2:8 si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire.
Manie si urgie. [,,indignare si manie”, KJV; ,,manie si aprindere”, Nitz.]. Gramatical, aceste cuvinte nu sunt legate de expresia ,,care va da”, cum sunt cuvintele ,,viata vesnica” (vezi vers. 7). E necesar de adaugat cuvinte precum ,,va fi”. Pavel va fi intentionat aceasta schimbare de constructie pentru a exprima distinctia clara ca, desi Dumnezeu este izvorul si datatorul vietii vesnice, El nu este in mod strict si in primul rand autorul pedepsei vesnice. Nimicirea este rezultatul necesar al purtarii proprii a pacatosului (vezi cap. 1,18). O distinctie similara se poate sa fi fost intentionata de schimbarea in constructie la cap. 9,22.23, de la pasivul ,,facute pentru pieire”, [,,ingadui”, Nitz.], la activul ,,pregatit mai dinainte pentru slava”. Dumnezeu Insusi a pregatit vasele indurarii pentru slava, dar vasele maniei sunt ,,facute” [,,ingaduite”] sa se faca pe sine pentru nimicire (vezi GC 543).
Ordinea cuvintelor in versiunea greaca este ,,manie si indignare”. Cuvantul grec tradus ,,manie” (orge) e inteles ca exprimand sentimentul si inclinatia hotarate. Comparati ,,mania lui Dumnezeu ramane asupra lui” (Ioan 3,36). Cuvantul pentru ,,indignare” [,,manie”] (thumos) exprima impulsul de moment sau izbucnirea spontana a sentimentului de manie, ca in ziua nimicirii finale (Apoc 14,10). In ce priveste insemnatatea maniei dumnezeiesti, vezi Romani 1,18.
Duh de galceava. [,,fac zavistii”, KJV]. Gr. eritheia, ,,un spirit mercenar, egoist”. Eritheia mai are si sensul de ,,munca pentru plata”. Mai tarziu, termenul a ajuns sa insemne ,,ambitie egoista sau certareata”, ,,intriga”, ,,rivalitate”. In alta parte a Noului Testament acelasi cuvant e folosit pentru a se referi la intriga si duh de partida (2Cor 12,20; Gal 5,20; Filip 1,16; 2,3; Iacov 3,14.16). In cele mai multe din aceste cazuri, KJV traduce eritheia cu ,,cearta”, evident pe temeiul sustinerii ca acest cuvant e derivat din alta radacina cu sunet aproximativ asemanator, eris, care inseamna ,,controversa”, ,,disputa”, ,,galceava” (vezi Rom 1,29).
In contrast cu cei drepti, care staruie in facerea binelui, cei nedrepti sunt descrisi aici ca egoisti si galcevitori in atitudinea lor fata de Dumnezeu si adevar. Acelasi duh i-a facut pe multi iudei sa se impotriveasca Evangheliei (vezi Fapte 13,45 etc.). Atitudinea lor legalista, mercenara fata de religie si conceptia lui egocentrica in ce priveste mantuirea i-au determinat sa lepede calea lui Dumnezeu de indreptatire prin credinta in Hristos si, in felul acesta, sa-L lepede chiar pe Dumnezeu Insusi.
Se impotrivesc adevarului. [,,nu asculta adevarul”, KJV; ,,nu se supun adevarului”, Nitz.]. Comparati cu experienta celor care ,,inabuse adevarul in nelegiuirea lor” (cap. 1,18). Cei galcevitori si egoisti nu se preocupa sa fie loiali adevarului. Fiind ,,iubitori de sine” (2Tim 3,2), ei nu au primit ,,dragostea adevarului, ca sa fie mantuiti (2Tes 2,10). Prefera sa gaseasca ,,placere in nelegiuire” (2Tes 2,10.12).