2:3 Si crezi tu, omule, care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri, si pe care le faci si tu, ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu?
Si crezi tu? [,,gandesti tu?”, KJV]. Iti inchipui tu ca, datorita cunoasterii mai mari a adevarului sau a legaturii tale cu stramosi evlaviosi sau cu poporul ales, vei fi scutit de judecata? Aceasta nadejde inselatoare este o forma obisnuita de auto-inselare. Ea sta in contrast cu adevarul judecatii impartiale a lui Dumnezeu a tuturor pacatosilor. Totusi, pare sa fi fost o parere populara printre iudei ca atata vreme cat ei tineau ritualurile si ceremoniile religiei lor, Dumnezeu nu-i va judeca atat de sever ca pe neamurile desfranate si idolatre. Ei credeau ca nationalitatea lor le asigura o consideratie speciala la judecata. Parerea aceasta gresita a fost mustrata de Ioan Botezatorul. ,,Faceti dar roade vrednice de pocainta voastra. Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: ‚Avem ca tata pe Avraam!’” (Mal 3,8.9; cf. Ioan 8,33; Gal 2,15). Pacatul e pacat, oriunde si de catre oricine ar fi comis. Si nici nu devine mai putin pacatos prin faptul ca e savarsit in mijlocul privilegiilor religioase. Poporul lui Dumnezeu nu are o autorizatie speciala de a pacatui, ca si cum Dumnezeu nu ar fi atat de strict sa noteze vinovatiile celor care pretind ca-L slujesc. Dimpotriva, Biblia invata ca cele mai serioase pacate printre oameni sunt acelea comise de poporul care marturiseste ca Ii apartine lui Dumnezeu (vezi Isa 1,11-17; 65,2-5; Mat 21,31.32).
Ca vei scapa? Pronumele este emfatic in limba greaca.