2:6 care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui.
Va rasplati. [,,va da”, KJV]. Pavel citeaza Proverbe 24,1 sau Psalm 62,12. Ca oamenii vor fi judecati dupa ceea ce au facut este invatatura constanta a Scripturilor (vezi Ier 17,10; Mat 16,27; 2Cor 5,10; Apoc 2,23; 20,12, 22,12). Fiecare, inclusiv iudeul privilegiat, va fi rasplatit sau osandit potrivit cu viata lui actuala si cu adevaratul lui caracter.
Unii au gasit o dificultate in reconcilierea pasajului acestuia cu doctrina ca ,,omul e indreptatit prin credinta fara faptele legii” (Rom 3,28). Insa, Pavel nu pune aici in contrast credinta si faptele, ci ceea ce este un om cu adevarat si ceea ce pretinde el ca este. Pavel sustine ca Dumnezeu judeca un om potrivit cu faptele reale ale neprihanirii sau nelegiuirii. Mai tarziu in epistola, Pavel explica faptul ca simplele fapte ale legii, in contrast cu faptele credintei (vezi 1Tes 1,3; 2Tes 1,11) nu sunt fapte reale ale neprihanirii (Rom 9,31.32). Faptele sunt recunoscute la judecata finala ca dovezi ale credintei. Credinta in harul lui Dumnezeu nu este ceva care sa inlocuiasca purtarea buna si vietuirea sfanta. credinta poate sa-si dovedeasca realitatea si sinceritatea numai prin astfel de manifestari (Iacov 2,18). Dumnezeu va rasplati fiecarui om potrivit cu aceasta manifestare.