2:13 Pentru ca nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti.
Nu cei ce aud Legea, Iudeii aveau ocazia sa auda legea citita cu regularitate in sinagogi (Fapte 15,21). Dar ei ajunsesera sa-si inchipuie ca a cunoaste teoretic a legea constituia in ea insasi neprihanire. Pareau ca nu recunosc necesitatea ascultarii desavarsite si continue. Isus a mustrat pe iudei pentru aceasta atitudine fata de Cuvantul lui Dumnezeu. ,,Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica; ... si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata” (Ioan 5,39.40; cf. DA 211). ,,Iudeii aveau Scripturile la indemana si isi inchipuiau ca prin simpla cunoastere superficiala a Cuvantului aveau viata vesnica” (DA 212). Aceeasi parere gresita ca numai cunoasterea aduce neprihanire si mantuire inca mai este prezenta printre iudei si crestini astazi. Faptul ca voia lui Dumnezeu nu numai sa trebuie sa fie cunoscuta, ci si ascultata este data ca invatatura si in Matei 7,21.24; Luca 6,47-49; Iacov 1,22.
Legea. Literal ,,lege”. Articolul hotarat lipseste in versiunea greaca. Cei care au o lege de care pot sa asculte si de care pot sa fie calauziti trebuie sa o respecte, daca doresc sa fie ,,indreptatiti” la judecata. Contextul arata ca in ceea ce-i priveste pe iudei, Pavel face inca aluzie la norma de purtare morala pentru ei, norma descoperita in Vechiul Testament si indeosebi in Cele zece porunci.
Socotiti neprihaniti. Sau ,,socotiti neprihaniti”, ,,declarati neprihaniti”. Pavel pune inca in contrast pozitia la judecata a celor care cunosc voia lui Dumnezeu si totusi nu sunt dispusi sa asculte de ea cu pozitia celor care nu numai ca cunosc voia lui Dumnezeu, dar si ii dau deplina ascultare. Faptul ca o astfel de ascultare poate sa vina numai prin credinta a fost deja mentionat in epistola (cap. 1,5.17; cf. cap. 3,20). Versetul acesta da un accent in plus faptului ca oamenii sunt judecati nu prin ceea ce pretind a cunoaste sau a fi, ci prin ceea ce au facut de fapt (cap. 2,6).