2:15 si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele.
Lucrarea Legii, Adica lucrarea pe care o cere Legea, purtarea pe care o cere legea. Expresia a mai fost inteleasa ca insemnand efectul practic al lucrarii Legii insasi in statornicirea deosebirii dintre ceea ce este drept si ceea ce este nedrept.
Scrisa in inimile lor. Chiar daca neamurile nu cunosc legea scrisa, ori de cate ori dau pe fata iubire fata de Dumnezeu si fata de semenii lor arata ca ceea ce cere lege e scris in inimile lor (vezi Ier 31,33; Evr 10,16). In ce priveste intelesul cuvantului ,,inima”, vezi Romani 1,21. ,,Oriunde este un impuls de iubire si simpatie... e descoperita lucrarea Duhului Sfant a lui Dumnezeu” (COL 385; cf. Gal 5,22). In nici un caz Duhul Sfant nu este dat numai iudeilor si crestinilor, ci El lucreaza asupra mintii si inimii oamenilor de pretutindeni. Pasajul acesta trebuie sa fi fost o doctrina pe care cu greu o puteau admite iudeii. Ea nu e mai putin necesara crestinilor astazi, care sunt ispititi sa cultive o conceptie prea ingusta si prea egoista cu privire la mantuire (vezi Ioan 3,16; 1Tim 2,4).
Marturiseste. Pavel atrage atentia asupra functiei pe care o are constiinta pentru neamuri, ca
o dovada in plus ca ei tot mai aveau o oarecare cunostinta despre voia lui Dumnezeu, in ciuda faptului ca nu cunosteau legea scrisa.
Cugetul. [,,constiinta”, KJV; ,,stiinta de sine”, Nitz.]. Gr. suneidesis, ,,impreuna cunoastere”, o a doua cunoastere pe care un om o are despre calitatea actelor sale, impreuna cu cunoasterea actelor in sine. Pavel foloseste suneidesis de peste 20 de ori in epistolele sale. Oamenii au facultatea de a judeca ganduri, cuvinte si fapte. Constiinta poate sa fie foarte scrupuloasa (1Cor 10,25) sau arsa ,,cu fierul rosu” din cauza abuzului (1Tim 4,2). Ea poate fi luminata prin cunoasterea continua a adevarului (1Cor 8,7) si reactioneaza dupa lumina pe care o are.
Gandurile. Sau ,,cugetarile”, ,,rationamentele”.
Sau se invinovatesc. Cuvintele acestea si restul cuvintelor din vers. 15 au fost explicate in diferite moduri. ,,Intre timp” [KJV] e tradus de la un cuvant care inseamna, literal, ,,in mijloc”. Legand acest cuvant cu ,,un altul” e posibil sa se ajunga la intelesul ,,intre ele”. Unii inteleg aceasta ca referindu-se la considerarea notiunilor de bine si rau [,,cercetarea de sine”, G. Gal]. RSV traduce pasajul ,,gandurile lor in conflict se acuza sau poate se scuza”. Unii iau pe ,,intre ele” ca insemnand neamurile cu neamurile si trag concluzia ca Pavel se refera aici la acuzatii sau justificari care exista intre neamuri.
Luat in ambele sensurile, pasajul acesta arata ca Pavel isi intareste sustinerea ca neamurile nu erau lipsite de o oarecare intelegere a binelui si a raului. Ei urmeaza sa fie judecati dupa indemnurile constiintei.