English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Romani

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Romani, 2


2:1 Asadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poti dezvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri.

Asadar. Sau ,,din cauza aceasta”. Referirea poate fi sau la judecata declarata in cap. 1,32, ,,cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte” sau la ideea fundamentala a intregii sectiuni, vers. 18-32. Pavel isi continua argumentatia ca exista o nevoie universala de puterea mantuitoare cuprinsa in descoperirea neprihanirii lui Dumnezeu prin credinta (vers. 16.17). El a trasat deja drumul descendent al omului de la prima lepadare voita a cunoasterii lui Dumnezeu prin toate stadiile idolatriei si viciului. In cele din urma, in vers. 32, el a descris acel ultim stadiu al degradarii omenesti in care oamenii nu numai ca pierd ei insisi orice virtute, dar a spus ca in starea aceasta aproba viciul altora. Ei poarta responsabilitatea vinovatiei si a mizeriei lor, deoarece cunosc dreapta hotarare a lui Dumnezeu care e rostita impotriva acelora care fac lucruri de felul acesta.

Pavel incepe acum sa explice ca iudeii nu sunt mai putin vinovati decat neamurile si ca si ei au nevoie de prevederile aceluiasi plan de mantuire. El arata ca iudeii s-au bucurat de mai multa lumina decat paganii si cu toate acestea au facut aceleasi lucruri. Mare parte din ceea ce s-a spus cu privire la neamuri in cap. 1,18-32 se aplica si iudeilor, deoarece si ei au pacatuit impotriva cunostintei si a constiintei.

Oricine ai fi. Pavel incepe tratarea esecului iudeilor de a ajunge la neprihanirea lui Dumnezeu cu o afirmatie generala aplicabila tuturor oamenilor. El a inceput tratarea esecului neamurilor tot cu

o afirmatie generala (cap. 1,18). Poate ca aceasta este o dovada a iscusintei apostolului in arta argumentatiei. Ar fi ridicat opozitie imediat din partea iudeilor daca Pavel s-ar fi referit la ei in primul rand. El a ales mai degraba sa se apropie de subiect treptat si in termeni generali. Apoi, dupa prezentarea dovezilor, face o aplicatie specifica la iudei (cap. 2,17).

Judeci. Gr. krino. Cuvantul acesta nu inseamna prin el insusi ,,a condamna”, ci mai degraba ,,a separa”, ,,a distinge”, ,,a alege”, ,,a dovedi preferinta pentru”, ,,a determina”, ,,a aproba”, ,,a rosti judecata” si, acolo unde textul o cere, ,,a condamna”. In cazul acesta, contextul vers. 1-3 arata sensul condamnarii.

Pe altul. Literal, ,,pe celalalt”.

Nu te poti dezvinovati. [,,esti de neiertat”, KJV]. Iudeii se grabeau sa condamne neamurile, dar intrucat ei fusesera atat de mult favorizati timp de secole cu mai multa lumina decat acestia, erau fara scuza in fata comiterii acelorasi pacate. Vezi vol. IV, pag. 30-34.

Te osandesti. Gr. katakrino, o forma a verbului ,,a judeca”, prin care in mod clar lasa sa se inteleaga judecata sau condamnarea ostila. Argumentatia lui Pavel este asemanatoare cu aceea a profetului Natan cand i s-a adresat regelui David (2Sam 12,5-7). Pavel spunea iudeilor ca prin insusi faptul ca se ocupa cu judecarea semenilor lor rosteau sentinta asupra lor insisi. Ei declara ca vinovate fapte de care ei insisi sunt vinovati.

Faci. Gr. prasso, un cuvant care denota practica obisnuita.

Un exemplu de iudei care deplang imoralitatea paganilor si inalta in slavi propria lor curatie se gaseste in Scrisoarea lui Aristeas: ,,Deoarece cei mai multi dintre ceilalti oameni se murdaresc cu legaturi de amestecatura, savarsind prin aceasta mare nelegiuire, si tari si cetati intregi se falesc cu astfel de vicii. Deoarece ei nu numai ca au relatii cu barbati, dar intineaza pe propriile lor mame si chiar surori. Dar noi am fost tinuti departe de astfel de pacate” (citat de R. H. Charles, Apocrifele si Pseudepigrafele Vechiului Testament in engleza, vol. 2, pag. 109). Ca starea morala a iudeilor nu era chiar atat de aproape de ideal, asa cum este indicat aici, se vede din referiri incidentale in scrieri rabinice la viciile neobisnuite practicate printre iudei, ca si din reglementari preventive in legile rabinice cu privire la aceste vicii. Situatia reala e probabil reflectata cu acuratete corespunzatoare in ceea ce urmeaza din Testamentele celor doisprezece patriarhi (vezi R.H. Charles, Apocrifele si Pseudepigrafele, vol. 2), o lucrare pseudoepigrafica iudaica cam din secolul II i.Hr.: ,,Si in saptamana a saptea vor deveni preoti, [care sunt] idolatri, adulteri, iubitori de bani, mandri, nelegiuiti, imorali, abuzand de copii si de animale” (Testamentul lui Levi 17,11). ,,Aceste lucruri vi le spun, copiii mei, caci am citit in scrierile lui Enoh ca voi insiva va veti departa de Domnul, lucrand dupa toata nelegiuirea neamurilor si veti lucra potrivit nelegiuirii Sodomei (Testamentul lui Neftali 4,1).

Este o observatie comuna faptul ca cei care sunt grabnici sa critice si sa acuze pe altii sunt ei insisi adesea vinovati de aceleasi fapte rele. Uneori oamenii sunt deosebit de zelosi sa se ridice impotriva acelor fapte rele pe care ei insisi le practica in ascuns. Exemplul clasic pentru aceasta este josnica ipocrizie data pe fata de acuzatorii piosi ai femeii prinse in adulter. ,,Acesti pretinsi aparatori ai justitiei impinsesera chiar ei victima lor in pacat” (DA 461). David a osandit prompt presupusa neindreptatire relatata de Natan (2Sam 12,1-6).



2:2 Stim, in adevar, ca judecata lui Dumnezeu impotriva celor ce savarsesc astfel de lucruri, este potrivita cu adevarul.

Stim. [,,suntem siguri”, KJV]. Literal, ,,cunoastem”. Pavel considera ca judecata lui Dumnezeu este un adevar admis si ca el poate, deci, sa-si bazeze argumentatia pe el. Judecata. Gr. krima, implicand o hotarare luata, buna sau rea, in cazul acesta o condamnare.

Potrivita cu adevarul. Scotand in evidenta adevarata norma de masura la judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu nu judeca dupa aparente (vezi Ioan 9,24). Judecarea fara partinire a oamenilor de catre El este bazata pe cunoasterea motivelor si a adevaratei naturi a purtarii lor (Rom 2,11). Chiar si cele mai tainice pacate sunt cercetate minutios inaintea Lui (Ecl 12,14).



2:3 Si crezi tu, omule, care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri, si pe care le faci si tu, ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu?

Si crezi tu? [,,gandesti tu?”, KJV]. Iti inchipui tu ca, datorita cunoasterii mai mari a adevarului sau a legaturii tale cu stramosi evlaviosi sau cu poporul ales, vei fi scutit de judecata? Aceasta nadejde inselatoare este o forma obisnuita de auto-inselare. Ea sta in contrast cu adevarul judecatii impartiale a lui Dumnezeu a tuturor pacatosilor. Totusi, pare sa fi fost o parere populara printre iudei ca atata vreme cat ei tineau ritualurile si ceremoniile religiei lor, Dumnezeu nu-i va judeca atat de sever ca pe neamurile desfranate si idolatre. Ei credeau ca nationalitatea lor le asigura o consideratie speciala la judecata. Parerea aceasta gresita a fost mustrata de Ioan Botezatorul. ,,Faceti dar roade vrednice de pocainta voastra. Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: ‚Avem ca tata pe Avraam!’” (Mal 3,8.9; cf. Ioan 8,33; Gal 2,15). Pacatul e pacat, oriunde si de catre oricine ar fi comis. Si nici nu devine mai putin pacatos prin faptul ca e savarsit in mijlocul privilegiilor religioase. Poporul lui Dumnezeu nu are o autorizatie speciala de a pacatui, ca si cum Dumnezeu nu ar fi atat de strict sa noteze vinovatiile celor care pretind ca-L slujesc. Dimpotriva, Biblia invata ca cele mai serioase pacate printre oameni sunt acelea comise de poporul care marturiseste ca Ii apartine lui Dumnezeu (vezi Isa 1,11-17; 65,2-5; Mat 21,31.32).

Ca vei scapa? Pronumele este emfatic in limba greaca.



2:4 Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?

Dispretuiesti tu. Iubirea si rabdarea lui Dumnezeu produc numai un sentiment sfidator de siguranta in inima unei persoane impietrite in pacat. ,,Fiindca hotararea pentru fapta rea nu se indeplineste pe data, de aceea inima fiilor oamenilor este plina de facere de rele” (Ecl 8,11; cf. Psa 10,11.13, Nitz). Iudeii erau obisnuiti sa foloseasca argumentul ca intrucat Dumnezeu inca ii binecuvanteaza, deci nu-i priveste ca pacatosi (vezi Luca 13,1-5; Ioan 9,2). Cat de usor cadem in aceeasi cursa astazi! Intrucat Dumnezeul cel indurator continua sa ne acorde timp si ocazie sa ne pregatim pentru revenirea Lui, noi abuzam orbeste de indurarea si rabdarea Lui continuand, multumiti de noi insine, sa urmam caile noastre pacatoase. Nu reusim sa recunoastem scopul tolerantei si indelungii Lui rabdari.

Bogatiile. Un cuvant favorit al lui Pavel pentru a descrie calitatea darurilor lui Dumnezeu si a atributelor lor (vezi Rom 11,33, Efes 1,7.18; 2,7; 3,8.16; Filip 4,19; Col 1,27 etc.).

Bunatatii. Gr. chrestotes, ,,excelenta”, ,,bunatate”, ,,blandete”, ,,amabilitate”.

Ingaduintei. [,,tolerantei”, KJV]. Gr. anoche, literal, ,,o retinere”. In greaca clasica, termenul acesta era folosit pentru un armistitiu militar. El implica ceva temporar, care poate trece cand conditiile se schimba. Astfel, e folosit pentru a descrie ,,indelunga rabdare” a lui Dumnezeu in legatura cu ,,trecerea cu vederea” a pacatelor (cap. 3,25). In ingaduinta Sa, Dumnezeu Si-a retinut mania, ca si cum ar fi incheiat un armistitiu cu pacatosul. Aceasta nu inseamna ca mania Lui nu va fi, in cele din urma, lasata sa actioneze. Dimpotriva, se lasa de inteles ca ea va fi cu siguranta lasata sa actioneze, daca pacatosul nu se foloseste de acest timp de armistitiu ca sa se pocaiasca.

Indelungii Lui rabdari. Desi Dumnezeu uraste pacatul, totusi, in indelunga Lui rabdare, El nu pedepseste pacatul in clipa in care acesta e savarsit. Dimpotriva, El cruta pe oameni zi dupa zi pentru a le da ocazia sa se pocaiasca si sa fie manuiti (2Pet 3,9). Oamenii ,,dispretuiesc” indelunga rabdare a lui Dumnezeu tragand concluzia ca El nu intentioneaza sa pedepseasca vreodata pacatul si ca, in consecinta, ei pot starui fara grija in pacat.

Nu vezi tu? [,,necunoscand”, KJV]. Expresia lasa sa se inteleaga ca este vorba despre o ignoranta voluntara (cf. Osea 2,8).

Te indeamna. [,,te mana”, KJV]. Versiunea greaca poate fi interpretata ca exprimand un efort care poate sa nu-si ajunga scopul. Propozitia ar suna astfel: ,,are de scop sa te indemne”, ,,incearca sa te indemne”.

Pocainta. Gr. metanoia. Ca si in alta parte a Noului Testament, cuvantul acesta lasa sa se inteleaga o intoarcere radicala, o schimbare a gandurilor, a scopurilor si a vietii. Ea inseamna mai mult decat o simpla intristare pentru pacat (vezi Psa 32,1).



2:5 Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu,

Dar cu. [,,dupa”, KJV]. Gr. kata, ,,potrivit cu”, ,,din cauza”.

Impietrirea. Sau ,,indaratnicia”, ,,incapatanarea”. Iudeii erau intr-o stare sufleteasca si mintala in care bunatatea si ingaduinta lui Dumnezeu nu aveau efect.

Inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca. [,,inima impenitenta”, KJV; ,,inima nepocaita”, Nitz.]. Adica o inima care refuza sa se pocaiasca. N-a avut loc o schimbare de atitudine a inimii. Impietrirea este o atitudine voluntara continuata si sporita, in ciuda indemnului lui Dumnezeu.

Iti aduni o comoara de manie. [,,iti aduni manie”, KJV]. In contrast cu bogatiile bunatatii lui Dumnezeu (vers. 4) si comoara cereasca (Mat 6,20). Lepadarea bogatiilor bunatatii are neprihanit urmare o comoara de manie. Un om care respinge iubirea lui Dumnezeu nu e in aceeasi stare ca acela care n-a cunoscut niciodata harul dumnezeiesc. Fiecare binecuvantare acordata si fiecare privilegiu aduc o raspundere corespunzatoare. Rezistenta staruitoare fata de iubirea lui Dumnezeu aduna treptat o comoara de manie pentru ziua socotelilor (vezi Deu 32,34.35). Ca in Romani 1,18 (vezi comentariul de referinta), mania este neplacerea divina fata de pacat, care are drept rezultat abandonarea omului pe seama judecatii maniei. Pavel nu zice: ,,Dumnezeu aduna o comoara de manie”, ci ,,voi va adunati o comoara de manie”.

Pentru ziua maniei. Literal, ,,in ziua maniei”.

Neprihanitei judecati. ,,Ziua maniei” va descoperi oamenilor si ingerilor, si celor buni si celor rai, ca Dumnezeu e un judecator neprihanit. Aceasta descoperire va consta din faptul ca El va da fiecarui om potrivit cu faptele lui (vezi DA 763, 764; GC 668).

Aceasta descoperire finala, care are loc la sfarsitul tuturor lucrurilor, urmeaza sa fie pusa fata in fata cu descoperirea maniei si cu dreapta judecata a lui Dumnezeu, asa cum e vazuta in starea decazuta a omenirii (cap. 1,18).



2:6 care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui.

Va rasplati. [,,va da”, KJV]. Pavel citeaza Proverbe 24,1 sau Psalm 62,12. Ca oamenii vor fi judecati dupa ceea ce au facut este invatatura constanta a Scripturilor (vezi Ier 17,10; Mat 16,27; 2Cor 5,10; Apoc 2,23; 20,12, 22,12). Fiecare, inclusiv iudeul privilegiat, va fi rasplatit sau osandit potrivit cu viata lui actuala si cu adevaratul lui caracter.

Unii au gasit o dificultate in reconcilierea pasajului acestuia cu doctrina ca ,,omul e indreptatit prin credinta fara faptele legii” (Rom 3,28). Insa, Pavel nu pune aici in contrast credinta si faptele, ci ceea ce este un om cu adevarat si ceea ce pretinde el ca este. Pavel sustine ca Dumnezeu judeca un om potrivit cu faptele reale ale neprihanirii sau nelegiuirii. Mai tarziu in epistola, Pavel explica faptul ca simplele fapte ale legii, in contrast cu faptele credintei (vezi 1Tes 1,3; 2Tes 1,11) nu sunt fapte reale ale neprihanirii (Rom 9,31.32). Faptele sunt recunoscute la judecata finala ca dovezi ale credintei. Credinta in harul lui Dumnezeu nu este ceva care sa inlocuiasca purtarea buna si vietuirea sfanta. credinta poate sa-si dovedeasca realitatea si sinceritatea numai prin astfel de manifestari (Iacov 2,18). Dumnezeu va rasplati fiecarui om potrivit cu aceasta manifestare.



2:7 Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea;

Viata vesnica. Gramatical, asa cum arata clar versiunea greaca, expresia aceasta este legata de propozitia ,,care va da” (vers. 6). astfel: ,,care va da viata vesnica acelora” etc. Dumnezeu va da viata vesnica celor care o cauta pe calea aratata.

Staruinta. [,,staruinta rabdatoare”, KJV]. Gr. hupomone, ,,rabdare”, ,,staruinta”, ,,rabdare staruitoare”. Pavel nu vorbeste despre o resemnare pasiva , ci despre o rabdare activa.

In bine. [,,in facerea de bine”, KJV]. Literal, ,,a lucrarii bune”. Intreaga propozitie ar putea fi tradusa ,,staruinta in lucrare buna”. Biblia nu invata ca Dumnezeu va da viata vesnica celor care ocazional fac fapte bune. El o va da celor care continua si staruie in savarsirea binelui, incat devine evident ca ascultarea de El este felul lor de viata (vezi Mat 10,22; Apoc 2,10).

Cauta. Gr. zeteo, care poate sa insemne o straduinta plina de ravna, ca in ,,cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu” (Mat 6,37). Comparati cu ,,am cautat indata sa ne ducem in Macedonia ,, (Fapte 16,10). Acelasi verb este folosit in aceste pasaje. Nu e de-ajuns doar sa dorim viata vesnica. ,,Nu e posibil sa fim dusi de val la cer. Nici un trandav nu poate sa intre acolo. Daca nu ne straduim sa obtinem intrarea in imparatie, daca nu cautam cu ravna sa cunoastem care sunt legile ei, nu suntem calificati sa avem parte de ea” (COL 208).

Slava, cinstea si nemurirea. Acestea sunt acordate cu ocazia invierii (vezi 1Cor 15,42.43; cf. 1Pet 1,4-7). In starea lui initiala, lipsita de pacat, omul era incoronat ,,cu slava si cu cinste” (Evr 2,7). Toate acestea vor fi restituite celor care le ,,cauta” cu staruinta.



2:8 si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire.

Manie si urgie. [,,indignare si manie”, KJV; ,,manie si aprindere”, Nitz.]. Gramatical, aceste cuvinte nu sunt legate de expresia ,,care va da”, cum sunt cuvintele ,,viata vesnica” (vezi vers. 7). E necesar de adaugat cuvinte precum ,,va fi”. Pavel va fi intentionat aceasta schimbare de constructie pentru a exprima distinctia clara ca, desi Dumnezeu este izvorul si datatorul vietii vesnice, El nu este in mod strict si in primul rand autorul pedepsei vesnice. Nimicirea este rezultatul necesar al purtarii proprii a pacatosului (vezi cap. 1,18). O distinctie similara se poate sa fi fost intentionata de schimbarea in constructie la cap. 9,22.23, de la pasivul ,,facute pentru pieire”, [,,ingadui”, Nitz.], la activul ,,pregatit mai dinainte pentru slava”. Dumnezeu Insusi a pregatit vasele indurarii pentru slava, dar vasele maniei sunt ,,facute” [,,ingaduite”] sa se faca pe sine pentru nimicire (vezi GC 543).

Ordinea cuvintelor in versiunea greaca este ,,manie si indignare”. Cuvantul grec tradus ,,manie” (orge) e inteles ca exprimand sentimentul si inclinatia hotarate. Comparati ,,mania lui Dumnezeu ramane asupra lui” (Ioan 3,36). Cuvantul pentru ,,indignare” [,,manie”] (thumos) exprima impulsul de moment sau izbucnirea spontana a sentimentului de manie, ca in ziua nimicirii finale (Apoc 14,10). In ce priveste insemnatatea maniei dumnezeiesti, vezi Romani 1,18.

Duh de galceava. [,,fac zavistii”, KJV]. Gr. eritheia, ,,un spirit mercenar, egoist”. Eritheia mai are si sensul de ,,munca pentru plata”. Mai tarziu, termenul a ajuns sa insemne ,,ambitie egoista sau certareata”, ,,intriga”, ,,rivalitate”. In alta parte a Noului Testament acelasi cuvant e folosit pentru a se referi la intriga si duh de partida (2Cor 12,20; Gal 5,20; Filip 1,16; 2,3; Iacov 3,14.16). In cele mai multe din aceste cazuri, KJV traduce eritheia cu ,,cearta”, evident pe temeiul sustinerii ca acest cuvant e derivat din alta radacina cu sunet aproximativ asemanator, eris, care inseamna ,,controversa”, ,,disputa”, ,,galceava” (vezi Rom 1,29).

In contrast cu cei drepti, care staruie in facerea binelui, cei nedrepti sunt descrisi aici ca egoisti si galcevitori in atitudinea lor fata de Dumnezeu si adevar. Acelasi duh i-a facut pe multi iudei sa se impotriveasca Evangheliei (vezi Fapte 13,45 etc.). Atitudinea lor legalista, mercenara fata de religie si conceptia lui egocentrica in ce priveste mantuirea i-au determinat sa lepede calea lui Dumnezeu de indreptatire prin credinta in Hristos si, in felul acesta, sa-L lepede chiar pe Dumnezeu Insusi.

Se impotrivesc adevarului. [,,nu asculta adevarul”, KJV; ,,nu se supun adevarului”, Nitz.]. Comparati cu experienta celor care ,,inabuse adevarul in nelegiuirea lor” (cap. 1,18). Cei galcevitori si egoisti nu se preocupa sa fie loiali adevarului. Fiind ,,iubitori de sine” (2Tim 3,2), ei nu au primit ,,dragostea adevarului, ca sa fie mantuiti (2Tes 2,10). Prefera sa gaseasca ,,placere in nelegiuire” (2Tes 2,10.12).



2:9 Necaz si stramtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul: intai peste Iudeu, apoi peste Grec.

Necaz. [,,suferinta”, Nitz.]. Gr. thlipsis, denotand apasarea unei poveri zdrobitoare, ca in necazuri si calamitati si in acest caz o pedeapsa pentru pacat.

Stramtorare. [,,chin”, KJV]. Gr. choristeno, literal, ,,loc ingust”. Ideea este de constrangere. In traducerea LXX la Deuteronom 28,53.57, cuvantul descrie stramtorarea unui asediu. Aici descrie nelinistea si necazul prin care trece un om cand e presat din toate partile de nenorocire si incercari sau de pedeapsa si nu stie incotro sa se indrepte ca sa scape. Comparati cu descrierea des intalnita in Vechiul Testament a starii de bucurie asemenea aducerii intr-un loc larg (2Sam 22,20, Psa 118,5).

Peste orice suflet omenesc. Adica asupra oricarei fiinte omenesti. Versetul acesta a fost folosit pentru a sustine ideea ca sufletul si nu trupul urmeaza sa sufere pedeapsa. Totusi, cuvantul pentru ,,suflet” (psuche) desemneaza adesea persoana ca intreg (vezi Rom 13,1; cf. celor de la Psa 16,10; mat 10,28).

Intai peste iudeu. Dupa cum iudeul este primul la privilegii si oportunitatii, tot asa este primul la raspundere si vinovatie (vezi Rom 1,16; cf. Luca 12,47.48).



2:10 Slava, cinste si pace va veni insa peste oricine face binele: intai peste Iudeu, apoi peste Grec.

Slava, cinste si pace. Compara cu ,,necaz si stramtorare” care urmeaza sa fie partea celor care fac raul. Face binele. Aceste cuvinte sunt in contrast cu ,,face raul” (vers. 9). In ce priveste legatura faptelor bune cu mantuirea, vezi cap. 3,28. (488)



2:11 Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului.

Nu se are in vedere fata omului. Gr. prosopolempsia, literal, ,,o cautare la fata”, insemnand ,,partinire”. Cuvantul acesta apare in alta parte in Noul Testament numai in Coloseni 3,25, Efes 6,9; Iacov 2,1. Prosopolemptes, ,,cineva care e partinitor”, apare in Fapte 10,34 si prosopolemteo, ,,a judeca cu partinire”, in Iacov 2,9. Nici una dintre cele trei forme nu apare in LXX sau in scrieri necrestine; de unde se crede ca e de origine crestina. In Vechiul Testament, expresia ebraica corespunzatoare inseamna sa a face o primire favorabila unui solicitant sau reclamant (Gen 12,21; Iov 42,8) sau a da pe fata partinire (Lev, 1915; 2Cron 19,7). In Noul Testament, cuvantul are totdeauna sensul rau, de partinire. Lipsa de partinire face parte din caracterul lui Dumnezeu ca drept Judecator (Deu 10,17; 2Cron 19,7; Iov 34,19).



2:12 Toti cei ce au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti cei ce au pacatuit avand lege, vor fi judecati dupa lege.

Toti cei. [,,caci cati”, KJV; ,,cati da”, Nitz.]. Din cauza privilegiilor lor, iudeii pusesera la indoiala posibilitatea ca principiul: ,,caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului” (vers. 11) sa li se aplice lor. Pana aici, abuzasera de pozitia lor favoriza incat ajunsesera ca se simta liberi sa condamne crimele altora, in timp ce ei insisi savarseau aceleasi pacate (vers. 1-3). Acum, Pavel incepe sa explice cum Dumnezeu va exercita nepartinire la judecarea iudeului privilegiat si a celui dintre neamuri, mai putin privilegiat. Fiecare va fi judecat dupa metoda corespunzatoare cazului sau, iudeului dupa legea scrisa, fata de care a pacatuit, si cel dintre neamuri, dupa legea nescrisa a constiintei fata de care a pacatuit.

Fara lege. Aceasta expresie, evident, inseamna fara lege specific revelata sau scrisa, deoarece paganii nu sunt fara legea nescrisa a constiintei (vers. 14.15). Neamurile nu vor fi judecate dupa o lege pe care nu o au. Cu toate acestea, daca incalca legea nescrisa a constiintei vor fi pierduti la fel ca cei care au pacatuit impotriva unei lumini mai mari. Pavel a explicat deja ca pacatele neamurilor sunt de neiertat, deoarece au lepadat descoperirea lui Dumnezeu fata de ei in natura si in constiinta (cap. 1,19.20.32). Lipsa de lumina mai mare nu le da dreptul sa pacatuiasca fata de o lumina mai mica. Paganii care pacatuiesc vor fi pierduti, chiar daca nu au legea lui Dumnezeu sub forma scrisa. Ei au pacatuit fata de legea pe care o au, si pedeapsa urmeaza ca o consecinta inevitabila.

Avand lege. [,,in lege”, KJV]. Literal, ,,in lege”, adica in afara legii, sub autoritatea legii. In aceasta afirmare generala a principiului judecatii lui Dumnezeu, Pavel foloseste termenul ,,lege” fara articolul hotarat. In Epistola catre romani ,,legea” apare de vreo 35 de ori cu articol si cam de 40 de ori fara articol. Problema identificarii legii la care se face referire in fiecare pasaj a fost subiectul unor mari discutii timp de multi ani. Atat pare sigur, ca nici o decizie finala nu trebuie sa fie bazata numai pe prezenta sau pe absenta articolului, pentru a se determina daca e vorba de Cele zece porunci, legea ceremoniala sau o alta forma a legii. Totusi, pare sa se fi ajuns, in general, la acordul ca in absenta articolului, accentul este pus pe ,,lege”, in primul rand, ca principiu abstract si universal. Cand e prezent articolul, accentul este pe ,,lege” ca un cod special si concret.

In lipsa unei reguli precise si simple pentru determinarea identitatii cuvantului ,,lege” cu ajutorul folosirii sau nu a articolului hotarat, va fi poate lucrul cel mai intelept de a ne sprijini mai ales pe context pentru a indica identificarea particulara care trebuie facuta. In fiecare pasaj insemnat, unde apare termenul ,,lege” sau ,,legea”, se va face mentiunea cu privire la faptul prezentei sau absentei in versiunea greaca a articolului. Apoi va fi cercetat contextul pentru a determina daca referirea este la legea morala sau la cea ceremoniala, la lege ca principiu sau la alte aspecte ale acesteia.

In versetul acesta, intrucat articolul nu este prezent, pasajul poate fi inteles ca o afirmare de principiu ca cei care au pacatuit impotriva legii vor fi judecati dupa lege. Cei care au pacatuit fara lege vor pieri fara lege. Totusi, este evident din context ca Pavel face aluzie si la codul revelat sau scris, moral, impotriva caruia iudeii au pacatuit. Fundamental, acesta este legea morala a Celor zece porunci, dar Pavel se poate sa fi avut in minte si intregul sistemul vechi-testamental de invatatura, reguli si norme de purtare morala, bazat pe Cele zece porunci (vezi PP 464). Cei care fusesera privilegiati sa cunoasca legea aceasta si totusi pacatuisera impotriva unei exprimari atat de clare a voii lui Dumnezeu urmeaza sa primeasca o mai mare pedeapsa decat cei care fusesera luminati mai putin. Severitatea pedepsei corespunde masurii vinovatiei, si masura vinovatiei depinde de cantitatea oportunitatii. Ca sunt diferite grade de pedeapsa e clar aratat in Biblie (Mat 11,21-24; 12,41,42; Luca 12,47-38).

Judecati dupa lege. Paralela ,,vor pieri” sugereaza ca aceasta este o judecata de condamnare. Cuvantul ,,judecati” poate avea intelesul acesta acolo unde contextul arata explicit acest lucru (vezi Ioan 3,18; 2Tes 2,12; Evr 13,4, unde KJV traduce respectiv ,,condamnat”, ,,osandit”, ,,judecat”). Ambele categorii de pacatosi vor fi condamnate; ambele vor pieri. Dar judecata ,,dupa lege” e mentionata numai cu privire la cei care au legea.



2:13 Pentru ca nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti.

Nu cei ce aud Legea, Iudeii aveau ocazia sa auda legea citita cu regularitate in sinagogi (Fapte 15,21). Dar ei ajunsesera sa-si inchipuie ca a cunoaste teoretic a legea constituia in ea insasi neprihanire. Pareau ca nu recunosc necesitatea ascultarii desavarsite si continue. Isus a mustrat pe iudei pentru aceasta atitudine fata de Cuvantul lui Dumnezeu. ,,Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica; ... si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata” (Ioan 5,39.40; cf. DA 211). ,,Iudeii aveau Scripturile la indemana si isi inchipuiau ca prin simpla cunoastere superficiala a Cuvantului aveau viata vesnica” (DA 212). Aceeasi parere gresita ca numai cunoasterea aduce neprihanire si mantuire inca mai este prezenta printre iudei si crestini astazi. Faptul ca voia lui Dumnezeu nu numai sa trebuie sa fie cunoscuta, ci si ascultata este data ca invatatura si in Matei 7,21.24; Luca 6,47-49; Iacov 1,22.

Legea. Literal ,,lege”. Articolul hotarat lipseste in versiunea greaca. Cei care au o lege de care pot sa asculte si de care pot sa fie calauziti trebuie sa o respecte, daca doresc sa fie ,,indreptatiti” la judecata. Contextul arata ca in ceea ce-i priveste pe iudei, Pavel face inca aluzie la norma de purtare morala pentru ei, norma descoperita in Vechiul Testament si indeosebi in Cele zece porunci.

Socotiti neprihaniti. Sau ,,socotiti neprihaniti”, ,,declarati neprihaniti”. Pavel pune inca in contrast pozitia la judecata a celor care cunosc voia lui Dumnezeu si totusi nu sunt dispusi sa asculte de ea cu pozitia celor care nu numai ca cunosc voia lui Dumnezeu, dar si ii dau deplina ascultare. Faptul ca o astfel de ascultare poate sa vina numai prin credinta a fost deja mentionat in epistola (cap. 1,5.17; cf. cap. 3,20). Versetul acesta da un accent in plus faptului ca oamenii sunt judecati nu prin ceea ce pretind a cunoaste sau a fi, ci prin ceea ce au facut de fapt (cap. 2,6).



2:14 Cand Neamurile, macar ca n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege;

Cand neamurile. Literal, ,,ori de cate ori neamurile”. Lipsa articolului hotarat atrage atentia asupra caracterului lor de ne-iudei.

N-au lege. [,,n-au legea”, KJV]. Literal, ,,n-au lege”, adica n-au un cod de purtare morala revelat, asa cum au iudeii. Pavel e pe punctul sa explice ca neamurile au o lege, dar de un alt fel.

Fac din fire. Adica fac spontan, neactionand constient potrivit cerintelor unei legi externe, ci potrivit cu indemnurile constiintei (vers. 15). ,,Dupa cum prin Hristos fiecare fiinta omeneasca are viata, tot asa prin El fiecare suflet primeste o raza de lumina divina. Nu numai o putere intelectuala, dar si una spirituala, o perceptie a neprihanirii, o dorinta dupa bunatate exista in fiecare inima” (Ed 29). Aceia din mijlocul neamurilor care au recunoscut descoperirea lui Dumnezeu in lucrarile creatiunii (cap. 1,19.20) si au raspuns impulsului sadit de Dumnezeu de a face binele, au facut ,,din fire” lucrurile cuprinse in lege (vezi COL 385).

Legii. In cazul acesta, ,,legea” este traducerea literala. Articolul este prezent in versiunea greaca (vezi vers. 12). Pavel se refera destul de evident la principiile legii morale, asa cum sunt special descoperite in Cele zece porunci. Neamurile nu puteau savarsi ,,din fire” multitudinea de ritualuri si ceremonii prescrise in intreaga lege mozaica, dar ele puteau implini ,,din fire” cerintele legii morale. Pavel explica mai tarziu ca ,,iubirea este implinirea legii” (cap. 13,10). Vezi DA 638.

Toate acestea sunt in comentariul la vers. 13, si anume ca numai ,,implinitorii legii” vor fi socotiti neprihaniti. Neamurile ignorante, care au aratat prin spiritul lor de iubire ca sunt ,,implinitori ai legii”, ,,sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu”, in timp ce iudeii si crestinii cunoscatori si privilegiati, care arata prin lipsa lor de iubire ca sunt numai ,,auzitori ai Legii” nu sunt indreptatiti.

Isi sunt singuri lege. Nevoia si impulsul de a face binele care exista in ratiune si in constiinta sunt, intr-un anumit sens, o norma si o lege pentru fiecare om, asa cum e explicat in vers. 15 (cf. Iacov 4,17).



2:15 si ei dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se dezvinovatesc intre ele.

Lucrarea Legii, Adica lucrarea pe care o cere Legea, purtarea pe care o cere legea. Expresia a mai fost inteleasa ca insemnand efectul practic al lucrarii Legii insasi in statornicirea deosebirii dintre ceea ce este drept si ceea ce este nedrept.

Scrisa in inimile lor. Chiar daca neamurile nu cunosc legea scrisa, ori de cate ori dau pe fata iubire fata de Dumnezeu si fata de semenii lor arata ca ceea ce cere lege e scris in inimile lor (vezi Ier 31,33; Evr 10,16). In ce priveste intelesul cuvantului ,,inima”, vezi Romani 1,21. ,,Oriunde este un impuls de iubire si simpatie... e descoperita lucrarea Duhului Sfant a lui Dumnezeu” (COL 385; cf. Gal 5,22). In nici un caz Duhul Sfant nu este dat numai iudeilor si crestinilor, ci El lucreaza asupra mintii si inimii oamenilor de pretutindeni. Pasajul acesta trebuie sa fi fost o doctrina pe care cu greu o puteau admite iudeii. Ea nu e mai putin necesara crestinilor astazi, care sunt ispititi sa cultive o conceptie prea ingusta si prea egoista cu privire la mantuire (vezi Ioan 3,16; 1Tim 2,4).

Marturiseste. Pavel atrage atentia asupra functiei pe care o are constiinta pentru neamuri, ca

o dovada in plus ca ei tot mai aveau o oarecare cunostinta despre voia lui Dumnezeu, in ciuda faptului ca nu cunosteau legea scrisa.

Cugetul. [,,constiinta”, KJV; ,,stiinta de sine”, Nitz.]. Gr. suneidesis, ,,impreuna cunoastere”, o a doua cunoastere pe care un om o are despre calitatea actelor sale, impreuna cu cunoasterea actelor in sine. Pavel foloseste suneidesis de peste 20 de ori in epistolele sale. Oamenii au facultatea de a judeca ganduri, cuvinte si fapte. Constiinta poate sa fie foarte scrupuloasa (1Cor 10,25) sau arsa ,,cu fierul rosu” din cauza abuzului (1Tim 4,2). Ea poate fi luminata prin cunoasterea continua a adevarului (1Cor 8,7) si reactioneaza dupa lumina pe care o are.

Gandurile. Sau ,,cugetarile”, ,,rationamentele”.

Sau se invinovatesc. Cuvintele acestea si restul cuvintelor din vers. 15 au fost explicate in diferite moduri. ,,Intre timp” [KJV] e tradus de la un cuvant care inseamna, literal, ,,in mijloc”. Legand acest cuvant cu ,,un altul” e posibil sa se ajunga la intelesul ,,intre ele”. Unii inteleg aceasta ca referindu-se la considerarea notiunilor de bine si rau [,,cercetarea de sine”, G. Gal]. RSV traduce pasajul ,,gandurile lor in conflict se acuza sau poate se scuza”. Unii iau pe ,,intre ele” ca insemnand neamurile cu neamurile si trag concluzia ca Pavel se refera aici la acuzatii sau justificari care exista intre neamuri.

Luat in ambele sensurile, pasajul acesta arata ca Pavel isi intareste sustinerea ca neamurile nu erau lipsite de o oarecare intelegere a binelui si a raului. Ei urmeaza sa fie judecati dupa indemnurile constiintei.



2:16 Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

In ziua. Adica timpul judecatii finale (Fapte 17,31). KJV leaga versetul acesta de Romani 2,12, punand vers. 13-15 in paranteza. Totusi, nu este necesar ca vers. 13-15 sa fie privite ca parantetice. Versetul 16 poate fi privit ca rezumand intreaga argumentatie precedenta.

Dupa Evanghelia mea. Unii au inteles lucrul acesta ca insemnand ca era atat de increzator in adevarul soliei Sale incat putea sa sustina ca Evanghelia sa urma sa fie norma la judecata finala (vezi 1Cor 15,1; Gal 1,6-9). Totusi, Pavel se poate sa fi vrut sa spuna ca faptul notat, si anume ca oamenii nu numai ca vor fi judecati, dar vor fi judecati de Isus Hristos, este aratat in Evanghelie. Judecata viitoare este clar aratata in Vechiul Testament (Dan 7,9-12.26.27). Dar una din invataturile distincte ale Evangheliei este ca Acela care a trait si a murit pentru ca sa mantuiasca pe oameni urmeaza si sa-i judece (2Cor 5,10).

Prin Isus Hristos. Biblia invata lamurit ca Isus este nu numai Mantuitorul, ci si Judecatorul nostru (Mat 25,31-46; Ioan 5,22.27; Fapte 10,42; 17,31; 2Tim 4,1).

Lucrurile ascunse. [,,secretele”, KJV]. Tocmai prin aceste lucruri ascunse se descopera cu adevarat caracterul (Prov 7,19). Intrucat Dumnezeu are un raport exact al fiecarui lucru ascuns din viata noastra (Ecl 12,14; cf. Mat 10,26; Luca 8,17; 1Cor 4,5), El poate sa judece fara sa aiba ,,in vedere fata omului” (Rom 2,6.11; cf. GC 486). ,,Caci toata fapta o va aduce Dumnezeu inaintea judecatii, cu toate cele ascunse” (Ecl 12,14, Nitz.). Versetul acesta explica mai mult argumentul principal din Romani 2. Iudeul favorizat, cu toata cunostinta sa din lege, era inclinat sa priveasca de sus la omul dintre neamurile ignorante si sa-l declare nevrednic de mantuire. Dar numai Dumnezeu, care poate citi viata launtrica, e in situatia sa ia astfel de hotarari. Inclinatia iubitoare, graba de a asculta de legea constiintei sunt lucruri pe care numai Dumnezeu le poate cunoaste deplin. Totusi, acestea sunt lucruri esentiale care constituie cu adevarat respectarea Legii lui Dumnezeu. Acestea sunt calitati ale caracterului pe care Dumnezeu le asteapta si de la iudeu si de la cel dintre neamuri, iar la judecata finala, nici o umbra de evlavie exterioara nu va compensa lipsa lor.



2:17 Tu, care te numesti Iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tau,

[,,Iata”, KJV; ,,daca”, Nitz.]. Gr. ide. Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) expresia ei de, ,,dar daca”. Ide si ei de sunt foarte asemanatoare in scris si in vorbire. Expresia ,,dar daca” intareste legatura dintre vers. 17-20 si 21-24.

In epistola sa, pana aici, Pavel a aratat ca neamurile au pacatuit. El a explicat ca iudeii si neamurile sunt deopotriva supusi judecatii impartiale a lui Dumnezeu. El cauta acum sa arate ca iudeii sunt vinovati de aceleasi pacate si vicii pentru care sunt atat de porniti sa condamne neamurile. In felul acesta, Pavel dovedeste ca toti oamenii de pretutindeni sunt sub condamnare si ca au nevoie de indreptatirea si de mantuirea descoperite in Evanghelie.

Te numesti. [,,esti numit”, KJV]. Sau ,,porti numele de”. Pavel spune: ,,sa zicem ca esti iudeu”, ,,ce e daca pretinzi numele de iudeu”.

Iudeu. Titlul de ,,iudeu” apare pentru prima data in 2 Regi 16,6 (vezi comentariul de acolo). Dupa captivitatea babiloniana, el a devenit numele national al poporului evreu. Iudeii pare sa se fi mandrit mult cu numele si nationalitatea lor (Gal 2,15; Apoc 2,9; 3,9). A fi iudeu insemna a fi deosebit de pagani si a te bucura de privilegii speciale (Rom 9,4; Gal 2,15). In discutia sa cu privire la iudei, Pavel admite initial privilegiul cu care se faleau ei (Rom 2,17.18) si pretinsa lor superioritate fata de altii (vers. 19.20). Mai tarziu, el scoate in evidenta inconsistenta flagranta dintre marturisirea lor mandra de credinta si purtarea lor inconsecventa.

Te reazimi pe o Lege. [,,te odihnesti in lege”, KJV]. Literal, ,,te odihneste pe lege”. Iudeii ajunsesera sa se sprijine pe simpla posedare a legii ca de o asigurare a gratiei lui Dumnezeu. Ei se sprijineau pe faptul ca aveau legea si erau, in felul acesta, deosebiti de altii, in loc sa ia legea ca o norma pentru viata si ca o lumina pentru constiinta. Acelasi cuvant grec tradus aici ,,reazimi” apare in LXX la Mica 3,11: ,,mai indraznesc apoi sa se bizuiasca pe Domnul si zic: ‚oare nu este Domnul in mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire’”.

Te lauzi cu Dumnezeul tau. Literal, ,,te falesti in Dumnezeu” sau ,,te slavesti in Dumnezeu”. Iudeii pretindeau sa aiba o legatura speciala cu Dumnezeu, dar in locul acestei legaturi care se manifesta printr-o dependenta smerita si o ascultare credincioasa, ei manifestau ingamfare si aroganta fata de oamenii din alte natiuni. Aceasta era o pervertire a laudei pe care o recomanda Dumnezeu: ,,Cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul, care fac mila, judecata si indreptatire pe pamant” (Ier 9,24). E adevarat ca iudeii fusesera foarte privilegiati prin cunoasterea de Dumnezeu (Deu 4,7). Lucrul acesta ar fi trebuit sa fie motiv de recunostinta si nu de mandrie desarta. Din nefericire, e mult mai obisnuit sa ne laudam cu privilegiile decat sa fim recunoscatori pentru ele. Nu e dovada de evlavie din partea unui om ca sa se laude ca-L cunoaste pe Dumnezeu. Un duh de recunostinta smerita pentru faptul ca are o astfel de cunostinta, o recunostinta care-l indeamna sa doreasca ca si altii sa aiba aceleasi privilegii e dovada adevaratei evlavii in viata crestinului.



2:18 care cunosti voia Lui, care stii sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca esti invatat de Lege;

Voia Lui. Adica voia lui Dumnezeu.

Stii sa faci deosebire. [,,aprobi”, KJV; ,,incuviintezi”, Nitz.]. Gr. dokimazo, ,,a incerca”, ,,a pune la proba”, ,,a discerne” (vezi Rom 12,2; 1Cor 3,,13; 11,28; 2Cor 8,8) sau ,,a aproba” ca rezultat al punerii la proba (vezi Rom 14,22; 1Cor 16,3; 1Tes 2,4).

Intre lucruri. [,,lucrurile care sunt mai bune”, KJV; ,,cele bune”, Nitz.]. Literal, ,,lucrurile care se deosebesc”, prin urmare, lucrurile care sunt excelente din punctul de vedere al cuiva care le aproba. Pasajul acesta se refera fie la capacitatea iudeilor de a face deosebire cu ajutorul legii intre bine si rau, fie la faptul ca iudeii aprobau in teorie lucrurile care exceleaza. Ei erau mandri de acest rafinament al preceptelor lor morale, ca si cum simpla aprobare fara ascultare constituia ie neprihanirea. Este clar ca Pavel face pregatirea pentru a pune in antiteza iluminarea spirituala a iudeilor cu esecul lor spiritual (vers. 21-24).

Invatat. [,,instruit”, KJV]. gr. katecheo. Verbul apare in papirusuri cu sensul implicit de instruire legala. Comparati cu folosirea lui in Luca 1,4; Fapte 18,25; 1Cor 14,19; Gal 6,6. Katecheo este sursa cuvantului ,,a catehiza”. Iudeii erau invatati cu grija invataturile legii inca din tinerete si in restul vietii ascultau in mod regulat citirea si explicarea Vechiului Testament.



2:19 tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric,

Te magulesti.. Era scopul lui Dumnezeu ca iudeii sa fie martori ai adevarului si invatatori ai adevarului in lume. Pacatul lor consta mai ales in faptul ca se mandreau cu privilegiul lor fara sa implineasca misiunea care le revenea.

Calauze oarbe. Vezi Matei 15,14; vezi cap. 23,16.



2:20 povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in Lege ai dreptarul cunostintei depline si al adevarului;

Povatuitorul. [,,instructorul”, KJV]. Sau ,,corectorul”. Cuvantul grec atinge atat intelesul de invatatura, cat si pe cel de disciplina.

Celor nestiutori. [,,pruncilor”, KJV]. Adica al persoanelor care sunt imature din punct de vedere religios. Asa priveau iudeii pe cei dintre neamuri, prozeliti ai iudaismului. Isus folosea termenul pentru a se referi la oamenii de rand care-L ascultau bucuros (Mat 11,25). Asa descria Pavel pe proaspetii convertiti corinteni (1Cor 3,1).

Dreptarul [,,forma”, KJV; ,,icoana”, Nitz.]. Gr. morphosis, ,,o forma”, ,,o schita”, ,,o asemanare”. Pavel se refera la schita fara continut. Acest cuvant mai apare in Noul Testament in 2 Timotei 3,5, unde ,,forma de evlavie” este pusa in contrast cu ,,puterea ei”. In Romani, Pavel vorbeste despre schita, cadrul, intruparea cunostintei si adevarului pe care iudeii le aveau la indemana in lege. Dumnezeu intentionase ca aceasta ,,forma” nu numai sa fie o calauza pentru iudei, ci la randul lor ei sa o foloseasca pentru a invata pe neamuri cu privire la adevarurile Evangheliei.

In lege. Poate o referire generala la invataturile Vechiului Testament ca tot (vezi vers. 12).



2:21 tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: Sa nu furi, furi?

Tu, deci. Intrucat iudeii facusera atat de mandri o marturisire de evlavie si ridicasera pretentia ca sunt superiori, era numai drept ca sa se astepte mult de la ei. Dar Pavel descrie acum inconsistenta dintre pretentiile si adevarata lor purtare. ,,Ei zic, dar nu fac” (Mat 23,3).

Furi? O astfel de inconsistenta nu era ceva nou printre iudei. Cu multa vreme inainte, psalmistul descrisese decaderea morala a poporului sau (Psa 50,16). Cand facea acuzatia de furt, fara indoiala ca Pavel avea in minte, printre altele, metodele necinstite de incheiere a tranzactiilor, asa cum erau practicate chiar in zona Templului cu aprobarea si colaborarea preotilor si conducatorilor (vezi Mat 21,12; vezi si DA 155). Acuzatia de adulter se poate sa fi cuprins in sine o referire speciala la practica neglijenta a divortului (vezi Mat 5,31.32). Cu privire la situatia morala intre iudei, vezi Romani 2,1.



2:22 Tu care zici: Sa nu preacurvesti, preacurvesti? Tu, caruia ti-e scarba de idoli, le jefuiesti templele?

Preacurvesti? [,,comiti adulter”, KJV]. Vezi vers. 1.

Ti-e scarba. Gr. bdellusso, ,,a detesta”, ,,a se intoarce cu dezgust”.

Jefuiesti templele. [,,comiti sacrilegiu”, KJV]. Aceasta este, in general, explicata ca jefuire a templelor pagane, insemnand ca Pavel se refera aici la inconsistenta jefuirii de temple in ciuda marturisitei intinari prin contactul cu idolatria. Faptul ca iudeii erau cunoscuti pentru astfel de fapte se poate deduce oarecum din Fapte 19,37-41, unde dregatorul orasului Efes disculpa pe Pavel si pe tovarasii sai de invinuirea de a fi jefuitori de temple. Pacatul acesta era interzis de iudei, in armonie cu Deuteronom 7,25. Iosif Flavius parafrazeaza in felul urmator interdictia aceasta: ,,Nimeni sa nu huleasca zeii pe care alte cetati ii respecta, sa nu jefuiasca temple straine si nici sa nu ia vreun tezaur care a fost dedicat in numele vreunui zeu” (Antichitati, iv. 8.10 [207]).

Totusi, este posibil ca Pavel sa se refere la profanarea de catre iudei a templului si a serviciilor acestuia. Esenta idolatriei este profanarea lui Dumnezeu si de lucrul acesta iudeii erau in mare masura vinovati. Ei faceau din casa lui Dumnezeu ,,o pestera de talhari” (Mat 21,13; Marcu 11,17; Luca 19,46).



2:23 Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi?

Te falesti cu Legea. Un rezumat al vers. 17-20. (493)

Necinstesti. Vezi vers. 24.

Prin calcarea Legii. Un rezumat al ideilor prezentate in vers. 21.22.



2:24 Caci din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri, dupa cum este scris.

Este hulit. Sau ,,se vorbeste profan de el”, ,,este insultat”. Neamurile judecau religia iudeilor dupa inconsecventa vietii inchinatorilor ei si, in felul acesta, erau facuti sa huleasca pe Dumnezeu, Autorul religiei. Iudeii se faleau cu Legea, dar din cauza neascultarii lor, aduceau dezonoare asupra Legiuitorului. Purtarea rea si fatarnicia iudeilor faceau pe neamuri sa dispretuiasca o religie care parea sa n-aiba nici un efect asupra curatirii si infranarii celor care marturiseau ca o respecta. Iudeii erau atat de gelosi pentru numele lui Dumnezeu incat nici nu rosteau numele prea sfant al Lui (vezi vol. I, pag. 171, 172). Totusi, traiau in asa fel incat neamurile erau facute sa huleasca numele Lui.

Este scris. Referirea este probabil la Isaia 52,5, desi se poate ca Pavel sa fi avut in minte si 2 Samuel 12,14; Ezechiel 36,21-24. El aplica pasajul dandu-i un nou sens. Isaia vorbea despre dispretul pe care vrajmasii il aveau fata de numele lui Dumnezeu, pentru ca se ingaduise ca Israel sa cada in mainile lor. Pavel spune ca pricina acestei necinstiri este viata duplicitara a iudeilor.



2:25 Taierea imprejur, negresit, este de folos, daca implinesti Legea; dar daca tu calci Legea, taierea ta imprejur ajunge netaiere imprejur.

Taierea imprejur. [,,circumcizia”, KJV]. Iudeii dadeau o mare insemnatate ritualului circumciziunii, ca si cum simpla ceremonie garanta o favoare divina speciala. Dumnezeu instituise ritualul acesta ca semn al legamantului Sau cu Avraam si cu urmasii lui (Gen 17,9-14; Fapte 7,8). Ca semn si ca amintire a acestei legaturi, circumcizia ar fi putut sa fie o binecuvantare pentru iudei. Dar intrucat intr-o masura atat de mare nu traisera potrivit cerintelor esentiale ale legamantului, circumciziunea devenise nici mai mult, nici mai putin decat o forma lipsita de continut.

Legea. In versiunea greaca nu exista articol (vezi vers. 12), de aceea expresia ,,daca implineste legea” e probabil echivalent cu ,,daca esti un pastrator al legii”. Cel ce respecta legea e pus in contrast cu cel care incalca legea din propozitia urmatoare. Versiunea greaca pune accentul pe practica obisnuita a ascultarii. Bunavointa sincera de a respecta Legea lui Dumnezeu a fost totdeauna conditia pe temeiul careia Dumnezeu era de acord sa implineasca fagaduintele Sale de indurare fata de iudei (Exo 19, 5.6; Deu 26,16-19; Ier 4,4).

Daca tu calci Legea. [,,daca esti calcator al Legii”, KJV]. Sau ,,un calcator de Lege”. Aici, ,,Legea nu are articol in versiunea greaca (vezi vers. 12). ,,Calcator” deriva dintr-un vechi cuvant grec parabates, care inseamna ,,cineva care calca peste o linie”, de unde vine ,,transgresor” [,,calcator”], asa cum, este tradus cuvantul in Galateni 2,18; Iacov 2,11 etc. Sunt multe si felurite cuvinte grecesti in Noul Testament pentru a exprima diferitele aspecte ale pacatului. Parabates lasa sa se inteleaga pe cineva care calca o porunca explicita sau clara.

Ajunge. [,,e facuta”, KJV]. Literal, ,,a devenit”.



2:26 Daca deci, cel netaiat imprejur pazeste poruncile Legii, netaierea lui imprejur nu i se va socoti ea ca o taiere imprejur?

Cel netaiat imprejur. Adica cel necircumcis, cel dintre neamuri.

Socoti. [,,socotit”, KJV]. Daca cineva dintre neamuri asculta de cerintele legii, necircumcizia lui nu face ascultarea mai putin acceptabila. Taierea imprejur era un ritual simbolic care avea intentia sa-i ajute pe copiii lui Israel sa dezvolte un fel de viata in completa armonie cu Legea lui Dumnezeu. Daca neamurile, fara beneficiul acestui ritual simbolic, au facut lucrurile cuprinse in lege, ele vor avea de asemenea parte si de fagaduintele date iudeilor (vezi Mat 8,11). Compara cu 1 Corinteni 7,19; Galateni 5,6; vezi vol. IV, pag. 27.28.

Pazeste poruncile Legii. Gr. dikaiomata, ,,cerintele” sau ,,precepte” (vezi cap. 8,4). Pavel explicase ca era posibil ca neamurile sa implineasca ceea ce cerea legea (vezi cap. 2,14.15).



2:27 Cel netaiat imprejur din nastere, care implineste Legea, nu te va osandi el pe tine, care o calci, macar ca ai slova Legii si taierea imprejur?

Din nastere. [,,de la natura”, KJV]. Necircumciziunea, care e de la natura, poate fi considerata contrariul expresiei ,,iudei din fire” (Gal 2,15). Cuvintele ar insemna deci ,,in starea lui fireasca de netaiere imprejur”. Sau expresia poate fi privita ca echivalent al ,,necircumciziunii fizice”, in acord cu argumentatia din Romani 2,28.29, ca adevarata circumciziune nu e ceva exterior si fizic, ci mai degraba o chestiune a inimii, spirituala si nu literala.

Osandi. [,,judeca ”, KJV]. In sensul de condamnare. Ideea poate fi aceea de rusinare prin contrast (cf. Mat 12,41.42).

Slova. Gr. gramma. Acest cuvant este folosit cu privire la scriere sau la documente de toate tipurile (vezi Luca 16,6.7; Fapte 29,21). In contextul acesta, el se refera evident la legea scrisa, in general. Accentul este pus asupra faptului ca iudeii aveau legea in scris, in contrast cu neamurile, care nu erau atat de mult favorizate (Rom 2,14). Iudeii au calcat voia lui Dumnezeu, desi aveau avantajele legii scrise si erau circumcisi. In felul acesta, ei sunt condamnati de ascultarea acelora care implinesc legea in imprejurari mai putin favorabile.



2:28 Iudeu nu este acela care se arata pe dinafara ca este Iudeu; si taiere imprejur nu este aceea care este pe dinafara, in carne.

Iudeu nu este. Simpla conformare exterioara fata de Lege nu face dintr-o persoana un iudeu real, potrivit cu definitia Bibliei, chiar daca e descendent al lui Avraam si a fost circumcis.



2:29 Ci Iudeu este acela care este Iudeu inauntru; si taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in slova; un astfel de Iudeu isi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Inlauntru. [,,launtric”, KJV]. Literal, ,,in secret” (cf. Mat 6,4). Iudei reali sunt cei care poseda spiritul si caracterul care implineste scopul lui Dumnezeu in chemarea lor de a fi poporul Sau ales. Dumnezeu ii despartise nu doar pentru a savarsi anumite ritualuri exterioare, ci pentru a fi un popor sfant in inima si viata (Deu 6,5; 10,12; 30,14; Psa 51,16.17; Isa 1,11-20; Mica 6,8).

A inimii. Fundalul spiritual al circumciziunii, fara de care ceremonia exterioara este lipsita de valoare, este clar sustinut in Vechiul Testament (vezi Deu 10,16; 30,6; Ier 4,4; 9,26; Ezech 44,9; vezi si Fapte 7,51; Filip 3,3; Col 2,11). Scopul taierii imprejur era ca ea sa fie un semn de despartire de lumea pagana si de consacrare fata de adevaratul Dumnezeu. Ritualul cuprindea in sine renuntarea la toate pacatele si parasirea lor, lepadarea a tot ce era suparator pentru Dumnezeu. O astfel de lucrare era clar ,,a inimii”.

In duh. [,,in duhul”, KJV]. Adica in viata launtrica, spirituala.

Nu in slova. Comparati cu aceeasi expresie din Romani 7,6; 2 Corinteni 3,6-8. Adevarata taiere imprejur cuprinde in sine o lucrare launtrica, spirituala, de supunere fata de Dumnezeu si e mai mult decat o simpla implinire exterioara a unei cerinte rituale.

Lauda. Aceasta poate fi privita ca un joc de cuvinte. Numele ,,iudeu” e derivat din ,,Iuda”, care, in ebraica, e construit in jurul unei radacini de cuvant care inseamna ,,lauda” (vezi Gen 29,35). In Romani 2,17, Pavel a inceput analiza starii spirituale a iudeilor, referindu-se la numele de care erau atat de mandri. In vers. 29, el a descris felul de persoana vrednica de acest nume. E potrivit ca Pavel sa adauge ca iudeul adevarat este persoana a carei lauda nu e de la oameni, ci de la Dumnezeu. Compara cu 1 Samuel 16,7.

Mare parte din ceea ce a fost spus cu privire la iudei in capitolul acesta poate fi aplicat celor care se pretind a fi crestini. Cineva care are Cuvantul lui Dumnezeu si isi intelege datoria este mult privilegiat. Cunostinta aceasta poate duce la sfintenie si fericire in viata aceasta si la viata vesnica in viitor. Dar e un lucru ingrozitor pentru crestini sa neglijeze privilegiile de care se bucura. Ei vor fi judecati dupa lumina pe care au primit-o. Simpla marturisire a religiei nu-i poate mantui, indiferent cat de corespunzatoare ar putea fi doctrina lor. Aprecierea pe care oamenii ar putea-o da evlaviei lor aparente nu e adevarata masura a adevaratului lor caracter si a adevaratei lor pozitii fata de Dumnezeu. Ritualurile si ceremoniile exterioare sunt mult mai putin importante decat starea mintii si a inimii. Faptul in sine ca cineva a fost botezat nu-l va salva. Faptul ca cineva e inscris in registrul membrilor bisericii sau ca s-a nascut intr-o familie de oameni evlaviosi nu-i garanteaza mantuirea. Crestinul adevarat este cel care e crestin in interior, deoarece religia este o chestiune a inimii.

In toata viata sa zilnica, crestinul trebuie sa faca din lauda lui Dumnezeu tinta straduintelor sale. Noi nu trebuie sa ne facem slujba ,,ca si cum” am vrea sa placem ,,oamenilor, ci ca niste robi ai lui Hristos, care fac din inima voia lui Dumnezeu” (Efes 6,6; cf. Col 3,22). Hristos este pilda noastra in privinta aceasta. El a zis: ,,Totdeauna fac ce-I este placut” (Ioan 8,29). La fel Pavel marturisea ca place nu oamenilor, ci lui Dumnezeu (1Tes 2,4).

Comentarii Ellen G. White

1 MB 124, 125; MH 485

1–3 8T 85

4 COL 202; CT 366; SC 27; 8T 64 5 Ev 27; TM 146; 7T 88

5.6 GC 540 6 CS 21; DA 708; EW 53; GC 673; 4T 646; 7T 180

7 CS 149; EW 114; GC 533; LS 48; ML 167; 1T 39; 2T 102, 229; 7T 235

9 GC 540

10 MYP 54

11 AA 380; CS 162; FE 315, 336; PK 369; TM 192; 4T 225; 5T 677

12.13 GC 436 14–16 COL 385; DA 239, 638; GC 436

29 AA 204; FE 399


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: