14:7 In adevar, nici unul din noi nu traieste pentru sine, si nici unul din noi nu moare pentru sine.
Nu traieste pentru sine. Pavel acum dezvolta ca o regula generala a vietii, ideea sugerata de expresia ,,pentru Domnul”, din vers. 6. Nu numai in materie de hrana si de zile speciale crestinul face totul ,,pentru Domnul”. Scopul intregii sale existente e de a trai nu ,,pentru sine”, pentru propria sa placere si dupa propriile sale dorinte, ci ,,pentru Domnul”, pentru slava Lui si potrivit cu voia Lui (vezi 2Cor. 5:14,15). Intreaga lui viata, pana la cele mai de pe urma clipe, apartine Domnului (Rom. 14:8) si la timpul cuvenit va trebui sa dea socoteala de sine inaintea lui Dumnezeu (vers. 12). De aceea crestinii ar trebui sa traiasca asa ca niste oameni care candva trebuie sa se infatiseze ,,inaintea scaunului de judecata al lui [Hristos] Dumnezeu” (vers. 10).
Cuvintele acestui verset au fost adesea aplicate la influenta pe care un om o exercita asupra semenilor sai. Trebuie sa se retina, insa, ca acesta nu e intelesul primar, asa cum arata contextul. Pavel accentueaza ideea ca tot ce face crestinul, face cu referire la Domnul.