14:14 Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Isus, ca nimic nu este necurat in sine, si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat.
Eu stiu. Pavel exprima propria sa convingere luminata de Duhul, cu privire la libertatea crestinului si la drptul lui de a respinge anumite scrupule la care tin altii (cf. 1Cor. 8:4). Prin aceasta afirmatie emfatica, el arata ca purtarea de grija pentru cel ,,slab” (Rom. 14.1) trebuie sa fie intemeiata pe iubire si nu pe recunoasterea faptului ca astfel de scrupule ar fi justificate.
In Domnul Isus. [Prin Domnul Isus, KJV.] Sau ,,in Domnul Isus”. Convingerea lui Pavel izvoraste dintr-o minte care staruia in comuniunea cu Hristos si astfel era luminata de Duhul Sfant. Comparati cap. 9:1.
Nimic. Adica, in acest context, acele alimente despre care vorbise aici Pavel (vezi vers. 1). Cuvantul ,,nimic” nu trebuie inteles in sensul lui absolut. Cuvintele au adesea mai multe intelesuri, de aceea anumita definitie intentionata trebuie sa fie determinata in fiecare caz, in context. De pilda, cand Pavel spunea: ,,Toate lucrurile imi sunt ingaduite” (1Cor. 6.12), afirmatia lui, cand e izolata de context, ar putea fi interpretata ca apostolul era un desfranat. Contextul care este o avertizare impotriva imoralitatii, imediat interzice o astfel de deductie (vezi comentariul acolo). La fel, in Exo. 16:4, expresia ,,in fiecare zi” [KJV] ar putea fi interpretata ca insemnand in fiecare zi a saptamanii. Totusi, contextul arata ca Sabatul este exclus.
Necurat. Gr. koinos, literal, ,,obisnuite”. Acest termen era folosit pentru a descrie acele lucruri care, desi ,,obisnuite”, pentru lume, erau oprite pentru iudeul pios (vezi Mar. 7:2).
In sine. Alimentele pe care fratele ,,slab” (vers. 1) se abtine de la a le manca, dar pe care fratele tare si le ingaduie, nu sunt felurile de alimente care sunt necurate in insasi natura lor, ci acelea care isi datoreaza intinarea, scrupulelor de constiinta (vezi vers. 23). Pavel nu inlatura aici toate deosebirile dintre alimente. Interpretarea trebuie limitata la anumite alimente din discutie si la problema specifica cu care se ocupa apostolul, si anume de a consuma anumite alimente.
Nu este necurat. Necuratia sta nu in natura alimentului, ci in felul cum il priveste credinciosul. Crestinul ,,slab” (vers. 1) crede ca nu trebuie sa manance alimente oferite idolilor, de pilda, si face o chestiune de constiinta din a se abtine de la asemenea alimente. Atata vreme cat cultiva convingerea aceasta, ar fi rau ca el sa manance din ele. S-ar putea sa fie gresit judecat, din punctul de vedere al altuia, dar n-ar fi bine pentru el sa actioneze calcand ceea ce el in chip constiincios presupune ca cere Dumnezeu (vezi vers. 23).