14:9 Caci Hristos pentru aceasta a murit si a inviat ca sa aiba stapanire si peste cei morti si peste cei vii.
Pentru aceasta. Adica pentru ca Hristos sa poata deveni Domn si peste cei morti si peste cei
vii.
A murit si a inviat. [A murit, S-a inaltat si a inviat, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) exprimarea ,,a murit si a venit la viata”. Prin moartea Sa Hristos a cumparat un popor. Prin invierea Sa, El ii elibereaza pe aceia pe care i-a cumparat (vezi cap. 4:25). Dupa moartea si invierea Sa, Hristos a fost intronat la dreapta Tatalui si I s-a dat stapanire universala (vezi Mar. 14:62; 16:19; Efes. 1:20–22; Filp. 2:8–11; Evr. 1:3).
Ca sa fie Domn. Gr. kurieuo, ,,a domni peste”, ,,a deveni domn al”.
Peste cei morti si peste cei vii. Inversul ordinii obisnuite a acestor cuvinte e datorat probabil ordinii cuvintelor cu privire la Hristos, in prima parte a propozitiei. Chiar si in moarte, crestinul apartine lui Hristos, deoarece atunci cand moare, el adoarme ,,in Isus” (1Tes. 4:14 cf. Apoc. 14:13). ,,Vor invia cei morti in Hristos” si, in felul acesta, si de atunci inainte ,,vor fi totdeauna cu Domnul” (1Tes. 4:16,17). Chiar si cei care resping pe Hristos nu pot sa scape de raspunderea lor fata de El, prin moarte, deoarece toti mortii vor invia, fie ca ,,vor invia pentru viata”, fie ca ,,vor invia pentru judecata” (Ioan 5:29; cf. Apoc. 20:12,13). In ziua aceea ,,fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Rom. 14:12).
Versetul acesta e folosit de unii comentatori ca dovada ca sufletul e nemuritor si ca moartea simplu transfera pe credincios dintr-o sfera a serviciului credincios in alta. Interpretarea este in dezacord cu restul Scripturii. Chestiunea daca sufletul e nemuritor trebuie sa fie determinata pe baza altor pasaje care se ocupa cu starea sufletului in moarte, pe care Pavel nu o trateaza aici (vezi Iov 14:21; Ecl. 9:5; Ioan 11:11; etc.).