2:11 Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului.
Nu se are in vedere fata omului. Gr. prosopolempsia, literal, ,,o cautare la fata”, insemnand ,,partinire”. Cuvantul acesta apare in alta parte in Noul Testament numai in Coloseni 3,25, Efes 6,9; Iacov 2,1. Prosopolemptes, ,,cineva care e partinitor”, apare in Fapte 10,34 si prosopolemteo, ,,a judeca cu partinire”, in Iacov 2,9. Nici una dintre cele trei forme nu apare in LXX sau in scrieri necrestine; de unde se crede ca e de origine crestina. In Vechiul Testament, expresia ebraica corespunzatoare inseamna sa a face o primire favorabila unui solicitant sau reclamant (Gen 12,21; Iov 42,8) sau a da pe fata partinire (Lev, 1915; 2Cron 19,7). In Noul Testament, cuvantul are totdeauna sensul rau, de partinire. Lipsa de partinire face parte din caracterul lui Dumnezeu ca drept Judecator (Deu 10,17; 2Cron 19,7; Iov 34,19).