2:14 Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege;
Cand neamurile. Literal, ,,ori de cate ori neamurile”. Lipsa articolului hotarat atrage atentia asupra caracterului lor de ne-iudei.
N-au lege. [,,n-au legea”, KJV]. Literal, ,,n-au lege”, adica n-au un cod de purtare morala revelat, asa cum au iudeii. Pavel e pe punctul sa explice ca neamurile au o lege, dar de un alt fel.
Fac din fire. Adica fac spontan, neactionand constient potrivit cerintelor unei legi externe, ci potrivit cu indemnurile constiintei (vers. 15). ,,Dupa cum prin Hristos fiecare fiinta omeneasca are viata, tot asa prin El fiecare suflet primeste o raza de lumina divina. Nu numai o putere intelectuala, dar si una spirituala, o perceptie a neprihanirii, o dorinta dupa bunatate exista in fiecare inima” (Ed 29). Aceia din mijlocul neamurilor care au recunoscut descoperirea lui Dumnezeu in lucrarile creatiunii (cap. 1,19.20) si au raspuns impulsului sadit de Dumnezeu de a face binele, au facut ,,din fire” lucrurile cuprinse in lege (vezi COL 385).
Legii. In cazul acesta, ,,legea” este traducerea literala. Articolul este prezent in versiunea greaca (vezi vers. 12). Pavel se refera destul de evident la principiile legii morale, asa cum sunt special descoperite in Cele zece porunci. Neamurile nu puteau savarsi ,,din fire” multitudinea de ritualuri si ceremonii prescrise in intreaga lege mozaica, dar ele puteau implini ,,din fire” cerintele legii morale. Pavel explica mai tarziu ca ,,iubirea este implinirea legii” (cap. 13,10). Vezi DA 638.
Toate acestea sunt in comentariul la vers. 13, si anume ca numai ,,implinitorii legii” vor fi socotiti neprihaniti. Neamurile ignorante, care au aratat prin spiritul lor de iubire ca sunt ,,implinitori ai legii”, ,,sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu”, in timp ce iudeii si crestinii cunoscatori si privilegiati, care arata prin lipsa lor de iubire ca sunt numai ,,auzitori ai Legii” nu sunt indreptatiti.
Isi sunt singuri lege. Nevoia si impulsul de a face binele care exista in ratiune si in constiinta sunt, intr-un anumit sens, o norma si o lege pentru fiecare om, asa cum e explicat in vers. 15 (cf. Iacov 4,17).