13:14 ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos, si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.
Imbracati-va. In vers. 12, crestinul e indemnat sa imbrace ,,armura luminii”. Acum Pavel infatiseaza pe Hristos Insusi ca fiind arsenalul crestinului. Dar viata aceasta cu care el a fost imbracat trebuie sa fie continuu innoita, in experienta de zi cu zi de crestere si sfintire (Efes. 4:24; Col. 3:12–14). Fiecare nou pas in dezvoltarea aceasta poate fi privit ca o noua imbracare cu Hristos si crestinul care staruie in aceasta experienta transformatoare va imita din ce in ce mai mult viata si caracterul lui Hristos si Il va reflecta inaintea lumii (vezi 2 Cor. 3:2, 3; COL 69; cf. Gal. 4:19).
Carne. Adica natura fizica stricata (vezi cap. 8.11). Trebuie sa se ia masuri pentru nevoile corpului, dar crestinul nu trebuie sa-si faca preocupari pentru excitarea si satisfacerea poftelor nesfinte. O viata luxoasa si de satisfacere a poftelor stimuleaza acele impulsuri ale firii pamantesti pe care crestinul ar trebui sa caute mai degraba sa le mortifice (cap. 6:12, 13; 8:13). De aceea Pavel avertizeaza pe credinciosi sa nu lase gandurile lor sa se ocupe cu astfel de lucruri. NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 13
Anumiti scriitori ai Noului Testament uneori par sa vorbeasca despre venirea lui Hristos ca urmand sa aiba loc imediat. Urmatoarele texte sunt citate ca ilustratii pentru aceasta: Rom. 13:11, 12; 1Cor. 7:29; Filp. 4:5; 1Tes. 4:15, 17; Evr. 10:25; Iac. 5:8, 9; 1Pet. 4:7; 1Ioan 2:18.
Unii s-ar grabi sa traga concluzia ca scriitorii Bibliei erau niste oameni iremediabil eronati sau cel putin ca nimic nu se poate sti cu privire la timpul venirii lui Hristos. Dar dovezile nu cer o astfel de concluzie.
Anumite fapte ies clar in evidenta in repetata tratare a sfarsitului lumii sau a venirii lui Hristos. Si in lumina acestor fapte e cu putinta, credem noi, sa ajungem la o concluzie deplin consistenta cu credinta in inspiratia Scripturii si faptul solemn al celei de-a doua veniri. Faptele sunt acestea:
1. 1. Scriitorii Bibliei totdeauna vorbesc despre certitudinea celei de-a doua veniri. Lucrul acestaeste adevarat atat cu privire la scriitorii VT, cat si ai NT. Oricare cititor al Bibliei care ia cuvintele in intelesul lor cel mai evident, trage concluzia ca ,,ziua Domnului... va veni” (2Pet. 3:10).
2. 2. Scriitorii Bibliei care vorbesc despre acest subiect par sa fie atat de stapaniti de grandoarea, de slava, de natura culminanta a evenimentului pentru fiecare om si pentru toata creatiunea, incat adesea vorbesc ca si cum el ar fi singurul mare eveniment care sta inainte. Lumina stralucitoare a zilei lui Dumnezeu pare adesea sa excluda orice altceva din privirea si mintea profetului. Cititorul capata impresia clara ca scriitorul inspirat considera orice altceva ce ar precede a doua venire ca fiind doar de importanta minora, un prolog la acea grandioasa culminare ,,catre care inainteaza toata naratiunea”. Intr-adevar se poate ca el adesea sa aiba impresia ca ziua cea mare a si venit.
Aceasta vie prezentare a celei de-a doua veniri a inceput, evident, cu Enoh, ,,al saptelea patriarh de la Adam”, care spunea nelegiuitilor de pe vremea sa: ,,Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca judecata impotriva tuturor” (Iuda 14,15). Nu e nimic in context care sa sugereze ca Enoh lamurea ca venirea urma sa aiba loc cateva mii de ani mai tarziu. De fapt, poate ca nici nu va fi cunoscut lucrul acesta. Lui i se descoperise ca Domnul urma sa vina la judecata, nimic altceva nu interesa.
3. Scriitorii Bibliei scoteau in evidenta ca ziua Domnului urma sa vina brusc, pe neasteptate. Afirmatiile lui Hristos sunt cea mai buna expunere a acestui lucru. El a zis: ,,Vegheati, dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru” (Mat. 24:42). ,,Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia si astfel, ziua aceea sa vina peste voi fara veste, ca un hot. Caci asa va veni peste toti cei ce locuiesc pe toata fata pamantului. Vegheati, dar, in tot timpul si rugati-va ca sa aveti putere sa scapati de toate acestea care se vor intampla si sa stati in picioare inaintea Fiului omului.” (Luc. 21:34-36).
Pavel reproduce cuvintele Domnului: ,,Ziua Domnului va veni ca un hot noaptea” (1Tes. 5:2). La fel, Petru scria: ,,Ziua domnului insa va veni ca un hot” (2Pet. 3:10).
Tocmai faptul acesta al aratarii deodata si pe neasteptate a celei de-a doua veniri, inmanuncheat cu certitudinea acelui mare eveniment, e ceea ce in mod inevitabil a dat predicarii celei de-a doua veniri calitatea de iminenta, cel putin din punct de vedere potential.
Acum, avand in vedere faptul ca Domnul nu a socotit ca fiind bine sa descopere ,,ziua si ceasul” (Mat. 24:36) venirii Sale si a indemnat la staruitoare veghere pe urmasii Sai, pentru ca ziua aceea sa nu vina asupra lor ,,ca un hot”, ce altceva am putea astepta decat ca scriitorii NT sa scrie despre a doua venire cu accentul principal asupra iminentei? Lucrul acesta nu arunca umbra asupra inspiratiei lor. Prin descoperire si prin invatatura directa de la Hristos, ei stiau ca El va veni a doua oara , ca venirea Lui va fi precedata de timpuri tumultoase, ca ea va avea loc deodata, pe neasteptate, si ca ei si cei carora ei le slujeau trebuiau sa fie in stare de staruitoare veghere. Dar lor nu le fusesera descoperite ,,ziua si ceasul”. De unde, acea singura limitare a descoperirii pentru ei, ei prezentau credinciosilor indemnul staruitor si avertizarea staruitoare cu privire la Ziua Domnului.
Era cat se poate de evident in planul lui Dumnezeu ca profetii Sai sa nu posede anumite cunostinte cu privire la aspectele temporale ale venirii lui Hristos. Domnul, chiar inainte de inaltarea Lui, a linistit intrebarile ucenicilor Sai cu privire la fixarea in timp a viitoarelor Sale actiuni, declarand: ,,Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele, pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa.” (Fapte 1:7)
4. Autorii Bibliei n-au scris numai cu privire la ziua imediata a anumitei grupe de oameni careia, de pilda, ii putea fi adresata o scrisoare. Daca lucrurile ar fi fost asa, atunci puterea de document a Scripturii ar fi incetat odata cu generatia care a primit soliile de la oamenii folositi de Dumnezeu ca scriitori. Dar, ei au scris cu pana inspirata si fara indoiala, adesea fara a fi deplin constienti de aceasta – pentru toate generatiile pana la revenirea Domnului. E adevarat, unele lucruri pe care ei le-au scris – despre circumcizie, de pilda – avea o relevanta particulara pentru generatia in care autorii NT au scris, in timp ce alte parti, dimpotriva, aveau o insemnatate tot mai mare, pe masura ce culminarea istoriei pamantului se apropia.
Faptul acesta, ca scriitorii Bibliei au scris cu indemnare, avertizare si invatatura pentru toti cei care urmau sa traiasca pana la a doua venire, revarsa un plus de lumina asupra afirmatiilor NT care vorbesc despre iminenta ei. E adevarat, soliile, privite in contextul lor istoric, sunt adresate unui anumit grup care traia atunci. Cu adevarat, cea mai mare parte a sfaturilor spirituale din Scriptura sunt plasate intr-un context istoric al unui anumit popor si al unor anumite timpuri cu multa vreme inainte.
Dar, desi o afirmatie e facuta unor anumiti credinciosi, s-ar putea ca ea sa se aplice nu atat de mult la ei, cat la urmasii lor spirituali. Cand Hristos a descris ucenicilor Sai anumite evenimente cheie care urmau sa preceada venirea Lui si sa serveasca drept semne ale ei, El a cuprins o perioada de aproape doua milenii. Cand a inceput descrierea caderii Ierusalimului, a spus: ,,Cand veti vedea‚ uraciunea pustiirii’ despre care vorbeste proorocul Daniel, ‚asezata in Locul Sfant’” (Mat. 24:15). ,,Voi” insemna ucenicii, carora El le vorbea nemijlocit. Dar El continua, ocupandu-se de ,,marea stramtorare”, despre care vorbise Daniel in profetie, care se intinde pana in sec. al XVIII-lea, si continua cu indemnul: ,,Atunci daca va va spune cineva...” (vers. 23). Acum se poate spune ca Hristos din nou avertiza pe cei doisprezece ucenici ai Sai cu privire la dezamagirile ce urmau sa vina. Dar intregul context ne cere sa credem ca vorbea, si chiar mai corespunzator, urmasilor Sai care urmau sa traiasca in sec. al XVIII-lea si mai departe.
Acest fapt al Scripturii, ca grupa imediat prezenta s-ar putea sa fie primitoarea unei solii nu numai pentru ea, dar si, ba inca si mai particular, pentru o generatie ulterioara, ne fereste de a ne grabi sa tragem concluzii neintemeiate cu privire la fixarea in timp a unor anumite evenimente viitoare.
Ca imediat dupa inaltare, ,,fratii”, probabil cuprinzand pe apostoli, gandeau ca Hristos ar putea sa vina in timpul lor, pare evident: ,,A iesit zvonul printre frati ca ucenicul acela [Ioan] nu va muri deloc” (Ioan 21.23), ci ca va trai sa vada revenirea Domnului (cf. Fapte 1:6,7).
Totusi e dovada sigura in NT ca Dumnezeu a dat o masura de lumina oamenilor de care Dumnezeu S-a servit ca scriitori ai Sai cu privire la timpul care va trece pana la venirea lui Hristos. In intaia lui scrisoare catre tesaloniceni, Pavel a scris cu privire la cea de-a doua venire: ,,Noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului” (1Tes. 4.15). Dar dorea Pavel ca tesalonicenii sa traga concluzia ca Ziua Domnului venise? Evident unii au tras o astfel de concluzie, deoarece in a doua lui scrisoare, el revine asupra subiectului: ,,Va rugam, dar, fratilor, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos si adunarea noastra impreuna cu el, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola ca venind de la noi, ca si cum Ziua Domnului ar fi venit chiar.” (2Tes. 2:1,2). Apoi trece la descrierea unor intamplari care urmeaza sa aiba loc inainte de a doua venire (vers. 3-12). Intamplarea cheie urma sa fie o anumita ,,lepadare de credinta” (vers. 3). Dar acea ,,cadere de la credinta”, Pavel explica in alta parte, urma sa aiba loc mai ales dupa moartea sa (Fapte 20:28-30, 2Tim. 4.6-8). Dupa ce le-a schitat anumite evenimente care precedau a doua venire, ii indeamna la statornicie pentru zilele care le stateau in fata (2Tes. 2:15-17).
In celula sa din inchisoare, Pavel scria fiului sau spiritual, Timotei: ,,Ce-ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteaza la oameni de incredere care sa fie in stare sa invete si pe altii” (2Tim. 2:2). E clar ca Pavel instruia pe Timotei ca stateau inaintea unei perioade timp inainte de a veni Hristos.
E lucru evident, deci, ca atunci cand Pavel a folosit pe ,,noi” in 1Tes. 4.15 nu se cuprindea pe sine, ci vorbea de acei credinciosi crestini care ar fi trait in zilele de pe urma. ,,Noi” arata simplu ca apartineau cetei neintrerupte de credinciosi care se intindea peste secole.
Petru scria: ,,Sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti, dar, si vegheati in vederea rugaciunii.” (1Pet. 4:7). Se aplicau aceste cuvinte in chip necesar grupei imediate careia el ii scria? Raspunsul pare sa fie nu, deoarece citim in a doua lui epistola – scrisa nu stim la cata vreme dupa cea dintai - ,,Ca sa va fac sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai inainte de sfintii prooroci si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri. Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor si vor zice: ‚Unde este fagaduinta venirii Lui?’” (2Pet. 3:2-4). Cuvintele acestea sugereaza cat se poate de rezonabil ca Petru astepta o dezvoltare viitoare care urma sa produca un fel de batjocoritori.
Notati indeosebi faptul ca Petru, ocupandu-se de a doua venire, indeamna pe credinciosi sa-si ,,aduca aminte de lucrurile vestite mai inainte de sfintii prooroci”. Mai la inceputul aceleasi epistole, el declara: ,,Si avem cuvantul proorociei facut si mai tare, la care faceti bine ca luati aminte ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre” (2Pet. 1:19). Ca Petru invata ca o oarecare perioada de timp trebuia sa treaca inainte de a doua venire este evident din cuvintele sale. Credinciosii trebuiau sa urmeze lumina profetica ,,pana se va crapa de ziua”. In stare sufleteasca asemanatoare, Pavel declara tesalonicenilor: ,,Cat despre vremi si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cand vor zice ‚Pace si liniste’, atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata si nu va fi chip de scapare. Dar voi, fratilor, nu sunteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot.” (1Tes. 5.1-4)
Acest apel al apostolilor la scrierile profetilor reflecta cuvintele lui Hristos cu privire la ceea ce ,,Daniel proorocul” scrisese despre evenimentele viitoare: ,,Cine citeste, sa inteleaga.” (Mat. 24:15).
5. In cadrul acesta de indemn catre credinciosi de a-si calauzi pasii dupa lumina profetiei, venim logic la o considerare a faptului ca Biblia contine anumite profetii specifice, cu privire la venirea Domnului, profetii care se ocupa cu mari perioade de timp si care ne fac in stare sa cunoastem cand a doua venire ,,este aproape, este chiar la usi” (Mat. 24:33). Ne referim indeosebi la cartile lui Daniel si Apocalipsa. In intelepciunea lui Dumnezeu, cartile acelea in cel mai bun caz nu au fost decat putin intelese in primele secole ale erei crestine. Intr-adevar unele din profetiile lui Daniel trebuie sa fie ,,ascunse si sigilate pana la timpul sfarsitului” (Dan. 12:9). Ele erau in cea mai mare masura pentru timpul sfarsitului.
Astazi avem potopul de lumina adaugata care straluceste de pe paginile cartii lui Daniel si ale cartii pereche, Apocalipsa. Profetiile lor cu privire la timp ne fac in stare sa stim, intr-un fel care nu era cu putinta de a cunoaste mai inainte, ,,vremile si soroacele” profetice (1Tes. 5:1). Profetiile lor ne fac in stare sa vorbim cu siguranta profetica si sa afirmam ca sfarsitul tuturor lucrurilor e cu adevarat aproape. Tocmai bazata pe taria acestor pagini stralucitor luminate ale profetiei, miscarea adventa de astazi poate justifica proclamarea unei solii cat se poate de sigure cu privire la apropierea Zilei lui Dumnezeu.
COMENTARII ELLEN G. WHITE
1 PP 719; 5T 712
7 4T 93
8 AH 393; CS 257; 1T 220; 2T 435; 5T 181
10 GC 467; MB 18
11 Ev 219; 5T 88, 162, 707; 8T 252
11–14CH 579
12 CS 231; 5T 382; 8T 18
14 CSW 95, 107; CT 103; FE 290, 465; TM 171; WM 49