreabil, simtit sau exprimat fata de un altul, ca de pilda, amabilitatea, favoarea, bunavointa. Iosif a capatat ,,trecere”, literal, ,,har” inaintea lui Faraon (Fapte 7,10; cf. vers. 46). Cand predicau, ucenicii erau ,,placuti”, literal, ,,aveau har”, inaintea intregului norod (Fapte 2,47). Pe cand Isus era prunc, ,,harul lui Dumnezeu era peste El” (Luca 2,40). Cu siguranta definitia: ,,favoare nemeritata” este atribuita cuvantului nu este potrivita aici. ,,Har” trebuie inteles in sensul din Luca 2,52, ,,era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor”, ,,crestea in har inaintea lui Dumnezeu si a omului”. Ca o expresie a sentimentului de bunavointa, ,,har” era la fel folosit cu privire la recunostinta. Astfel, ,,va ramane el indatorat fata de rolul acela?” [multumeste el slugii aceleia?, KJV] (Luca 17,9) e, literal: ,,are el har fata de sluga aceea?”. ,,Har” e adesea folosit in sensul acesta in expresia ,,multumiri fie aduse lui Dumnezeu”, literal, ,,har Domnului” (1Cor 15,57; 2Cor 8,16; cf. Rom 6,17; 2Cor 2,14; 9,15). Cu siguranta acesta nu este ,,favoarea nemeritata”, oferita de muritori lui Dumnezeu. Ca o expresie substantiala de bunavointa, ,,har” era folosit si cu privire la un dar, o favoarea facuta, un avantaj. Iudeii au venit la Festus si au dorit un ,,hatar”, literal, ,,har” impotriva lui Pavel (Fapte 25,3). Pavel vorbeste despre darul pe care-l adunasera bisericile pentru saracii din Ierusalim ca fiind, literal, ,,har” (1Cor 16,3; cf. 2Cor 8,4.6.7.19). Nici una din intrebuintarile acestea de mai sus nu difera de acelea aflate in literatura greaca. Sensul distinctiv dat termenului ,,har” in Noul Testament si mai ales in scrierile lui Pavel este acela al iubirii imbelsugate, mantuire a lui Dumnezeu fata de pacatosi, asa cum e descoperita in Isus Hristos. Evident, intrucat toti oamenii ,,au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Rom 3,23), o astfel de favoare si o astfel de amabilitate din partea lui Dumnezeu sunt cu totul nemeritate de omul pacatos. Oamenii au trait in ura si razvratire fata de Dumnezeu (cap. 1,21.39.32), au pervertit adevarul Lui (vers. 18.25), au preferat sa se inchine la dobitoace si la taratoare (vers. 23), au manjit chipul Lui in propriile lor corpuri (vers. 24-27), I-au hulit numele (cap. 2,24) si chiar au dispretuit pe Dumnezeu pentru rabdarea si ingaduinta Lui (vers. 4). In cele din urma, ei L-au ucis pe Fiul Lui, trimis ca sa-i mantuiasca (Fapte 7,25). Si cu toate acestea, Dumnezeu a continuat sa-l priveasca pe om cu iubire si bunatate, ca descoperirea bunatatii Lui sa-l indemne la pocainta (Rom 2,4). Acesta este harul lui Dumnezeu in intelesul particular al Noului Testament. Nu e numai favoarea lui Dumnezeu fata de cei care ar putea sa merite aprobarea Sa. El este iubirea Lui nemarginita, atotcuprinzatoare, transformatoare fata de oamenii pacatosi. Iar vestea cea buna a harului Sau, asa cum e descoperita in Isus Hristos, este ,,puterea lui Dumnezeu spre mantuire” (cap. 1,16). Nu e numai indurarea si bunavointa lui Dumnezeu de a ierta, el este o putere de mantuire activa, datatoare de energie si transformatoare. In felul acesta, el poate sa umple pe cineva (Ioan 1,14), poate sa fie dat (Rom 12,3.6), este indestulator (2Cor 12,9; cf. Rom 5,20), domneste (Rom 5,21), invata (Tit 2,11.12), intareste inima (Evr 13,9). In unele cazuri, ,,harul” pare sa fie aproape echivalent cu ,,Evanghelia (Col 1,6) si cu lucrarea lui Dumnezeu, in general (Fapte 11,23; 1Pet 5,12). ,,Harul divin este maretul element al puterii mantuitoare” (GW 70). ,,Hristos Si-a dat viata pentru a face cu putinta ca omul sa fie refacut dupa chipul lui Dumnezeu. Ceea ce atrage pe oameni laolalta in ascultare de adevar este puterea harului Sau” (CT 249). Rascumpararea. Gr. apolutrosis, literal, ,,rascumparare”, ,,eliberare prin rascumparare”. Cuvantul grec consta din doua parti, apo ,,din” si lutrosis, inrudit cu lutron, ,,rascumparare”. Lutron este un termen obisnuit in scrierile vechi pentru a descrie pretul de rascumparare pentru eliberarea sclavilor. Termenul e folosit pentru a desemna eliberarea din robie, din captivitate sau dintr-un rau oarecare, ideea platirii unui pret fiind de obicei cuprinsa. Cuvantul englez redeem vine de la un verb latin care inseamna ,,a plati inapoi”, ,,a rascumpara”. In Vechiul Testament, marele act tipic care simboliza rascumpararea a fost eliberarea din Egipt. Iehova, ca rascumparator sau eliberator, fagaduise: ,,Va voi scapa [rascumpara] cu brat intins” (Exo 6,6; cf. cap. 15,13). Scopul rascumpararii era consacrarea lui Israel in slujba lui Dumnezeu (Exo 6,7). Pentru a avea parte de rascumparare, israelitilor li se cerea sa savarseasca un act de credinta prin consumarea mielului pascal si prin stropirea sangelui (Exo 12). Tipurile acestea sunt implinite in rascumpararea omului din pacat si moarte. Isus este ,,Mielul care a fost junghiat” (Apoc 5,12; cf. Ioan 1,29; 1Cor 5,7; 1Pet 1,18.19). Faptul ca s-a platit o rascumparare sau un pret pentru rascumpararea noastra e clar invatat in Noului Testament. Isus Insusi declara ca ,,Fiul omului a venit... ca sa-Si dea viata ca pret de rascumparare pentru multi” (Marcu 10,45). Pavel vorbeste despre Hristos ca despre Cineva ,,care S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti” (1Tim 2,6). Crestinii sunt infatisati ca fiind ,,cumparati” (2Pet 2,1) sau ,,cumparati cu un pret” (1Cor 6,20). ,,Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi” (Gal 3,13). Astfel, intr-un anumit inteles, indreptatirea nu e fara plata, deoarece pentru ea s-a platit un pret foarte mare prin suferintele si moartea lui Hristos. Dar ea e fara plata pentru noi, intrucat pretul ei nu e platit de noi, ci a fost platit de Insusi Fiul lui Dumnezeu. Rascumpararea aceasta ne iarta pacatele (Efes 1,7; Col 1,14; Tit 2,14; Evr 9,15; 1Pet 1,18.19), ne salveaza de la putrezire si moarte (Rom 8,23) si, pana la urma, din starea cea rea prezenta, ducandu-ne la una de slava si stralucire (Luca 21,28; Efes 4,30). Prin indreptatire, Hristos ne rascumpara de sub pedeapsa pacatului, prin si la data celei de-a doua veniri si la inviere, de prezenta pacatului. Ca in cazul israelitilor in eliberarea din Egipt, tot asa acum participarea la planul divin de rascumparare de sub pacat cer exercitarea credintei, o recunoastere si o acceptare a lui Isus, Rascumparatorul nostru, cu tot ceea ce implica un astfel de pas. In Hristos Isus. Isus ,,a fost facut de Dumnezeu, pentru noi, intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare” (1Cor 1,30). El este si Rascumparator (Tit 2,14) si pret de rascumparare (1Tim 2,6). Nu e de mirare ca Pavel putea sa exclame: ,,Hristos este tot si in toti” (Col 3,11). Apostolul nu-si pune tinte mici cand declara hotararea lui de a nu sti ,,intre voi altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit” (1Cor 2,2). Deoarece a-L cunoaste pe El inseamna a cunoaste intregul plan si program de restaurare a lui Dumnezeu pentru om. Intelepciune mai mare ca aceasta nu exista. 3:25 Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; L-a randuit mai dinainte. [,,L-a infatisat”, KJV; ,,L-a pus la privire”, Nitz.]. Gr. protithemi. Acest verb grec e capabil de doua intelesuri oarecum asociate. Un inteles posibil e de ,,a pune la privire”. Comparati cu ,,paine punerii inainte”, literal, ,,painile pentru a pune la privire” (vezi Marcu 2,26). Al doilea inteles posibil, derivat din ideea de a pune ceva inainte, este ,,a determina un scop”, ,,a decreta”, ,,a intentiona”. Acelasi cuvant e tradus ,,pus in gand” din Romani 1,13. Al doilea sens ar fi in acord cu invatatura lui Pavel din alta parte (vezi Efes 3,11; 2Tim 1,9), dar contextul pare sa arate ca expunerea publica a sacrificiului lui Hristos este punctul subliniat in versetul acesta. Comparati cu ,,inaintea ochilor carora Isus Hristos a fost zugravit” [,,public”, RSV; ,,ca dinaintea ochilor”, G.Gal.] ca rastignit” (Gal. 3,1) si ,,dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului” (Ioan 3,14). Scopul lui Dumnezeu in expunerea publica a sacrificiului lui Hristos era ,,sa-Si arate neprihanirea”. Si aceasta declarare publica a neprihanirii lui Dumnezeu nu era numai spre folosul omenirii, ci si pentru intregul univers, pentru ca problemele cuprinse in marea lupta sa poata fi mai clar intelese de toti cei care ar fi putut sa fie ispititi sa puna la indoiala desavarsirea caracterului lui Dumnezeu (vezi DA 626, 758, 759). Prin credinta in sangele Lui. Sau ,,prin credinta, in sangele Lui”. Legatura acestor expresii cu restul versetului poate fi inteleasa in moduri diferite. Asa cum e redat in KJV, pasajul acesta inseamna ca jertfa lui Isus Hristos aduce iertare si impacare acelora care au credinta in sangele Lui. Totusi, e posibil a lega pe ,,prin credinta” si pe ,,in sangele Lui” separat cu ,,jertfa de ispasire”, intelesul in felul acesta fiind: ,,pe care Dumnezeu L-a pus la privire prin varsarea sangelui Sau sa fie o jertfa de ispasire prin credinta”. Gramatical, e posibila oricare dintre interpretari. Cea din urma poate fi preferabila in contextul acesta, aratand mai clar jertfa lui Hristos ca mijloc prin care e savarsita ispasirea. Jertfa ispasitoare devine lucratoare prin credinta care si-o insuseste. Afara de cazul ca iertarea oferita este primita prin credinta, ispasirea nu e de nici un folos in impacarea mintii si inimii celor pentru care a fost facuta jertfa. Noul Testament pune un accent puternic pe sangele lui Hristos in legatura cu lucrarea de rascumparare. Isus a vorbit despre propriul Sau sange ca fiind ,,varsat pentru multi” (Marcu 14,24). Suntem ,,socotiti neprihaniti [indreptatiti] prin sangele Lui” (Rom 5,9). ,,Avem rascumpararea prin sangele Lui” (Efes 1.7). Hristos a facut ,,pace prin sangele crucii Lui” (Col 1,20). Cei care fusesera ,,despartiti” au ,,fost apropiati prin sangele lui Hristos” (Efes 2,13). Biserica lui Dumnezeu a fost castigata ,,cu insusi sangele Sau” (Fapte 20,28). Suntem spalati ,,de pacatele noastre cu sangele Sau” (Apoc 1,5). In Vechiul Testament, sangele e privit ca reprezentand viata (vezi Lev 17,11). Dumnezeu a interzis oamenilor sa manance ,,carne cu viata ei, care este sangele ei” (Gen 9,4). Varsarea si stropirea sangelui in serviciile sanctuarului Vechiului Testament insemnau luarea si jertfirea vietii animalelor sacrificate. In felul acesta, varsarea antitipica a sangelui Isus inseamna aducerea vietii Lui ca jertfa. Sangele lui Hristos reprezinta viata Lui oferita ca jertfa ispasitoare pentru pacatele lumii. Reprezentand viata desavarsita a lui Isus data pentru om, sangele lui Hristos este lucrator nu numai ca ,,jertfa de ispasire” (Rom 3,25), indreptatire (cap. 5,9) si impacare (Efes. 2,13). ,,Numai primind viata adusa pentru noi pe crucea de pe Golgota putem sa traim viata de sfintenie” (DA 660). Jertfa de ispasire. [,,ispasire”, KJVM ,,ispasitor”, Nitz.]. Gr. hilasterion. Acest cuvant important a fost discutat pe larg de multi comentatori si a fost interpretat in diferite feluri. Dificultatea pare sa fie nu numai de a descoperi intelesul exact al termenului grecesc, dar si de a gasi un cuvant sau o expresie corespunzatoare pentru a reprezenta acest inteles. Hilasterion apare aici si in Evrei 9,5, unde se refera clar la acea parte a chivotului legamantului cunoscuta de obicei sub numele de ,,scaunul milei”. Aceasta folosire a cuvantului este obisnuita in LXX ca o traducere a cuvantului ebraic rethkappo, care descrie capacul sau acoperamantul chivotului. Pe acest loc se stropea sangele in Ziua ispasirii (Lev 16,14.15) si ,,de unde, pe temeiul ispasirii, era acordata iertarea pacatosului pocait” (PP 319). Intrucat aceasta cea mai sfanta dintre ceremoniile ebraice era tipica pentru lucrarea de ispasire a lui Hristos, o intelegere a insemnatatii acestui nume, kapporeth, pentru locul central in ceremonia tipica de ispasire poate arunca o oarecare lumina asupra folosirii lui de catre Pavel cu privire la sacrificiul lui Hristos. Acest cuvant ebraic pentru asa-numitul ,,scaun al milei” e derivat dintr-un cuvant (kaphar) insemnand fundamental ,,a acoperi”. Totusi, numai o singura data in Vechiului Testament kaphar, in forma lui cea mai simpla, este folosit pentru acoperire in sens obisnuit (Gen 6,149. Cel mai adesea apare intr-o alta forma si e folosit in sens figurat, acela de ,,a acoperi pacatul”, de unde ,,a ierta”, ,,a fi indurator”, ,,a ispasi”. Pentru kapporeth, Luther a folosit numele de Gnadenstuhl, ,,scaunul milei”. Mai tarziu, Tyndale a preluat cuvantul, care din versiunea lui a trecut mai departe in multe versiuni majore engleze ale Bibliei. Unii au sugerat traducerea ,,locul ispasirii” ca reprezentand mai clar lucrarea de rascumparare si impacare care se savarsea acolo. Evident ca traducatorii LXX si-au dat seama de aceasta insemnatate a numelui cand au ales sa-l reprezinte prin cuvantul grec hilasterion. Intelesul lui e luminat mai mult printr-o comparatie a altor cuvinte inrudite care apar in Noul Testament. Hilaskomai e folosit in rugaciunea: ,,Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!” [,,Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosul”, KJV] (Luca 18,13) si in descrierea lucrarii lui Isus ca ,,sa faca ispasire pentru pacatele poporului” (Evr 2,17). O alta forma inrudita, hilasmos, apare de doua ori in descrierile lui Hristos ca ,,jertfa de ispasire pentru pacatele noastre” (1 Ioan 2,2; 4,10). Asa cum este folosit aici, in Romani 3,25, si in acest context descriind oferta de indreptatire si rascumparare prin Hristos, hilasterion, ,,ispasire”, pare sa reprezinte implinirea a tot ce era preinchipuit prin hilasterion, ,,scaunul milei”, in Sanctuarul Vechiului Testament. Prin moartea Sa ca jertfa, Isus a fost infatisat ca mijloc de ispasire, de expiere (vezi DA 469; SC 15), impacare. Nu exista probabil un cuvant in limba noastra care sa poata zugravi corespunzator tot ce implica aceasta notiune. Si chiar si unora din termenii mentionati mai sus le-au fost date anumite definitii de catre teologi care sunt in destula contradictie cu adevarata natura a ispasirii. Trebuie sa se manifeste grija in folosirea acestor termeni, ca nu cumva sa li se atribuie nuante de inteles necorespunzator. Indiferent ce cuvant ar fi folosit, e clar ca moartea ispasitoare a lui Isus Hristos a raspuns la pedeapsa pentru pacat si a facut posibile iertarea si impacarea tuturor celor care au credinta in Hristos. Fireste ca aceasta nu trebuie sa fie inteleasa in sensul ca jertfa lui Hristos a fost adusa, ca si sacrificiile pagane, pentru a imbuna un dumnezeu ofensat si a-l determina sa priveasca favorabil pe pacatosi. ,,Ispasirea lui Hristos nu a fost facuta pentru a-L determina pe Dumnezeu sa-i iubeasca pe cei pe care altfel ii ura; n-a fost facuta ca sa produca o iubire care nu exista; ci a fost facuta ca o manifestare a iubirii care deja era in inima lui Dumnezeu” (EGW, ST 30 mai 1895, cf. SC 15). De fapt, Dumnezeu S-a sacrificat pe Sine in Hristos pentru rascumpararea omului. ,,Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine” (2Cor 5,19; cf. DA 762). Ca sa-Si arate neprihanirea. Literal, ,,pentru aratarea neprihanirii Sale”, adica sa-Si arate neprihanirea . O astfel de aratare era necesara datorita lucrarii Sale de iertare a pacatelor care sunt de-acum de domeniul trecutului. Scopul ei este explicat mai departe in vers. 26. Caci. Gr. dia, ,,din cauza ca”, ,,datorita faptului ca”. Acesta introduce ratiunea pentru care era necesara manifestarea neprihanirii lui Dumnezeu. Trecuse cu vederea . [,,pentru iertarea pacatelor”, KJV]. Gr. paresis, unica aparitie 507) a acestui cuvant grec in Noul Testament. E diferit de cuvantul tradus ,,iertare” (aphesis) in alta parte (vezi Mat 26,28 etc.). Intelesul nu e in primul rand acela de iertare, ci mai degraba de trecere cu vedere sau trecere pe alaturi. In manuscrisele veci, paresis e folosit pentru remiterea pedepsei si a datoriei. Pacatele. Gr. hamartema. Nu cuvantul pentru pacat ca notiune abstracta, hamartia (cf. celor de la Mat 18,15), adica pacat si pacatosenie (1 Ioan 3,4). Hamartema se refera la fapte individuale de pacat si neascultare. Cuvantutul mai apare in Marcu 3,28; 4,12; 1 Corinteni 6,18. Savarsite mai inainte. [,,trecute”, KJV]. Adica facute mai inainte. In contextul acesta, reiese ca Pavel nu vorbeste, in primul rand, despre pacatele indivizilor inainte de convertire, ci despre pacatele lumii inainte de moartea ispasitoare a lui Hristos. Dumnezeu ingaduise neamurilor ,,sa umble in caile lor” (Fapte 14,16). El trecuse cu vederea sau ,,inchisese ochii fata de” timpurile acestei nestiinte (Fapte 17,30). Din aceasta cauza, dreptatea si neprihanirea lui Dumnezeu fusesesera oarecum intunecate, de unde nevoia unei manifestari sau demonstrari publice. Acum, in sfarsit, ,,in vremea de acum” (Rom 9,26), o astfel de manifestare fusese data prin jertfa lui Hristos. Compara cu cele de la Ioan 15,22; Fapte 17,33; Iacov 4,17. Indelungii rabdari. Gr. anoche, literal, ,,retinere”, ,,tinere inapoi”. Cuvantul apare in Noul Testament numai aici si in cap. 2,4 (vezi comentariul de acolo). In iubirea Lui pentru omul pacatos si in acord cu planul Lui de a descoperi pe deplin iubirea Lui fata de toate fiintele inteligente din univers, Dumnezeu a ocrotit cu rabdare si cu indurare pe oameni de rezultatul definitiv al pacatului lor (vezi DA 764). Aceasta aparenta trecere cu vederea a pacatului a dus la o serioasa conceptie gresita a caracterului lui Dumnezeu (vezi Psa 50,21; Ecl 8,11). E adevarat ca moartea stapanea si ca avusese loc o revelatie a neplacerii divine fata de pacat (Rom 1,18.32). E adevarat de asemenea ca sistemul de ceremonii fusese instituit pentru a arata prin jertfele lui felul cum vedea Dumnezeu grozavia pacatului si care a fost pretuit nemarginit care a trebuit sa fie platit pentru rascumpararea omului de sub pedeapsa si puterea pacatului. Dar marea demonstrare a neprihanirii lui Dumnezeu si a urii Lui fata de pacat a facuta prin viata si moartea lui Isus. Nu mai trebuia ca indelunga rabdare a lui Dumnezeu sa fie confundata cu nepasarea fata de pacat. Felul indurator in care Dumnezeu i-a tratat pe pacatosii vinovati nu inseamna ca Lui ii place vina si pacatul, deoarece si-a exprimat neplacerea fata de o astfel de intinare prin sacrificiul ispasitor al Fiului Sau. Cand admite pe pacatosii care fusesera razvratiti si le ofera prietenia Sa si cerul, aceasta nu inseamna ca le aproba purtarea si caracterul din trecut, deoarece a aratat cat de mult uraste pacatele lor dandu-L pentru ei pe Fiul Sau la o moarte de ocara. 3:26 pentru ca, in vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui in asa fel incat, sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede in Isus. In vremea de acum. [,,in timpul de fata”, KJV; ,,in timpul de acum”, Nitz.]. Literal, ,,in sezonul actual”, de unde ,,in timpul prezent”. Timp de secole, Dumnezeu ,,trecuse cu vederea” pacatele oamenilor (Fapte 17,30), dar acum, in cele din urma, ,,la implinirea vremii” (Gal 4,4; Efes 1,10), neprihanirea Lui a fost aratat prin descoperirea Fiului Sau. Neprihanit. [,,neprihanit”, KJV]. Gr. dikaios, ,,neprihanit”. Cuvintele ,,drept” si ,,neprihanit” din Noul Testament sunt traduceri ale aceluiasi cuvant grec. Intelesul expresiei este ,,ca Dumnezeu sa poata fi vazut ca este neprihanit”. Sa socoteasca neprihanit. [,,indreptatind”, Nitz.]. Literal ,,si indreptatind”. Legatura cu neprihanirea lui Dumnezeu ar fi mai clara daca aceasta parte a versetului ar fi redata ,,ca El sa poata fi neprihanit si socotind neprihanit”. Versetele acestea reflecta problema centrala a marii lupte, problema centrala a planului de rascumparare (vezi vers. 4). Satana declarase ca dreptatea nu se poate impaca in nici un caz cu indurarea si daca legea e calcata, ar fi imposibil ca pacatosul sa fie iertat (DA 761). Razvratirea ulterioara a omului si pacatul lui au procurat o noua ocazie pentru Satana sa aduca acuzatii arogante impotriva lui Dumnezeu si a guvernarii Sale. ,,Dumnezeu, sustinea el, ,,nu putea fi drept si totusi sa arate mila fata de pacatos” (DA 761). Timp de cateva mii de ani, Dumnezeu a rabdat acuzatiile lui Satana si starea de revolta a omului. Intre timp, fara incetare, El a desfasurat treptat planul Sau minunat, un plan care urma nu numai sa faca posibila iertarea si restatornicirea pacatosilor, dar si sa demonstreze pentru totdeauna perfectiunea absoluta a propriului Sau caracter si unirea desavarsita dintre dreptate si iubire in guvernarea divina. Toate acestea au fost anticipate prin tip, simbol si profetie in tot Vechiul Testament. Demonstratia suprema a fost facuta prin intruparea, viata, suferintele si moartea propriului Fiu al lui Dumnezeu. Dumnezeu statea acum pe deplin indreptatit inaintea universului pentru aparenta Lui trecere cu vederea a pacatelor anterioare ale oamenilor si pentru indreptatirea din partea Sa a acelora care aveau credinta. Viata si moartea lui Isus au dovedit pentru vesnicie cum priveste Dumnezeu pacatul (2Cor 5,19; cf. DA 762). Ele au dovedit pentru vesnicie iubirea imbelsugata a lui Dumnezeu fata de toate fapturile Sale, o iubire care putea nu numai sa ierte, dar si sa-i faca pe pacatosii cazuti sa se predea Lui, sa manifeste credinta si ascultare desavarsita. In felul acesta, acuzatiile lui Satana erau respinse si pacea universului era facuta sigura pentru totdeauna. Caracterul lui Dumnezeu era indreptatit inaintea universului (vezi PP 68, 69). Pe cel ce crede in Isus. Literal, ,,cel din credinta lui Isus”. Adica cel care are credinta in Isus (vezi vers. 22). Indreptatirea este numai pentru cel care accepta descoperirea in Isus a neprihanirii si iubirii lui Dumnezeu, care se recunoaste ca fiind o fiinta pierduta si condamnata, avand nevoie de un Rascumparator si care, dupa ce L-a gasit, Il recunoaste cu incredere si predare din toata inima. 3:27 Unde este dar pricina de lauda? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credintei. Unde este dar pricina de lauda? Intrucat toti au pacatuit si toti au dat gres in a castiga o neprihanire proprie prin faptele legii, intrucat toti sunt la fel de dependenti de harul lui Dumnezeu pentru obtinerea indreptatirii, orice motiv de mandrie omeneasca este clar indepartat. Aceasta probabil se refera indeosebi la pretentiile iudeilor, care se mandreau cu privilegiile lor speciale (vezi cap. 2,17.23). S-a dus. [,,este exclusa”, KJV]. Literal, ,,impiedicata”. Prin ce fel de lege? [,,prin ce lege?”, KJV]. Literal, ,,prin ce fel de lege?” In versiunea greaca, ,,lege” aici e fara articol (vezi cap. 2,12). Prin ,,lege”, Pavel intelege aici lege in sens de principiu. A faptelor? Adica o lege sau un principiu ca neprihanirea vine prin ascultarea de lege. Un astfel de principiu n-ar exclude lauda, caci daca un om ar putea pretinde neprihanire si indreptatire pe temeiul faptului ca ar fi savarsit faptele cerute de lege, ar fi putut sa aiba anumite motive de mandrie si lauda (vezi Rom 4,2; Efes 2,9). N-ar fi loc pentru har. Prin legea credintei. Literal, ,,printr-o lege a credintei”. Nu exista articol in versiunea greaca (vezi cap. 2,12). Pavel se refera la principiul Evangheliei ca indreptatirea si neprihanirea vin prin credinta. Credinta primeste smerit si recunoscator ceea ce ofera Dumnezeu, si aceasta nu lasa loc pentru lauda. ,,Ce este indreptatirea prin credinta? E lucrarea lui Dumnezeu de a arunca in tarana slava omului si de a face pentru om ceea ce nu e in puterea acestuia sa faca pentru sine” (TM 456). 3:28 Pentru ca noi credem ca omul este socotit neprihanit prin credinta, fara faptele Legii. Pentru ca. [,,de aceea”, KJV]. Dovezile textuale sunt impartite (cf. pag. 10) intre expresia aceasta si ,,pentru ca”. ,,Pentru ca” pare mai corespunzator aici. Pavel confirma afirmatia din vers. 27 ca lauda nu este inclusa in principiul credintei. Credem. Gr. logizomai. Acelasi cuvant e folosit cu sensul ,,a crede” (cap. 2,3), ,,a socoti” (cap. 4,3.4, 8,18), ,,a numi (cap. 4,6), ,,a sti” (cap. 14,14). Sensul aici pare sa fie ,,a considera”, ,,a sustine”. Omul. [,,un om”, KJV]. Gr. anthropos, termenul general pentru orice membru al neamului omenesc. Socotit neprihanit prin credinta. [,,indreptatit prin credinta”, KJV]. Faptul ca indreptatirea e prin credinta lasa se inteleaga clar ca ea nu este o simpla aranjare a situatiei legale a omului inaintea lui Dumnezeu. Credinta in Hristos cuprinde in sine o legatura personala cu Rascumparatorul. Ea cuprinde o atitudine de iubire si recunostinta fata de Mantuitorul, ca raspuns la iubirea Lui pentru noi, pacatosii. E bazata pe admiratia profunda fata de Isus pentru tot ceea ce este El, cu dorinta sincera de a-L cunoaste mai bine si a deveni asemenea Lui. Inseamna sa ne sprijinim si sa ne incredem in Hristos in asa fel incat sa fim dispusi sa-L credem pe cuvant fara rezerve si sa-I urmam invataturile, oriunde ne-ar conduce El. Fara o astfel de credinta nu poate exista indreptatire. Dumnezeu nu e preocupat numai de iertarea pacatelor trecute. El e preocupat mai ales de refacerea omului, si aceasta poate fi experimentata numai prin mijlocirea unei astfel de credinte in Isus Hristos. De aceea, indreptatirea nu poate fi separata de experientele transformatoare ale convertirii, renasterii si ulterior a cresterii in sfintenie. Numai credinta care accepta voios si intra bucuros in fiecare faza a programului lui Dumnezeu pentru refacerea noastra poate sa sa pretinda sa-i fie pusa in socoteala neprihanirea lui Hristos prin indreptatirea Sa (vezi vers. 22, cap. 4,25; 5,1). Fara faptele legii. Literal, ,,fara lucrarile legii”. In versiunea greaca, ,,lege” nu are articol (vezi cap. 2,12). Intelesul acestei expresii este clar in contextul intregului capitol. Baza fiecarui sistem religios fals a fost ideea gresita ca indreptatirea poate fi obtinuta prin ascultarea de lege. Dar faptele legii nu pot face ispasire pentru pacate trecute. Indreptatirea nu poate fi castigata prin merite personale. Ea nu poate fi decat primita prin credinta in jertfa ispasitoare a lui Hristos. De aceea, in sensul acesta, faptele legii nu au nimic de-a face cu indreptatirea. A fi indreptatit fara fapte inseamna a fi indreptatit fara a face ceva in tine insuti care sa merite indreptatirea. Lucrul acesta nu poate fi interpretat ca insemnand ca omul care a fost indreptatit este prin aceasta eliberat de ascultarea de lege sau de savarsirea de fapte bune (nu mai trebuie de-acum sa asculte de lege si sa faca fapte bune). Credinta prin care a fost indreptatit se va da pe fata in ascultare. De repetate ori Pavel scoate in evidenta locul faptelor bune in viata crestinului (1Tim 5,10; 6,18; 2Tim 3,17; Tit 2,7.14; 3,18 etc.) . Dar el clarifica la fel de bine ca aceste fapte bune nu dau indreptatire (vezi Rom 4,2.6; 9,32; 11,6; Gal 2,16; 3,2.5.10; Efes 2,9; 2Tim 2,9). 3:29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este si al Neamurilor? Da, este si al Neamurilor; Numai Dumnezeul iudeilor? [,,al iudeilor numai”, KJV]. Intrucat indreptatirea este prin credinta si nu prin faptele legii, ea este fara plata si la indemana neamurilor, care nu au legea scrisa, asa cum e pentru iudei, care au fost mai privilegiati. Mantuirea e oferita neamurilor si iudeilor in aceleasi conditii. Dumnezeu a dat pe Fiul Sau pentru ca a iubit ,,lumea” (Ioan 3,16), nu numai pe iudei. El vrea ca ,,toti oamenii sa fie mantuiti” (1Tim 2,4). conceptia aceasta a iubirii atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu nu era usor de inteles pentru unii din conducatorii iudei ai bisericii crestine timpurii (vezi Fapte 10,28.34; 11,1-3.17.18; 15,1.8-11). La Dumnezeu nu exista nici un fel de partinire (Rom 2,11). 3:30 deoarece Dumnezeu este unul singur si El va socoti neprihaniti, prin credinta, pe cei taiati imprejur, si tot prin credinta si pe cei netaiati imprejur. Deoarece Dumnezeu este unul singur. Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) formula ,,daca lucrurile sunt asa ca Dumnezeu este unul”. Pavel stie ca afirmatia lui cu privire la unicitatea lui Dumnezeu este tot atat de sigura pentru cititorii sai cum e pentru sine, dar el o pune in forma aceasta pentru a face mai eficienta logica argumentatiei sale. Cea mai importanta dintre toate doctrinele iudaice era ca Iehova este Dumnezeu singur si Dumnezul tuturor imparatilor de pe pamant (Deu 6,4; 2Re 19,15; Isa 44,6; 1Cor 8,4-6; 1Tim 2,4-6). ,,El a facut” pe ,,toti oamenii, iesiti dintr-un singur” [,,El a facut dintr-un singur sange toate natiunile de oameni”] (vers. 28). Acest acelasi si unul singur Dumnezeu ofera indreptatire tuturor oamenilor de pretutindeni, fara ,,cautare la fata”, pe temeiul credintei. Taiati imprejur. [,,circumciderea”, KJV]. Adica cei circumcisi, iudeii (vezi Gal 2,9). Prin credinta. Literal, ,,prin credinta”, adica prin credinta la care s-a facut referire la inceputul versetului. Nu e lucru sigur ca trebuie sa se dea importanta diferentei dintre expresia aceasta si expresia ,,prin credinta”. Uni le-au privit ca avand acelasi inteles. Accentul este pus pe credinta. Credinta si nu circumciziunea va aduce indreptatirea iudeului. La fel cineva dintre neamuri, chiar daca e circumcis, va fi indreptatit prin aceeasi credinta care e ceruta iudeului. 3:31 Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea. Desfiintam. [,,facem neavenita”, KJV]. Gr. katargeo, ,,a face nula si neavenita”. Vezi vers. 3. Prin credinta desfiintam noi Legea? In versiunea greaca, ,,lege” e fara articol (vezi cap. 2,12). Pavel a spus deja ca indreptatirea lui Dumnezeu s-a manifestat separat de lege (cap. 3,21) si ca un om este indreptatit prin credinta, in afara faptelor legii (vers. 28). Dandu-si, pe cat se pare, seama ca aceste afirmatii ar putea duce la ideea gresita ca credinta desfiinteaza principiul legii, Pavel pune intrebarea aceasta retorica si ii da raspuns printr-o imediata si categorica negare. E adevarat ca Pavel a facut ,,nula si neavenita” parerea iudaica privitoare la lege ca mijloc de a ajunge la indreptatire si insistenta iudeilor ca neamurile trebuie sa urmeze aceeasi metoda (Fapte 15,1; Gal 2,16-19). Dar legea, in adevaratul ei rol e intarita si nu desfiintata prin metoda randuita de Dumnezeu a indreptatirii pacatosilor (vezi Rom 3,28). Nicidecum. Vezi vers. 4. Dimpotriva. [,,ba chiar ”, KJV]. Pavel scoate in evidenta locul legii ca principiu si indeosebi in contextul acestui capitol, asa cum este incorporat in legea revelata a Vechiului Testament. El a vorbit deja despre marturia Vechiului Testament despre invataturile care in curand urmau sa devina cunoscute ca Noul Testament (vers. 21). Acum el afirma ca legea, vazuta ca o revelatie a voii sfinte a lui Dumnezeu si a principiilor vesnice ale moralitatii, e pe deplin indreptatita si statornicita de Evanghelia neprihanirii prin credinta in Isus Hristos. Isus a venit pe acest pamant pentru a preamari legea (Isa 42,21; cf. Mat 5,17) si pentru a descoperi prin viata Sa de ascultare desavarsita ca crestinii pot, prin harul datator de putere al lui Dumnezeu, sa asculte de legea Lui. Planul indreptatirii prin credinta descopera aprecierea lui Dumnezeu pentru legea Sa prin cererea si oferirea jertfei ispasitoare. Daca indreptatirea prin credinta desfiinteaza legea, atunci nu era nevoie de moartea ispasitoare a lui Hristos pentru a-i elibera pe pacatosi de pacatele lor si, in felul acesta, de a readuce pacea cu Dumnezeu. Mai mult, adevarata credinta implica in sine o vointa fara rezerve de a implini voia lui Dumnezeu intr-o viata de ascultare de Legea Lui (vezi Rom 3,28). Adevarata credinta, intemeiata pe iubirea din toata inima a Mantuitorului, poate duce numai la ascultare. Faptul ca Hristos a suportat o astfel de suferinta din cauza calcarii Legii lui Dumnezeu este unul dintre motivele cele mai puternice pentru ascultare. Noi nu repetam cu usurinta si grabnic un fel de purtare care-i acopera pe prietenii nostri de pe pamant cu nenorocire. La fel nu putem face altceva decat sa uram pacatele care au pricinuit atata chinuri celui mai bun Prieten al tuturor. Una dintre principalele maretii ale planului de mantuire este ca, desi el face posibila indreptatirea pacatosului prin credinta, ofera in acelasi timp influente puternice pentru a produce in acesta dorinta de a asculta. Planul neprihanirii prin credinta aseaza legea in adevarata ei pozitie. Rolul legii este de a convinge de pacat (vers. 20) si de a descoperi marele etalon al neprihanirii. Pacatosul care e confruntat cu legea vede nu numai pacatele sale, vede si lipsa calitatilor pozitive. Legea conduce, in felul acesta, la Hristos si la Evanghelie (Gal 3,24). Atunci credinta si iubirea dau nastere unei atitudini noi, de ascultare fata de legea lui Dumnezeu, ascultare ce izvoraste din credinta (Rom 1,5; 16,26), ascultarea iubirii (cap. 13,8.10). Conflictul final in marea lupta dintre Hristos si Satana se va concentra asupra acestei chestiuni a autoritatii si functiei legii lui Dumnezeu. Faptul ca acum nu mai e necesar sa dam ascultare deplina fiecarui precept al legii lui Dumnezeu constituie marea amagire pe care Satana o va aduce asupra lumii (Apoc 12,17; 14,12; cf. DA 763). Comentarii Ellen G. White 2 AA 380; 5T 533 4 1T 323 1. 11.12 COL 189 18 2T 292, 348, 560, 630 20 GC 467; 2T 449, 452, 512 25 GC 461, 468 26 COL 163, 168; DA 762; MYP 70; 4T 418; 5T 739; 9T 193 2. 27.28 SC 59 31 COL 128, 314; GC 468, 584; MB 50; PP 373 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: