14:5 Unul socoteste o zi mai presus decat alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui.
Socoteste. Gr. krino, ,,a judeca”, ,,a aprecia”, ,,a aproba”. Pavel discuta tinerea unor anumite zile, o alta cauza de disensiune si confuzie printre frati. Vezi vers. 1. Comparati o situatie asemanatoare in bisericile din Galatia (Gal. 4:10,11) si biserica din Colose (Col. 2:16,17).
Acei credinciosi a caror credinciosie ii face in stare sa renunte la toate zilele nelucratoare ceremoniale, nu trebuie sa dispretuiasca pe altii a caror credinta e mai putin tare. Si nici aceia din urma nu trebuie sa critice pe aceia care le par neatenti. Fiecare credincios e raspunzator fata de Dumnezeu (Rom. 14:10-12). Si ceea ce Dumnezeu asteapta de la fiecare dintre slujitorii Sai este ca el ,,sa fie pe deplin incredintat in mintea lui” si in mod constiincios sa-si urmeze convingerile sale, in acord cu lumina pe care el a primit-o si a inteles-o pana la data aceea. Printre urmasii lui Hristos nu trebuie sa se dea pe fata forta, constrangere. Un spirit de iubire si toleranta plina de simpatie trebuie sa predomine in tot timpul. Cei care sunt mai tari in credinta trebuie ,,sa rabde [sa poarte] slabiciunile celor slabi” (cap. 15:1), asa cum Hristos a purtat slabiciunile noastre ale tuturor. Nu e loc pentru critica plina de indreptatire de sine a celor ale caror vederi si practici pot sa difere de ale noastre sau de dispret fata de cei care inca mai sunt ,,prunci” (Evr. 5:13).
Pe deplin incredintat. Sau ,,pe deplin convins” (vezi cap. 4:21). Pavel nu sugereaza ca crestinii nu trebuie sa aiba convingeri cu privire la aceste lucruri cu privire la care s-ar putea sa fie dezacord. Ci el indeamna pe credinciosi sa ajunga la concluzii clare si definite. Dar in acelasi timp, ei trebuie sa faca lucrul acesta cu iubire fata de aceia care ajung la alte concluzii. N-ar trebui sa se faca nici o incercare de a jefui pe cineva de libertatea lui de a ajunge la o concluzie cu privire la datoria personala. Comparati DA 550; Ed. 17.