13:11 Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
Si aceasta. [Si aceea, KJV.] Literal, ,,si aceasta”. Expresia reaminteste indemnul precedent de a nu datora decat iubire, care ea insasi este rezumatul datoriilor crestine prescrise la cap. 12:13. Si ca un motiv urgent pentru implinirea acestor datorii, Pavel face acum apel la ceea ce a fost totdeauna un indemn la vietuire crestina – credinta in apropierea celei de-a doua veniri a lui Hristos (cf. 1Cor. 7:29; Evr. 10:25, 37; 1Pet. 4:7).
Imprejurari. [Timp, KJV.] Gr. kairos. Termenul acesta nu se aplica la timp, in general, ci la un timp definit, masurat sau fixat, sau la o perioada sau imprejurare critica (vezi Mar. 1:15; cf. 1Cor. 7:29; Apoc. 1:3). Credinciosii din Roma nu puteau decat sa-si dea seama de timpul critic in care traiau. De aceea Pavel ii indeamna sa se scuture de toata incropeala si indolenta lor, sa puna capat multumirii de sine si sa se imbrace ,,in Domnul Isus Hristos”.
Ceasul. [Timpul suprem, KJV.] Gr. hora ede, ,,ceasul e deja” (cf. Mat. 24.44; 25:13). Sa va treziti. Literal ,,ca sa ne desteptam”. Dovezi textuale importante (cf. pag. 10) pot fi citate pentru exprimarea ,,sa va desteptati”. Somn. Pregatirea necesara pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu cere de la crestini o veghere
activa. Comparati parabola celor zece fecioare care ,,au atipit toate si au adormit” (Mat. 25:5; cf. 1Tes. 5:6).
Am crezut. Adica am crezut de intaia data. Timpul in textul grec al acestui verb arata in trecut, la cea dintai acceptare a credintei crestine (cf. Fapte 19:2; 1Cor. 3:5; 15:2). Asteptarea statornica a venirii Domnului este atitudinea mintii pe care Insusi Hristos a impus-o in repetatele Sale avertismente (vezi Mat. 24). Aceasta asteptare de la inceput fusese calificata de avertismentul ,,despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni” (Mat. 24:36) si Pavel nu era neatent fata de avertismentul acesta (vezi 1Tes. 5:1,2; 2Tes. 2:1,2). Cu toate acestea, anticiparea lui cu privire la ziua aceea mare nu era mai putin vie (vezi 1Tes. 4:15, 17; 1Cor. 15:51, 52). Alti scriitori ai NT au impartasit aceeasi dispozitie sufleteasca (vezi 1Pet. 4:7; 2Pet. 3; 1Ioan 2:18; Apoc. 22:12, 20; cf. Ev. 695; AA 265).
Faptul ca timpul a dainuit mai mult decat era asteptat nu inseamna ca Cuvantul lui Dumnezeu a dat gres. E o lucrare de facut si multe conditii, de implinit inainte ca Hristos sa vina (vezi Ev. 694657). Intre timp, pentru credinciosul individual, un simt staruitor si vital al scurtimii timpului si al iminentei revenirii lui Hristos reprezinta o motivare indispensabila pentru a completa lucrarea necesara si a implini conditiile cerute. Ramane pururea adevarat ca pentru aceia care dorm in multumire de sine, Ziua Domnului va veni ca un hot noaptea ,,si nu va fi chip de scapare” (1Tes. 5:3).