English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Romani

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Romani, 14


14:1 Primiti bine pe cel slab in credinta, si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice.

Slab in credinta. Adica cineva care are numai o slaba intelegere a principiilor neprihanirii. El e ravnitor spre a fi salvat si e doritor sa faca ceea ce crede ca se cere de la el. Dar in imaturitatea experientei sale crestine (vezi Evr. 5:11 la 6:2) si probabil si ca rezultat al educatiei si credintei anterioare, el incearca sa faca mantuirea sa mai sigura prin pazirea anumitor reguli si reglementari care in realitate nu sunt obligatorii pentru el. Pentru el, aceste reglementari au o mare importanta. El le priveste ca absolut obligatorii pentru el pentru mantuire si e mahnit si tulburat cand vede ca alti crestini din jurul lui, mai ales cei care par sa fie mai experimentati, nu impartasesc scrupulele lui.

Afirmatiile lui Pavel in Rom. 14 au fost interpretate felurit si au fost folosite de unii: (1) pentru a discredita o dieta vegetariana; (2) pentru a desfiinta distinctia dintre carnuri curate si necurate si

(3) pentru a desfiinta distinctia intre zile, astfel desfiintand Sabatul zilei a saptea. Ca Pavel nu face nici una din aceste trei, devine evident cand capitolul acesta este studiat in lumina anumitor probleme religioase si inrudite, care au tulburat pe unii dintre crestinii din sec. I.

Pavel mentioneaza diferite probleme care sunt un prilej de neintelegere intre frati. (1) cele in legatura cu dieta (vers. 2) si (2) cele in legatura cu tinerea unor anumite zile (vers. 5,6). In 1Cor. 8 e la fel tratata problema fratelui tare fata de cel slab, in ce priveste dieta. Epistola catre Corinteni a fost scrisa cu mai putin de un an inainte de cea catre Romani. Pare rezonabil sa tragem concluzia ca in 1Cor. 8 si Rom. 14, Pavel se ocupa esential de aceeasi problema. In Corinteni problema e identificata ca oportunitatea de a consuma mancaruri sacrificate idolilor. Potrivit cu vechea practica pagana, preotii faceau un negot intins cu jertfele de animale aduse idolilor. Pavel spusese credinciosilor corinteni – convertiti atat de la iudaism, cat si de la paganism – ca, intrucat un idol nu e nimic, nu era nimic rau, in sine, in a consuma alimente dedicate lui. Totusi, el explica, din cauza contextului si educatiei mai timpurii si a diferentei in discernamant spiritual, ca nu toti aveau aceasta ,,cunostinta” si nu puteau, cu o constiinta libera, sa consume acele alimente (vezi 1Cor. 8).

Din care cauza Pavel indeamna pe cei fara de scrupule cu privire la mancaruri sa nu puna o piatra de poticnire in calea unui frate, consumand din ele (Rom. 14:13). Indemnul lui este astfel in armonie cu decizia Consiliului de la Ierusalim si, fara indoiala, revarsa lumina cel putin asupra unui motiv pentru care acel consiliu a luat pozitia specifica asupra subiectului (vezi cele de la Fapte 15). Probabil de teama de a nu produce sminteala in chestiunea aceasta, unii crestini se abtineau cu totul de la alimente cu carne, care insemna ca hrana lor era restransa la ,,verdeturi”, adica zarzavaturi, legume (vezi Rom. 14:12).

Pavel nu vorbeste despre alimente daunatoare din punct de vedere igienic. El nu sugereaza ca crestinul care e tare in credinta poate manca orice, indiferent de efectele lui asupra bunastarii fizice. El deja explicase in cap. 12:1 ca adevaratul credincios va fi atent ca trupul lui sa fie pastrat sfant si bine placut lui Dumnezeu, ca o jertfa vie. Omul cu credinta tare va considera ca un act de cult spiritual sa-si mentina o buna sanatate (Rom. 12:1; 1Cor. 10:31).

Un alt fapt revarsa lumina asupra problemelor pe care le trateaza Pavel. Numai in chip intunecos, la inceput au inteles multi crestini iudei ca legea ceremoniala isi avusese implinirea in Hristos (vezi Col. 2:14-16) si de aici inainte nu mai era obligatorie. Intr-adevar, primilor crestini nu li s-a cerut ca in mod brusc sa inceteze de a participa la sarbatorile iudaice anuale sau sa repudieze imediat toate ritualurile ceremoniale. Sub legea ceremoniala, iudeii trebuiau sa tina sapte sabate anuale. Pavel insusi a participat la un numar de sarbatori, dupa convertirea sa (Fapte 18:21; etc.). Desi invata ca circumciziunea nu are nici o valoare (1Cor. 7:19), taiase imprejur pe Timotei (Fapte

16:39 si a fost de acord sa implineasca o fagaduinta, potrivit stipulatiilor vechiului cod (Fapte 21.20-27). In acele imprejurari parea ca lucrul cel mai bun este de a ingadui ca diferitele elemente ale legii ceremoniale iudaice sa dispara treptat, pe masura ce mintea si constiinta se luminau. Astfel era inevitabil ca intrebari cu privire la faptul daca se cade sa se tina anumite ,,zile” – zile nelucratoare iudaice, in legatura cu sarbatorile lor anuale (vezi Lev. 23:1–44; vezi Col. 2:14–17).

In vederea acestor lucruri devine evident ca Pavel, in Rom. 14: (1) nu subaprecia ,,verdeturile” (,,legumele”) sau (2) nu inlatura vechea distinctie biblica intre mancaruri curate si mancaruri necurate sau (3) nu desfiinta Sabatul zilei a saptea, din Legea morala (vezi cap. 3:31). Persoana care pretinde asa ceva trebuie sa citeasca in argumentatia lui Pavel ceva ce nu e acolo.

Ca Pavel nu invata sau macar nu lasa a se intelege desfiintarea Sabatului zilei a saptea a fost recunoscut de comentatorii conservatori, ca de pilda Jamieson, Fausset si Brown, in comentariul lor la cap. 14:5,6: ,,Din pasajul acesta cu privire la tinerea de zile, Alford, in chip nefericit, deduce ca o astfel de vorbire nu ar fi fost folosita daca legea sabatului ar fi fost in vigoare sub Evanghelie, in vreo forma oarecare. Cu siguranta n-ar fi putut, daca Sabatul ar fi fost una din zilele de sarbatoare iudaice; dar nu se cade sa luam lucrul acesta ca de la sine inteles, numai pentru ca era tinut in perioada mozaica. Si cu siguranta daca Sabatul era mai vechi decat iudaismul, daca, chiar sub iudaism, era cuprins in prevederile vesnice ale Decalogului, rostit, asa cum n-a fost nici o alta parte a iudaismului, in mijlocul inspaimantarilor Sinaiului; si daca Legiuitorul Insusi spunea despre el, cand era pe pamant: ,,Fiul omului este DOMN CHIAR SI AL SABATULUI” (vezi Mar. 2:28) – va fi greu de a arata ca apostolii trebuie sa fi inteles ca el era pus pe aceeasi treapta cu acele zile de sarbatoare iudaice, disparute, pe care numai ,,slabiciunea” putea sa si le inchipuie inca in vigoare – o slabiciune pe care aceia care aveau mai multa lumina, trebuiau, din iubire, doar sa o sufere.”

In Rom. 14:1 la 15:14, Pavel indeamna pe crestinii mai tari sa dea consideratie plina de simpatie problemelor fratilor lor mai slabi. Ca in cap. 12 si 13, el arata ca sursa unitatii si pacii in biserica este adevarata iubire crestina. Aceeasi iubire si acelasi respect mutual va asigura armonie dainuitoare in gruparea credinciosilor, in ciuda parerilor si scrupulelor ce difera in materie de religie.

Primiti bine. [Primiti-l, KJV; Luati-l la voi, Nitz.] Gr. proslambano, ,,a lua la sine”. Cei care sunt ,,slabi in credinta” trebuie totusi sa fie primiti in comuniunea crestina a fratilor, pentru ca asa i-a primit si le-a zis bun venit, Hristos (cap. 15:7).

Nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice. [Dar nu la certuri indoielnice, KJV; Nu spre lamurirea gandurilor, Nitz.] Sau ,,certuri cu privire la pareri” (RSV). Credinciosii slabi urmeaza sa fie bine primiti in comuniune, dar nu cu scopul de a-i atrage in certuri de cuvinte. Fratii mai tari nu sunt chemati sa rezolve sau sa exprime judecata asupra scrupulelor celor care ar putea fi mai slabi in credinta.



14:2 Unul crede ca poate sa manance de toate; pe cand altul, care este slab, nu mananca decat verdeturi.

Crede. Sau ,,are credinta” (vezi cap. 3:3). Subiectul lui Pavel este ca credinta cuiva ii ingaduie sa manance lucruri pe care credinta altcuiva nu-i permite.

Verdeturi. Gr. lachana, ,,legume”. Vezi vers. 1. Pavel nu discuta faptul daca se cuvine ca cineva sa consume sau sa se abtina de la consumarea unor anumite alimente, ci mai degraba da indemn la rabdare si ingaduinta in lucruri de felul acesta. ,,Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant” (vers. 17). De aceea omul cu credinta tare va urmari ,,lucrurile care duc la pace” (vers. 19) si se va feri ca nu cumva prin felul cum mananca si bea sau prin oricare alta practica personala sa nimiceasca lucrarea lui Dumnezeu (vers. 20) si pe aceia pentru care a murit Hristos (vers. 15).



14:3 Cine mananca sa nu dispretuiasca pe cine nu mananca; si cine nu mananca, sa nu judece pe cine mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit.

Dispretuiasca. Gr. exoutheneo, literal ,,a lepada ca nimic”, de unde ,,a privi de sus la”, ,,a trata cu dispret”. Cei cu credinta mai tare in mod natural ar fi inclinati sa priveasca cu oarecare dispret la ingustimea de vedere a celor ,,slabi in credinta” (vers. 1) in ce priveste mancarurile. Aceasta, natural, ar da pe fata ca credinta celor presupusi tari inca era cu lipsuri, deoarece credinta curata lucreaza prin iubire (Gal. 5:6).

Judece. Duhul de cautare de greseli e adesea o caracteristica a acelora a caror experienta religioasa e bazata mai ales pe implinirea cerintelor exterioare. Ambele parti sunt gresite. Ambele dau pe fata mandrie spirituala, in loc de iubire crestina.

L-a. Adica pe fratele mai tare care n-are scrupule in ce priveste a manca ,,de toate” (vers. 2). Subiectul lui Pavel este ca fratele care se abtine nu ar trebui sa osandeasca pentru libertatea lui, pe omul pe care Dumnezeu l-a acceptat si l-a primit in biserica Sa, in aceasta libertate (vezi 1Cor. 10:29; Gal. 5:13). Daca Dumnezeu i-a iertat pacatele si l-a primit ca copil al Sau si viata lui, in alte privinte, da pe fata prezenta Duhului Sfant, orice critica de felul acesta e deplasata.



14:4 Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este treaba stapanului sau; totusi, va sta in picioare, caci Domnul are putere sa-l intareasca pentru ca sa stea.

Tu, care judeci. Pavel se adreseaza fratelui slab, intrucat ,,judeci” corespunde la ,,judece” din vers. 3.

Pe robul altuia. [Slujitorul altui om, KJV.] Mai degraba ,,slujitorul altuia”, in cazul acesta, al lui Dumnezeu sau al lui Hristos, depinzand de faptul daca ,,Dumnezeu” sau ,,Domnul” e acceptat ca exprimarea din ultima parte a versetului (vezi mai jos la ,,Domnul”; cf. vers. 8,9). Cuvantul grecesc folosit aici pentru ,,rob” [,,serv”] (oiketes) e rar in NT, aparand numai aici si in Luc. 16:13; Fapte 10:7; 1Pet. 2:18. El denota un ,,slujitor domestic”, deosebit de un rob obisnuit, ca fiind mai strans legat cu familia. Credinciosul ,,slab” (Rom. 14:1) condamna pe unul din slujitorii lui Dumnezeu, pe cineva care are sa dea socoteala lui Dumnezeu, nu criticosului, impreuna serv cu el.

Sta in picioare. Unii au inteles aceasta ca insemnand statornicie morala sau spirituala (cf. 1 Cor. 16:13; Filp. 1:27); altii, achitarea sau aprobare in fata lui Dumnezeu (cf. Psa. 1:5).

Cade. In contrast cu ,,sta” (vezi mai sus). Unii vad aceasta ca o cadere morala sau spirituala (cf. cap. 11:11,22), altii ca o condamnare sau dezaprobare la judecata. Ambii termeni sunt folositi in primul din aceste doua sensuri in 1Cor. 10:12: ,,Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada”.

Domnul. [Dumnezeu, KJV.] Dovezi textuale importante (cf. pag. 10) pot fi citate pentru exprimarea ,,Domnul” sau ,,Stapanul”, sustinand ideea Stapanului si slugii, introdusa in prima parte a versetului acestuia.

Sa-l faca sa stea. [Va fi tinut, KJV.] Literal, ,,face sa stea”. In ciuda criticilor fratilor sai criticosi, credinciosul care exercita in credinta libertatea sa crestina, in chestiunile in discutie, va fi intarit si sustinut de Stapanul sau. Cel a carui credinta este ,,slaba” (vers. 1) s-ar putea chiar sa se teama ca fratele mai tare este in primejdie prin faptul ca nu participa la scrupulele lui. Dar Pavel sugereaza ca oricare ar fi primejdia, Stapanul care a chemat pe serv la libertate (Gal. 5:13) are putere sa-l ocroteasca de primejdiile pe care le atrage dupa sine libertatea, primejdii pe care fratele ,,slab” (vers. 1) cauta sa le evite prin alte mijloace. Unii insa interpreteaza expresia aceasta ca referindu-se la achitarea la judecata.



14:5 Unul socoteste o zi mai presus decat alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui.

Socoteste. Gr. krino, ,,a judeca”, ,,a aprecia”, ,,a aproba”. Pavel discuta tinerea unor anumite zile, o alta cauza de disensiune si confuzie printre frati. Vezi vers. 1. Comparati o situatie asemanatoare in bisericile din Galatia (Gal. 4:10,11) si biserica din Colose (Col. 2:16,17).

Acei credinciosi a caror credinciosie ii face in stare sa renunte la toate zilele nelucratoare ceremoniale, nu trebuie sa dispretuiasca pe altii a caror credinta e mai putin tare. Si nici aceia din urma nu trebuie sa critice pe aceia care le par neatenti. Fiecare credincios e raspunzator fata de Dumnezeu (Rom. 14:10-12). Si ceea ce Dumnezeu asteapta de la fiecare dintre slujitorii Sai este ca el ,,sa fie pe deplin incredintat in mintea lui” si in mod constiincios sa-si urmeze convingerile sale, in acord cu lumina pe care el a primit-o si a inteles-o pana la data aceea. Printre urmasii lui Hristos nu trebuie sa se dea pe fata forta, constrangere. Un spirit de iubire si toleranta plina de simpatie trebuie sa predomine in tot timpul. Cei care sunt mai tari in credinta trebuie ,,sa rabde [sa poarte] slabiciunile celor slabi” (cap. 15:1), asa cum Hristos a purtat slabiciunile noastre ale tuturor. Nu e loc pentru critica plina de indreptatire de sine a celor ale caror vederi si practici pot sa difere de ale noastre sau de dispret fata de cei care inca mai sunt ,,prunci” (Evr. 5:13).

Pe deplin incredintat. Sau ,,pe deplin convins” (vezi cap. 4:21). Pavel nu sugereaza ca crestinii nu trebuie sa aiba convingeri cu privire la aceste lucruri cu privire la care s-ar putea sa fie dezacord. Ci el indeamna pe credinciosi sa ajunga la concluzii clare si definite. Dar in acelasi timp, ei trebuie sa faca lucrul acesta cu iubire fata de aceia care ajung la alte concluzii. N-ar trebui sa se faca nici o incercare de a jefui pe cineva de libertatea lui de a ajunge la o concluzie cu privire la datoria personala. Comparati DA 550; Ed. 17.



14:6 Cine face deosebire intre zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face. Cine mananca, pentru Domnul mananca; pentru ca aduce multumiri lui Dumnezeu. Cine nu mananca, pentru Domnul nu mananca; si aduce si el multumiri lui Dumnezeu.

Face deosebire. [Considera, KJV; Alege; Nitz.] Cele patru aparitii ale cuvantului in versetul acesta sunt de la gr. phroneo, insemnand aici ,,a observa”, ,,a pretui”. Comparati Filp. 3:19; Col. 3:2, unde phroneo este tradus ,,se gandesc”, respectiv, ,,ganditi-va”.

Nu face deosebire. Nu face deosebire. Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) omiterea expresiei ,,cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face.”. De aceea, in versiunile moderne este omisa. Intelesul versetului este lasat neschimbat, deoarece expresia aceasta doar prezinta in forma negativa, ideea propozitiei anterioare.

Pentru Domnul. Motivul ambelor parti e acelasi, fie in tinerea, fie in neglijarea unei zile sau in folosirea unui aliment sau abtinerea de la el. Fratele mai tare multumeste lui Dumnezeu pentru ,,toate” (vers. 2) si mananca pentru slava lui Dumnezeu (cf. 1Cor. 10:31). Fratele sau mai slab multumeste lui Dumnezeu pentru ceea ce mananca si pentru slava lui Dumnezeu se abtine de la

alimente care s-ar fi putut sa fie jertfite idolilor (vezi Rom. 14.1). Nu mananca. Vezi mai sus la ,,pentru Domnul”.



14:7 In adevar, nici unul din noi nu traieste pentru sine, si nici unul din noi nu moare pentru sine.

Nu traieste pentru sine. Pavel acum dezvolta ca o regula generala a vietii, ideea sugerata de expresia ,,pentru Domnul”, din vers. 6. Nu numai in materie de hrana si de zile speciale crestinul face totul ,,pentru Domnul”. Scopul intregii sale existente e de a trai nu ,,pentru sine”, pentru propria sa placere si dupa propriile sale dorinte, ci ,,pentru Domnul”, pentru slava Lui si potrivit cu voia Lui (vezi 2Cor. 5:14,15). Intreaga lui viata, pana la cele mai de pe urma clipe, apartine Domnului (Rom. 14:8) si la timpul cuvenit va trebui sa dea socoteala de sine inaintea lui Dumnezeu (vers. 12). De aceea crestinii ar trebui sa traiasca asa ca niste oameni care candva trebuie sa se infatiseze ,,inaintea scaunului de judecata al lui [Hristos] Dumnezeu” (vers. 10).

Cuvintele acestui verset au fost adesea aplicate la influenta pe care un om o exercita asupra semenilor sai. Trebuie sa se retina, insa, ca acesta nu e intelesul primar, asa cum arata contextul. Pavel accentueaza ideea ca tot ce face crestinul, face cu referire la Domnul.



14:8 Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci, fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.

Noi suntem ai Domnului. Adica apartinem lui Hristos, deoarece El este ,,Domn si peste cei morti si peste cei vii” (vers. 9). Fie ca suntem slabi sau tari in credinta, suntem raspunzatori fata de Domnul, pentru ca suntem proprietatea Lui cumparata (Fapte 20:28; 1Cor. 6:20; Efes. 1:14). Ce drept avem noi sa ne asezam sa judecam pe cineva care apartine lui Hristos?



14:9 Caci Hristos pentru aceasta a murit si a inviat ca sa aiba stapanire si peste cei morti si peste cei vii.

Pentru aceasta. Adica pentru ca Hristos sa poata deveni Domn si peste cei morti si peste cei

vii.

A murit si a inviat. [A murit, S-a inaltat si a inviat, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) exprimarea ,,a murit si a venit la viata”. Prin moartea Sa Hristos a cumparat un popor. Prin invierea Sa, El ii elibereaza pe aceia pe care i-a cumparat (vezi cap. 4:25). Dupa moartea si invierea Sa, Hristos a fost intronat la dreapta Tatalui si I s-a dat stapanire universala (vezi Mar. 14:62; 16:19; Efes. 1:20–22; Filp. 2:8–11; Evr. 1:3).

Ca sa fie Domn. Gr. kurieuo, ,,a domni peste”, ,,a deveni domn al”.

Peste cei morti si peste cei vii. Inversul ordinii obisnuite a acestor cuvinte e datorat probabil ordinii cuvintelor cu privire la Hristos, in prima parte a propozitiei. Chiar si in moarte, crestinul apartine lui Hristos, deoarece atunci cand moare, el adoarme ,,in Isus” (1Tes. 4:14 cf. Apoc. 14:13). ,,Vor invia cei morti in Hristos” si, in felul acesta, si de atunci inainte ,,vor fi totdeauna cu Domnul” (1Tes. 4:16,17). Chiar si cei care resping pe Hristos nu pot sa scape de raspunderea lor fata de El, prin moarte, deoarece toti mortii vor invia, fie ca ,,vor invia pentru viata”, fie ca ,,vor invia pentru judecata” (Ioan 5:29; cf. Apoc. 20:12,13). In ziua aceea ,,fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu” (Rom. 14:12).

Versetul acesta e folosit de unii comentatori ca dovada ca sufletul e nemuritor si ca moartea simplu transfera pe credincios dintr-o sfera a serviciului credincios in alta. Interpretarea este in dezacord cu restul Scripturii. Chestiunea daca sufletul e nemuritor trebuie sa fie determinata pe baza altor pasaje care se ocupa cu starea sufletului in moarte, pe care Pavel nu o trateaza aici (vezi Iov 14:21; Ecl. 9:5; Ioan 11:11; etc.).



14:10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tau? Sau pentru ce dispretuiesti tu pe fratele tau? Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Hristos.

Pentru ce judeci tu? Prima parte a acestui verset este exprimata emfatic in textul grec: ,,Dar tu, pentru ce judeci pe fratele tau? Sau ,,tu de ce faci de nimic pe fratele tau?” Cel care judeca pe fratele sau este cel care mananca ,,verdeturi” si cel care dispretuieste este cel care constiincios ,,crede ca poate sa manance de toate” (vers. 2).

Toti ne vom infatisa. [Toti vom sta, KJV.] In textul grec, cuvantul pentru ,,toti” e in pozitie de emfaza. Noi toti, atat slabi, cat si tari, urmeaza sa stam inaintea tribunalului divin. Intrucat toti credinciosii sunt la fel supusi si slujitori ai lui Dumnezeu si trebuie sa stea toti inaintea aceluiasi scaun de judecata, ei nu au dreptul de a se judeca unul pe altul. O astfel de judecare uzurpa o prerogativa a lui Dumnezeu (Rom. 14:10; cf. 2Cor. 5:10).

Al lui Dumnezeu. [Al lui Hristos, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) exprimarea ,,a lui Dumnezeu”. Exprimarea ,,al lui Hristos” se poate sa se fi strecurat din pasajul paralel din 2Cor.

5:10. Dumnezeu Tatal va judeca lumea prin Hristos (vezi Rom. 2:16; cf. Fapte 17:31).



14:11 Fiindca este scris: Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea, si orice limba va da slava lui Dumnezeu.

Este scris. Citatul este din Isa. 45:23, desi cu oarecare variatiuni fata de textul ebraic.

Orice genunchi. Cuvintele acestea scot in evidenta caracterul universal al judecatii finale.

Va da slava. [Va marturisi, KJV; Va lauda, Nitz.] Gr. exomologeo, ,,a recunoaste”, ,,a da lauda”. Intelesul ultim este obisnuit in LXX (vezi 1Cr. 29:13; etc.). Comparati folosirea acestui cuvant grec in Luc. 10:21, unde este tradus ,,a lauda” [,,a multumi”]. Totusi si alternativa insemnand ,,a marturisi”, ,,a recunoaste” e la fel cu putinta (cf. Iac. 5:16, ,,Marturisiti-va greselile”). Si un inteles si altul pot sa se incadreze in contextul lui Rom. 14:11. In citatul original din Isaia, juramantul de omagiu exprimat de cuvantul ,,vor jura” [,,si jurand”] (cf. Ios. 23:7; 2Cr. 15:14; Isa. 19:18) marcheaza supunerea lumii intregi lui Iehova si solemna marturisire a suveranitatii Sale.



14:12 Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu.

Asa ca. Ordinea cuvintelor versetului acestuia in textul grecesc adauga accent la raspunderea individuala a fiecarui credincios: ,,Asa ca fiecare din noi, cu privire la sine, o socoteala va da lui Dumnezeu”.

Socoteala. Gr. logos,(vezi cap. 9.28). In materie de constiinta, fiecare om e personal responsabil lui Dumnezeu si numai Lui.



14:13 Sa nu ne mai judecam dar unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic, care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire.

Mai bine judecati. Un al doilea motiv pentru care credinciosii nu ar trebui sa se critice unul pe altul. Pavel da motivul acesta cu un joc asupra cuvantului ,,judeca”. In expresia aceasta el foloseste cuvantul in sensul de ,,a decide”, ,,a determina” (vezi 1Cor. 2:2; 2Cor. 2:1; Titus 3:12). Daca urmeaza sa fie vreo judecare, sa nu fie criticarea altora, ci determinarea de a nu face ca un frate sa cada. Primul motiv al lui Pavel pentru a nu judeca e ca oamenii au sa dea socoteala nu unul altuia, ci lui Dumnezeu, care este Stapanul si Judecatorul lor. Al doilea motiv este des repetata regula a iubirii crestine. Crestinii care sunt tari in credinta, vor fi atenti, din iubire, la sentimentele si constiinta fratilor lor mai slabi si vor exercita orice grija pentru a evita ofensarea sau punerea lor in incurcatura. Desi este adevarat ca in materie de constiinta, nimeni nu are sa dea seama pentru altul, totusi toti crestinii sunt raspunzatori pentru binele reciproc. Si desi crestinul este liber sa lepede toate ramasitele legaliste ale unor vremuri de mai inainte, totusi iubirea pentru altii opreste orice folosire a acestei libertati care ar putea sa dauneze vreunui alt credincios care este ,,slab in credinta” (Rom. 14:1).



14:14 Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Isus, ca nimic nu este necurat in sine, si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat.

Eu stiu. Pavel exprima propria sa convingere luminata de Duhul, cu privire la libertatea crestinului si la drptul lui de a respinge anumite scrupule la care tin altii (cf. 1Cor. 8:4). Prin aceasta afirmatie emfatica, el arata ca purtarea de grija pentru cel ,,slab” (Rom. 14.1) trebuie sa fie intemeiata pe iubire si nu pe recunoasterea faptului ca astfel de scrupule ar fi justificate.

In Domnul Isus. [Prin Domnul Isus, KJV.] Sau ,,in Domnul Isus”. Convingerea lui Pavel izvoraste dintr-o minte care staruia in comuniunea cu Hristos si astfel era luminata de Duhul Sfant. Comparati cap. 9:1.

Nimic. Adica, in acest context, acele alimente despre care vorbise aici Pavel (vezi vers. 1). Cuvantul ,,nimic” nu trebuie inteles in sensul lui absolut. Cuvintele au adesea mai multe intelesuri, de aceea anumita definitie intentionata trebuie sa fie determinata in fiecare caz, in context. De pilda, cand Pavel spunea: ,,Toate lucrurile imi sunt ingaduite” (1Cor. 6.12), afirmatia lui, cand e izolata de context, ar putea fi interpretata ca apostolul era un desfranat. Contextul care este o avertizare impotriva imoralitatii, imediat interzice o astfel de deductie (vezi comentariul acolo). La fel, in Exo. 16:4, expresia ,,in fiecare zi” [KJV] ar putea fi interpretata ca insemnand in fiecare zi a saptamanii. Totusi, contextul arata ca Sabatul este exclus.

Necurat. Gr. koinos, literal, ,,obisnuite”. Acest termen era folosit pentru a descrie acele lucruri care, desi ,,obisnuite”, pentru lume, erau oprite pentru iudeul pios (vezi Mar. 7:2).

In sine. Alimentele pe care fratele ,,slab” (vers. 1) se abtine de la a le manca, dar pe care fratele tare si le ingaduie, nu sunt felurile de alimente care sunt necurate in insasi natura lor, ci acelea care isi datoreaza intinarea, scrupulelor de constiinta (vezi vers. 23). Pavel nu inlatura aici toate deosebirile dintre alimente. Interpretarea trebuie limitata la anumite alimente din discutie si la problema specifica cu care se ocupa apostolul, si anume de a consuma anumite alimente.

Nu este necurat. Necuratia sta nu in natura alimentului, ci in felul cum il priveste credinciosul. Crestinul ,,slab” (vers. 1) crede ca nu trebuie sa manance alimente oferite idolilor, de pilda, si face o chestiune de constiinta din a se abtine de la asemenea alimente. Atata vreme cat cultiva convingerea aceasta, ar fi rau ca el sa manance din ele. S-ar putea sa fie gresit judecat, din punctul de vedere al altuia, dar n-ar fi bine pentru el sa actioneze calcand ceea ce el in chip constiincios presupune ca cere Dumnezeu (vezi vers. 23).



14:15 Dar daca faci ca fratele tau sa se mahneasca din pricina unei mancari, nu mai umbli in dragoste! Nu nimici, prin mancarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!

Dar. Mai degraba ,,deoarece”, aparent legand versetul acesta cu argumentatia precedenta.

Sa se mahneasca. [Sa fie mahnit, KJV.] Fratele cel slab e chinuit si framantat in constiinta cu privire la ceea ce el considera ca e pacatos. Mahnirea aceasta poate avea ca rezultat nimicirea lui, caci sau poate sa fie abatut de la credinta crestina, care pare sa fie insotita cu practici pe care el le considera pacatoase, sau poate fi manat de exemplul fratilor sai mai tari, la o admitere lasa a unui fel de purtare care lui i se pare pacatos (vezi 1Cor. 8:10-12).

Mancaruri. Gr. broma, un termen general pentru ,,hrana”.

Umbli. Adica, ,,traiesti”, ,,te porti” (cf. cele de la cap. 13:13).

Nu umbli in dragoste. [Nu cu iubire, KJV.] Literal, ,,nu potrivit cu iubirea”. Comparati cap. 13.

Nu nimici. Ceea ce tinde sa influenteze pe cineva sa-si calce pe constiinta poate avea ca rezultat nimicirea sufletului sau. O constiinta odata calcata, a fost mult slabita. O calcare poate duce la alta, pana cand sufletul este nimicit. De aceea, un crestin care, prin lasarea prada in chip egoist chiar la ceva ce el considera ca e perfect cuvenit, exercita o astfel de influenta nimicitoare, e vinovat de pierderea unui suflet pentru care a murit Hristos (cf 1Cor. 8).

Prin mancarea ta. [Cu mancarea ta, KJV.] Literal, ,,prin mancarea ta”. Vezi Mar. 7:19.

A murit Hristos. Hristos a murit pentru a mantui pe fratele ,,slab” (vers. 1) si cei impreuna cu el credinciosi nu trebuie sa-l nimiceasca de dragul dedarii la anumite mancaruri. Se cere un sacrificiu foarte mic in comparatie cu ceea ce a dat Hristos. El Si-a dat viata. Cu siguranta crestinii mai tari in credinta vor renunta la placerea vreunei bauturi sau mancari favorite, de dragul fratelui lor mai slab.



14:16 Nu faceti ca binele vostru sa fie grait de rau.

Binele vostru. Aceasta probabil se refera la credinta mai tare, cunostinta mai mare si libertatea mai deplina de care se bucura credinciosii mai tari (vezi 1Cor. 8:9–11; 10:30).

Sa fie grait de rau. Gr. blasphemeo, ,,a huli”. Comparati folosirea acestui cuvant in Rom. 3:8; 1Cor. 10:30. Omul cel tare nu trebuie sa lase ca folosirea egoista a libertatii sale sa dea prilej celor ,,slabi in credinta (Rom. 14.1) sa osandeasca sau sa vorbeasca de rau de ceva care pentru el este un lucru bun si o binecuvantare. El ar trebui sa se fereasca pentru ca nu cumva sa dea altora motiv de a-l invinui de raul pe care purtarea lui personala se poate sa-l fi adus vreunui frate peste masura de scrupulos. Vezi 1Cor. 8:7-13.



14:17 Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant.

Imparatia lui Dumnezeu. Expresia aceasta, stand singura, se poate referi fie la imparatia viitoare a slavei (cf. 1Cor. 6:9,10), fie la imparatia prezenta a harului (vezi Mat. 4:17; 5:2, 3). Evident aici e intentionat ultimul inteles. Esenta imparatiei lui Dumnezeu se gaseste nu in lucrurile din afara, ci in darurile launtrice ale vietii spirituale.

Mancare si bautura. Lucrurile acestea sunt marunte si lipsite de insemnatate cand sunt comparate cu acelea din care, de fapt, consta imparatia lui Dumnezeu. Probabil crestinul a carui credinta e puternica isi da seama de natura spirituala a imparatiei lui Dumnezeu. De fapt, cunostinta acestui adevar vital face parte din ,,binele” mentionat in vers. 14. Cu siguranta atunci aceasta cunostinta il va impiedica sa intristeze sau sa nimiceasca pe fratele sau mai slab cu privire la lucruri care relativ sunt atat de fara insemnatate, in ele insele.

Neprihanire. Aceasta este un fel de viata neprihanit, savarsirea binelui (vezi Rom. 6:19; Gal. 4:24).

Pace. Aceasta cuprinde nu numai impacare cu Dumnezeu (cap. 5:1), dar si armonie si iubire in biserica (cf. Rom. 14:19; Efes. 4:3; Col. 3:14, 15).

Bucurie in Duhul Sfant. Aceasta este bucuria sfanta cu care Dumnezeu acopera pe cei care ,,traiesc in Duhul” (Gal. 5:25; cf. Rom. 15:13; Gal. 5:22; 1 Tes. 1:6). Cei care sunt cei mai tari in credinta inteleg cel mai bine ca imparatia lui Dumnezeu consta din astfel de daruri spirituale ca acestea, si nu din lucruri materiale, ca mancarea si bautura. In consecinta, cat priveste libertatea lor crestina in mancare si bautura, ei mai degraba vor restrange propria lor libertate personala, decat ca exercitarea propriei lor libertati personale sa nimiceasca pacea bisericii (Rom. 14:13) sau sa mane pe un frate mai slab, la ceea ce pentru el ar fi nelegiuire (vers. 14) sau sa-l jefuiasca de bucuria lui in Duhul, mahnindu-i constiinta (vers. 15).



14:18 Cine slujeste lui Hristos in felul acesta, este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.

In felul acesta. [In lucrurile acestea, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) exprimarea ,,in acestea”, insemnand poate ,,in felul acesta”. Credinciosul care lucreaza din iubire, castiga bunavointa fratelui sau, in loc de a pune o piatra de poticnire in calea lui.

Placut. [Incercat, KJV; Bineplacut, Nitz.] Gr. dokimos, ,,incercat”, ,,in stare sa suporte cercetarea si critica”. Comparati folosirea lui dokimos in 1Cor. 11:19; 2Cor. 10:18; 2Tim. 2:15.



14:19 Asadar, sa urmarim lucrurile, care duc la pacea si zidirea noastra.

Asadar, sa. Versetul spune literal ,,Asadar sa urmarim lucrurile pacii si lucrurile zidirii unul pentru altul” (cf. 1Tes. 5:11; vezi si 1Cor. 14:26).



14:20 Sa nu nimicesti, pentru o mancare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totusi, a manca din ele, cand faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cadere, este rau.

Mancare. Gr. broma, hrana, in general.

Nimicesti. Gr. kataluo, literal ,,a se prapadi”. Cuvantul e folosit pentru a descrie daramarea a ceva care a fost cladit si, in felul acesta, duce mai departe, prin contrast, ilustratia inceputa prin ,,zidirea” din vers. 19. Numai din cauza unei simple mancari, crestinii nu trebuie sa lupte impotriva lui Dumnezeu, daramand si nimicind ceea ce El a zidit.

Lucrul lui Dumnezeu. Comparati 1Cor. 3:9; Efes. 2:10.

Curate. Vezi vers. 14; cf. 1Cor. 10:23.

Prilej de cadere. [Cu poticnire, KJV; Prin poticneala, Nitz.] Lucrul acesta se poate referi fie la fratele cel tare, care, folosindu-se de propria sa libertate, aduce poticnire fratelui sau ,,slab” sau la fratele ,,slab” care, prin exemplul fratelui sau tare, e indemnat sa manance ceea ce nu-i permite constiinta (vezi 1Cor. 8:10). Cei mai multi comentatori par sa prefere prima interpretare. Daca lucrul acesta este corect, Pavel spune sa ,,e rau ca un om sa fie o piatra de poticnire pentru altii, prin ceea ce mananca”.



14:21 Bine este sa nu mananci carne, sa nu bei vin si sa te feresti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tau un prilej de cadere, de pacatuire sau de slabire.

Bine este. Crestinul tare ar trebui sa fie dispus sa renunte la libertatea sa in lucrurile acestea relativ fara insemnatate, decat sa aduca poticnire unui frate mai slab (cf. 1Cor. 8:13).

Carne. Gr. khreia, ,,alimente carnate”. Cuvantul acesta apare numai aici si in 1Cor. 8:13. In Rom. 14:15, 20; etc., e folosit cuvantul broma, cuvantul folosit pentru hrana, in general.

Vin. Carnea si vinul erau evident subiectele principale ale scrupulelor religioase ale fratelui mai slab, pentru ca erau, de obicei, folosite de pagani, ca sacrificii pentru idolii lor.

Orice lucru. Cuvintele ,,orice lucru”, desi de adaos, sunt clar subintelese in textul grecesc. Pavel adauga acest indemn general pentru a cuprinde orice activitate care, desi legitima in ea insasi, poate indispune sau deruta pe fratele care inca nu este convins ca astfel de purtari sunt permise de Dumnezeu. Crestinul care planuieste un anumit fel de purtare nu se va intreba numai daca e lucrul acesta legal, ci si cum va afecta aceasta sufletul fratelui meu?

Cadere. [Se poticneste, KJV; Nitz.] Gr. proscopto, ,,a se lovi de”, ,,a se poticni”, ,,a se ciocni de”, metaforic ,,a se poticni de”.

Pacatuire. [Se jigneste, KJV; Se sminteste, Nitz.] Dovezi textuale pot fi citate (cf. pag. 10) pentru omiterea lui ,,se sminteste, se slabeste” [,,de pacatuire sau de slabire”]. Totusi, aceste idei sunt implicite in ,,se poticneste”.

Slabire. [E facut slab, KJV; Se slabeste, Nitz.] Literal, ,,e slab”, insemnand ca fratele mai tare trebuie sa fie atent in toate lucrurile de care constiinta neluminata a fratelui sau se poate usor mahni.



14:22 Incredintarea pe care o ai, pastreaz-o pentru tine, inaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osandeste singur in ce gaseste bine.

Incredintarea pe care o ai. [Ai credinta?, KJV; Aibi... credinta, Nitz.] Se pot cita dovezi textuale importante (cf. pag. 10) pentru exprimarea: ,,Credinta pe care tu o ai”. Pronumele ,,tu” este emfatic in textul grecesc. ,,Credinta” din acest context este credinta ,,de a manca de toate” (vers. 2).

Pastreaz-o pentru tine. O astfel de credinta nu e de data pe fata cu fala, spre smintirea fratelui ,,slab”, ci trebuie sa fie pastrata intre tine si Dumnezeu. Ferice. Gr. makarios, (vezi Mat. 5:3). Fericirea aceasta este fericirea unei constiinte curate si neindoielnice. Gaseste de bine. [Ingaduie, KJV; Incuviinteaza, Nitz.] Gr. dokimazo, (vezi cap.12:2).



14:23 Dar cine se indoieste si mananca, este osandit, pentru ca nu mananca din incredintare. Tot ce nu vine din incredintare, e pacat.

Se indoieste. Sau ,,dezbate in el insusi”. Comparati descrierea omului care se indoieste (Iac. 1:6; cf. Mat. 21:21; Mar. 11:23; Rom. 4:20).

Este osandit. Gr. katakrino, ,,a osandi”. Omul care mananca in ciuda indoielilor constiintei sale, e osandit.

Incredintare. [Credinta, KJV.] Aici referindu-se la o convingere cu privire la bine si la rau, avand ca rezultat hotararea de a face ceea ce se crede ca este voia lui Dumnezeu. Ideea lui Pavel este ca daca un crestin nu actioneaza din puternica convingere personala ca ceea ce face este drept, ci, in schimb, e de acord, in chip slab, cu judecata altora, atunci actiunea lui e pacatoasa. Crestinul n-ar trebui niciodata sa-si calce pe constiinta. Ea s-ar putea sa ceara educatie. S-ar putea ca ea sa-i spuna ca anumite lucruri sunt gresite care in ele insele nu sunt gresite. Dar, pana cand nu e convins de Cuvant si de Duhul lui Dumnezeu ca o anumita purtare e buna pentru el, n-ar trebui sa o urmeze. El n-ar trebui sa faca din altii criteriu pentru purtarea sa, el trebuie sa se adreseze Scripturilor si sa invete personal din ele datoria lui, in privita respectiva (vezi 2T 119-124).

COMENTARII ELLEN G. WHITE

4 MB 57

5 DA 550

7 CT 33; FE 191, 206; GW 396; ML 212; PK 94; SC 120; 4T 72, 339, 493, 562; 5T 386, 565; 6T 236, 242; 7T 50, 296

10 MH 166

12 DA 550; 4T 654; 5T 399

13 MH 166; 1T 420; 2T 87, 552; 5T 352

16 CT 257; Ev 680; EW 70; 5T 593

17 TM 422, 497; 2T 319

19 DA 356; 6T 460

23 GC 436; MYP 198; 5T 437


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: