2:5 Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu,
Dar cu. [,,dupa”, KJV]. Gr. kata, ,,potrivit cu”, ,,din cauza”.
Impietrirea. Sau ,,indaratnicia”, ,,incapatanarea”. Iudeii erau intr-o stare sufleteasca si mintala in care bunatatea si ingaduinta lui Dumnezeu nu aveau efect.
Inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca. [,,inima impenitenta”, KJV; ,,inima nepocaita”, Nitz.]. Adica o inima care refuza sa se pocaiasca. N-a avut loc o schimbare de atitudine a inimii. Impietrirea este o atitudine voluntara continuata si sporita, in ciuda indemnului lui Dumnezeu.
Iti aduni o comoara de manie. [,,iti aduni manie”, KJV]. In contrast cu bogatiile bunatatii lui Dumnezeu (vers. 4) si comoara cereasca (Mat 6,20). Lepadarea bogatiilor bunatatii are neprihanit urmare o comoara de manie. Un om care respinge iubirea lui Dumnezeu nu e in aceeasi stare ca acela care n-a cunoscut niciodata harul dumnezeiesc. Fiecare binecuvantare acordata si fiecare privilegiu aduc o raspundere corespunzatoare. Rezistenta staruitoare fata de iubirea lui Dumnezeu aduna treptat o comoara de manie pentru ziua socotelilor (vezi Deu 32,34.35). Ca in Romani 1,18 (vezi comentariul de referinta), mania este neplacerea divina fata de pacat, care are drept rezultat abandonarea omului pe seama judecatii maniei. Pavel nu zice: ,,Dumnezeu aduna o comoara de manie”, ci ,,voi va adunati o comoara de manie”.
Pentru ziua maniei. Literal, ,,in ziua maniei”.
Neprihanitei judecati. ,,Ziua maniei” va descoperi oamenilor si ingerilor, si celor buni si celor rai, ca Dumnezeu e un judecator neprihanit. Aceasta descoperire va consta din faptul ca El va da fiecarui om potrivit cu faptele lui (vezi DA 763, 764; GC 668).
Aceasta descoperire finala, care are loc la sfarsitul tuturor lucrurilor, urmeaza sa fie pusa fata in fata cu descoperirea maniei si cu dreapta judecata a lui Dumnezeu, asa cum e vazuta in starea decazuta a omenirii (cap. 1,18).