Printable ModeRomani, 13
|
13:1 Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte; caci nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Si stapanirile care sunt, au fost randuite de Dumnezeu. Oricine. [Orice suflet, KJV.] Adica fiecare persoana (vezi Rom. 2:9; cf. cele de la Psa. 16:10). Sa fie supus. Gr. hupotasso, ,,a se supune”, ,,a fi in supunere”, ,,a asculta”. Stapanirilor celor mai inalte. [Stapanirilor superioare, KJV.] Literal, ,,autoritatilor care se considera mai presus”, insemnand ,,cei care sunt pusi in autoritate peste altii”. Vezi 1Pet. 2:13; cf. Luc. 12:11; Titus 3:1. Prin toata sectiunea aceasta, cuvantul tradus ,,putere” inseamna ,,autoritate”, adica putere de a domni sau a guverna. El trebuie sa fi distins de dunamis, tradus si el adesea ,,putere” (vezi Rom. 1:16, 20; 1Cor. 1:18), care inseamna ,,tarie”, ,,forta”, ,,putere [sau ,,abilitate”] de a savarsi”. Nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu. Adica nu exista autoritate omeneasca decat prin permisiunea si sub controlul Lui. VT adesea afirma ca Dumnezeu ridica una si doboara alta (vezi Dan. 4:17; cf. cap. 2:21; 4:25, 34, 35). Stapanirile care sunt. Sau autoritatile ,,existente”. Sunt randuite de Dumnezeu. Cuvintele grecesti din vers. 1 si 2, care sunt traduse ,,supus”, ,,randuite”, ,,se impotriveste” (prima aparitie) si ,,randuielii” sunt toate construite pe aceeasi radacina tasso, ,,a ordona”, ,,a aranja”, ,,a pune”. Aceasta da o forta antitetica pasajului care nu poate fi deplin prezentata in traducere. Pavel nu lasa in versetele acestea a se intelege ca Dumnezeu totdeauna aproba puterea carmuirilor civile. Si nici nu vrea Pavel sa spuna ca e datoria crestinului de a li se supune totdeauna. Cerintele carmuirii s-ar putea uneori sa fie contrarii legii lui Dumnezeu si in asemenea imprejurari, crestinul trebuie sa asculte ,,mai mult de Dumnezeu decat de oameni” (Fapte 4:19; 5:29). Subiectul lui Pavel e ca puterea domnitoare a carmuirilor omenesti e incredintata oamenilor de catre Dumnezeu, potrivit cu propriile Lui scopuri pentru binele omului. Dainuirea lor in putere sau caderea lor din autoritate sunt in mainile Sale. De aceea, crestinul va sustine autoritatea statului existent. El nu se va incumeta sa ia in propriile sale maini rezistarea la ,,puterile care sunt” sau sa le demita. Invatatura de felul acesta era deosebit de necesara pe vremea lui Pavel, deoarece pe vremea aceea, iudeii erau intr-o stare turbulenta si deja starnisera rebeliuni in diferite parti ale Imperiului Roman. Daca crestinii ar fi dat pe fata un spirit la fel de nesupus ar fi insemnat sa aiba parte de aceeasi neplacere care incepea sa cada asupra iudeilor si ar fi avut ca rezultat pierderea protectiei statului roman, care adesea fusese o binecuvantare pentru crestini, asa cum Pavel putea marturisi din propria sa experienta (vezi Fapte 22:24-30). Mai mult, ar fi adus ocara asupra bisericii crestine si asupra soliei ei de pace si iubire frateasca. De aceea Pavel in alta parte indeamna pe credincios sa se roage pentru cei din locuri de autoritate (1Tim. 2.1,2) si sa asculte de ei (Titus 3:1). La fel, Petru indeamna pe crestini sa fie ,,supusi oricarei stapaniri omenesti, pentru Domnul” (1Pet. 2.13-17). 13:2 De aceea, cine se impotriveste stapanirii, se impotriveste randuielii puse de Dumnezeu; si cei ce se impotrivesc, isi vor lua osanda. Cine se impotriveste stapanirii. [Se impotriveste puterii, KJV.] Literal ,,se aliniaza impotriva autoritatii”, ,,se aseaza in ordine de bataie impotriva autoritatii”. Randuielii. Gr. diatage, literal ,,ceea ce este randuit”, ,,ceea ce este asezat”. Singura alta aparitie a acestui cuvant e in Fapte 7:53, unde e tradus ,,dispozitie” [,,randuieli”, Nitz.]. Ideea lui Pavel ar putea fi redata literal: ,,se aseaza impotriva a ceea ce a fost randuit de Dumnezeu”. Osanda. Gr. krima, ,,condamnare”, ,,judecata” (vezi cap. 2:2; 5:16; 11:33). Pavel se refera aici la sentinta data de autoritatile carmuitoare, ca slujitori ai lui Dumnezeu, in lumea aceasta (cap. 13:4), impotriva celor care se impotrivesc. Intrucat neascultarea de ,,stapanirile care sunt” inseamna impotrivire fata de randuiala lui Dumnezeu, pedeapsa pe care autoritatile o aplica reprezinta si judecata si mania lui Dumnezeu asupra cetatenilor rebeli. 13:3 Dregatorii nu sunt de temut pentru o fapta buna, ci pentru una rea. Vrei dar sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele, si vei avea lauda de la ea. Nu sunt de temut. [Nu sunt o groaza, KJV; Nu sunt o teama, Nitz.] In general, carmuitorii nu sunt de temut decat cand cineva face raul. De fapt, natural nu toti carmuitorii apartin acestei categorii, deoarece multi dintre ei au persecutat pe cei buni; de pilda, Nero, imparatul roman pe vremea cand Pavel scria epistola aceasta, care mai tarziu a purtat raspunderea martirizarii lui Pavel. Totusi, in general, e lucru adevarat ca cei virtuosi nu au nimic de temut din partea autoritatilor civile. Carmuirile ca atare nu sunt o groaza pentru faptele bune. Dimpotriva, ele exista pentru un scop bun si, in general vorbind, e spre folosul crestinului de a se supune cererilor lor (vezi 1Tim. 2.1,2). Vrei, dar? Gr. thelo, ,,a dori”, ,,a voi”. Crestinul care doreste sa nu aiba nici o temere de carmuirea civila ar trebui sa practice savarsirea binelui si atunci, va fi laudat pentru purtarea lui buna (cf. 1Pet. 2:14,15). De la ea. Insemnand ,,de la autoritatea carmuitoare”. 13:4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tau. Dar, daca faci raul, teme-te, caci nu degeaba poarta sabia. El este in slujba lui Dumnezeu, ca sa-L razbune si sa pedepseasca pe cel ce face rau. [Caci, KJV; Nitz.] Acesta introduce motivul declaratiei anterioare. Intrucat statul exista ca un slujitor al lui Dumnezeu pentru un scop bun, crestinul n-are cauza de a se teme de autoritatea lui daca duce o viata pasnica. Aici Pavel exprima un adevar general, nezabovind sa-si califice afirmatia cu exceptii specifice. El. Referindu-se la ,,puterea”, ,,autoritatea”, din vers. 3. Slujitorul. Gr. diakonos, ,,slujitor” (vezi cap. 15:8; 16:1). Diakonos este si cuvantul care descrie slujba diaconului (1Tim. 3:8,12). Pentru binele. Adica sa promoveze binele. Aceasta e adevarata cauza a existentei carmuirii civile, ca slujitor si reprezentant al lui Dumnezeu. Tau. Adica pentru avantajul tau, in interesul tau. Sabia. Simbolul autoritatii carmuitorului de a aplica pedeapsa. Ca sa-l razbune. [Un razbunator, KJV.] Gr. ekdikos, ,,razbunator”. Singura alta aparitie a acestui cuvant in NT este in 1Tes. 4:6. In papirusurile grecesti, termenul acesta e in general folosit pentru ,,un reprezentant legal”. Sa pedepseasca. [Sa execute mania, KJV; In privinta maniei, Nitz.] Literal ,,pentru manie”. Ca ,,slujitor al lui Dumnezeu” statul urmeaza sa aplice pedeapsa facatorilor de rele (cf. vers. 2; cap. 12:19). 13:5 De aceea trebuie sa fiti supusi nu numai de frica pedepsei, ci si din indemnul cugetului. De aceea. Acesta se refera la cele patru versete precedente, in care Pavel a prezentat cauzele ascultarii. De frica pedepsei. [Pentru manie, KJV¸ Din pricina maniei, Nitz.] Literal ,,din cauza maniei”. Intrucat autoritatile civile exista prin randuiala dumnezeiasca, crestinul trebuie sa asculte nu numai pentru ca vrea sa evite pedeapsa, ci pentru ca e drept sa asculte. Singura exceptie este cand legea statului vine in conflict cu Legea lui Dumnezeu. 13:6 Tot pentru aceasta sa platiti si birurile. Caci dregatorii sunt niste slujitori ai lui Dumnezeu, facand necurmat tocmai slujba aceasta. Platile si birurile. Textul grecesc poate fi tradus in ambele felurile [,,sa platiti”, ,,platiti”]. Contextul sugereaza ca aceasta nu e o porunca, ci o afirmatie a unui fapt. Evident primii crestini considerau ca o chestiune de principiu sa plateasca impozitele, poate in ascultare de invatatura lui Hristos (Luc. 20:20-25), asa cum e reflectata in Rom. 13:7. Sustinand in felul acesta carmuirea civila cu contributia lor, crestinii recunosteau ca datorau ascultare statului ca randuit de Dumnezeu, ,,ca sa pedepseasca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine” (1Pet. 2.14). Slujitori. Gr. leitourgoi, ,,slujitori”, ,,slujitori publici”, sursa cuvantului nostru ,,liturghie”. Acesta nu este acelasi cuvant care e tradus ,,slujitor” in vers. 4 (vezi comentariul acolo). Ambele cuvinte sunt folosite pentru servicii seculare, dar termenul acesta este special aplicat la lucrarea preoteasca (vezi Rom. 15:16; Evr. 8:2). Prin folosirea termenului acestuia s-ar putea ca Pavel sa scoata in evidenta cuviinta si necesitatea ascultarii de puterile civile, investindu-le cu o oarecare sfintenie de caracter, ca ,,slujitori publici ai lui Dumnezeu”. Facand necurmat. [Sunt staruitori, Nitz.] Sau ,,staruind”. Cuvantul tradus in felul acesta e tradus ,,staruitor” in cap. 12:12. Tocmai slujba aceasta. [Tocmai lucrul acesta, KJV.] Adica slujba lui Dumnezeu, descrisa in vers. 3,4. 13:7 Dati tuturor ce sunteti datori sa dati: cui datorati birul, dati-i birul; cui datorati vama, dati-i vama; cui datorati frica, dati-i frica; cui datorati cinstea, dati-i cinstea. [De aceea, KJV.] Dovezi textuale atesta (cf. pag. 10) omiterea acestui cuvant. Unii comentatori privesc versetul acesta ca o concluzie la argumentatia lui Pavel cu privire la datoria crestinului de a asculta de stat. In acest caz, ,,tuturor” e inteles ca referindu-se la cei din autoritate. Alti comentatori, insa, interpreteaza versetul acesta ca o afirmare a principiului larg cuprinzator care se aplica atat la sectiunile precedente, cat si la cele urmatoare. In cazul acesta, ,,tuturor” se refera la toti omenii si maxima lui Pavel este ,,Dati tuturor oamenilor cele ce li se cuvine.” Birul. Gr. phoros, ,,impozit”, ,,datorie”. Intelesul de ,,chirie” e gasit in papirusuri. Compara Luc. 20:22. Vama. Gr. telos, (vezi Mat. 17:25). Frica. Gr. phobos, aici insemnand respectul cu care ar trebui privit cel care e in loc de autoritate, nu frica in sensul de spaima si groaza. Comparati 1Pet. 2:18; 3:2. Cinstea. Comparati 1Pet. 2:17. Pe vremea lui Pavel, agentii carmuirii romane, care erau imputerniciti sa stranga impozitele si vama, erau, cel putin pentru iudei, un obiect de ura si dispret. De aceea, sfatul lui Pavel catre credinciosii din Roma, ca nu numai sa se supuna la plata impozitului, dar si sa dea cinstea si respectul cuvenit carmuitorilor lor, era in contrast izbitor cu sentimentul in crestere al rebeliunii care era starnita de iudeii fanatici si aceasta urma sa aduca in curand prapad asupra natiunii lor (vezi Josephus, Razboi ii. 13. 4-7 [258-270]). 13:8 Sa nu datorati nimanui nimic, decat sa va iubiti unii pe altii: caci cine iubeste pe altii, a implinit Legea. Sa nu datorati nimanui nimic. Crestinul trebuie sa-si plateasca toate datoriile care-i revin, dar e o datorie pe care niciodata nu o poate plati deplin, si anume, datoria de iubire fata de semenii sai. Sa va iubiti unii pe altii. Iubirea reciproca este o obligatie nemarginita. E o datorie pe care omul trebuie sa caute fara incetare sa o implineasca, dar care niciodata nu va fi pe deplin realizata, atata vreme cat ramane prilej de a face bine semenilor. Iubeste pe altii. [Iubeste pe un altul, KJV.] Literal, ,,iubeste pe celalalt”. De unde traducerea ,,pe semenul sau” (RSV). A implinit. Acela care iubeste pe semenii sai a implinit intentia si rostul Legii. Toate poruncile lui Dumnezeu sunt bazate pe acel unic principiu al iubirii (Mat. 22:34-40; cf. Rom. 13:5). De aceea, Legea Lui nu poate fi perfect ascultata prin simpla conformare fata de litera. Adevarata ascultare este o chestiune a inimii si a duhului (cf. Rom. 2:28,29). Nu satisfacerea din afara, ci iubirea din inima este implinirea Legii (cap. 13:10). Adevarul acesta fundamental iudeii au fost greoi a-l crede si practica, in ciuda invataturilor clare ale lui Moise asupra subiectului (vezi Lev. 19:18, 34; Deu. 6:5; 10:12). Ei au transformat legea iubirii lui Dumnezeu intr-un cod rigid si lipsit de iubire. Ei erau grabiti sa dea zecime din izma, din marar si din chimen, dar treceau cu vederea lucrurile mai grele ale legii, credinta, judecata, indurarea si iubirea lui Dumnezeu (Mat. 23:23; Luc. 11:42). De aceea Isus a cautat sa descopere inca o data adevaratul scop al poruncilor Tatalui Sau. El a invatat ca toate poruncile sunt rezumate in iubire (Mat. 22:37-40; Mar. 12:29-34; Luc. 10:27.28) si ca semnul distinctiv al ucenicului ascultator este iubirea pentru semenii sai (Ioan 13:34,35). Legea. Literal, ,,legea” (vezi cap. 2:12). Desi referirile sale la anumite porunci din Decalog (cap. 13) arata ca Pavel are in minte indeosebi Legea aceea, lipsa articolului hotarat la ,,lege” sugereaza ca s-ar putea ca el sa vorbeasca despre ,,lege” ca principiu. Dupa cum pacatul este neascultare de lege sau nelegiuire (vezi 1Ioan 3:4), tot asa, dimpotriva, iubirea este (literal), ,,implinirea legii” (Rom. 13:10). 13:9 De fapt: Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti, si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. De fapt. [Deoarece, KJV; Caci, Nitz.] Adica poruncile pe care Pavel le citeaza acum. Acela care iubeste pe semenul sau, nu va fura de la el, nu-i va lua viata, nu-i va pofti bunurile si nici nu va marturisi mincinos impotriva lui si nici nu va comite adulter cu nevasta lui. [Sa nu marturisesti mincinos, KJV.] Dovezi textuale favorizeaza (cf. pag. 10) omiterea aici a acestei porunci. S-ar putea sa fi fost adaugata de un copist pentru a face mai ampla lista familiara a tablei a doua a poruncilor. Totusi, faptul ca, evident, Pavel nu facea o incercare de a fi complet, este aratat de cuvintele sale: ,,si orice alta porunca este”. Ordinea poruncilor difera de aceea din Exo. 20:13-15, a saptea fiind plasata inainte de a sasea. Acelasi aranjament apare in Mar. 10:19; Luc. 18.20; Iac. 2.11. Ordinea regulata e gasita in Mat. 19:18. Pavel poate urma ordinea vreunui manuscris al LXX. Ordinea pe care o urmeaza el este aceea din Codex Vaticanus, la Deu. 5:17. In Exo. 20:13-15, acelasi manuscris pune porunca a saptea cea dintai, in seria ultimelor cinci, apoi a opta, apoi a sasea. Cuprinsa. [Cuprinsa pe scurt, KJV.] Gr. anapakephalaio, ,,a insuma”. Sa iubesti. Citatul este din Lev. 19:18 (vezi comentariul acolo). 13:10 Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este implinirea Legii. Dragostea nu face. [Iubirea nu lucreaza, KJV.] Vezi 1Cor. 13:4,6. Implinirea. Gr. pleroma, ,,implinirea”, ,,umplerea” (cf. vers. 8). Legii. Literal ,,lege” (vezi vers. 8). 13:11 Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut. Si aceasta. [Si aceea, KJV.] Literal, ,,si aceasta”. Expresia reaminteste indemnul precedent de a nu datora decat iubire, care ea insasi este rezumatul datoriilor crestine prescrise la cap. 12:13. Si ca un motiv urgent pentru implinirea acestor datorii, Pavel face acum apel la ceea ce a fost totdeauna un indemn la vietuire crestina – credinta in apropierea celei de-a doua veniri a lui Hristos (cf. 1Cor. 7:29; Evr. 10:25, 37; 1Pet. 4:7). Imprejurari. [Timp, KJV.] Gr. kairos. Termenul acesta nu se aplica la timp, in general, ci la un timp definit, masurat sau fixat, sau la o perioada sau imprejurare critica (vezi Mar. 1:15; cf. 1Cor. 7:29; Apoc. 1:3). Credinciosii din Roma nu puteau decat sa-si dea seama de timpul critic in care traiau. De aceea Pavel ii indeamna sa se scuture de toata incropeala si indolenta lor, sa puna capat multumirii de sine si sa se imbrace ,,in Domnul Isus Hristos”. Ceasul. [Timpul suprem, KJV.] Gr. hora ede, ,,ceasul e deja” (cf. Mat. 24.44; 25:13). Sa va treziti. Literal ,,ca sa ne desteptam”. Dovezi textuale importante (cf. pag. 10) pot fi citate pentru exprimarea ,,sa va desteptati”. Somn. Pregatirea necesara pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu cere de la crestini o veghere activa. Comparati parabola celor zece fecioare care ,,au atipit toate si au adormit” (Mat. 25:5; cf. 1Tes. 5:6). Am crezut. Adica am crezut de intaia data. Timpul in textul grec al acestui verb arata in trecut, la cea dintai acceptare a credintei crestine (cf. Fapte 19:2; 1Cor. 3:5; 15:2). Asteptarea statornica a venirii Domnului este atitudinea mintii pe care Insusi Hristos a impus-o in repetatele Sale avertismente (vezi Mat. 24). Aceasta asteptare de la inceput fusese calificata de avertismentul ,,despre ziua aceea si despre ceasul acela nu stie nimeni” (Mat. 24:36) si Pavel nu era neatent fata de avertismentul acesta (vezi 1Tes. 5:1,2; 2Tes. 2:1,2). Cu toate acestea, anticiparea lui cu privire la ziua aceea mare nu era mai putin vie (vezi 1Tes. 4:15, 17; 1Cor. 15:51, 52). Alti scriitori ai NT au impartasit aceeasi dispozitie sufleteasca (vezi 1Pet. 4:7; 2Pet. 3; 1Ioan 2:18; Apoc. 22:12, 20; cf. Ev. 695; AA 265). Faptul ca timpul a dainuit mai mult decat era asteptat nu inseamna ca Cuvantul lui Dumnezeu a dat gres. E o lucrare de facut si multe conditii, de implinit inainte ca Hristos sa vina (vezi Ev. 694657). Intre timp, pentru credinciosul individual, un simt staruitor si vital al scurtimii timpului si al iminentei revenirii lui Hristos reprezinta o motivare indispensabila pentru a completa lucrarea necesara si a implini conditiile cerute. Ramane pururea adevarat ca pentru aceia care dorm in multumire de sine, Ziua Domnului va veni ca un hot noaptea ,,si nu va fi chip de scapare” (1Tes. 5:3). 13:12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam dar de faptele intunericului, si sa ne imbracam cu armele luminii. Noaptea. Intrucat a comparat starea spirituala prezenta a cititorilor sai cu ,,somnul”, Pavel continua ilustratia contrastand viata prezenta cu aceea care urmeaza sa vina, ca noaptea cu ziua (cf. Evr. 10:25). Sa ne dezbracam. [Sa lepadam, KJV.] Gr. apotithemi, ,,a arunca la o parte”, ,,a se dezbraca de”. Cuvantul acesta e folosit de cateva ori in NT, pentru a descrie inlaturarea obiceiurilor rele (vezi Efes. 4:22, 25; Col. 3:8; Evr. 12:1; Iac. 1:21; 1Pet. 2:1). Faptele intunericului. Prezentate aici ca o haina care trebuie sa fie dezbracata. In locul lor, crestinul trebuie sa imbrace armura adevarului si neprihanirii, ca sa poata fi gata pentru lumina zilei aratarii lui Hristos. Armele. [Armura, KJV.] Gr. hopla, ,,armele” sau ,,armura”. Hopla e tradus ,,arme” in Ioan 18:3; 2Cor. 10:4 si ,,unelte” in Rom. 6:13. Comparati descrierea pe care o face Pavel armurii crestine in Efes. 6:11-18. Luminii. ,,Armura luminii” e asa intentionata pentru a o pune in contrast cu ,,faptele intunericului”. Crestinii sunt chemati ,,din intuneric la lumina Sa minunata” (1Pet. 2:9). Ei sunt numiti ,,fii ai luminii” (1Tes. 5:5) si, in consecinta, duc lupta spirituala cu arme ale luminii. 13:13 Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma; Sa traim. [Sa umblam, KJV.] Adica sa traim, sa ne purtam. Frumos. [Onest, KJV; Cuviincios, Nitz.] Gr. euschemonos, literal ,,dupa o buna maniera”, de unde ,,cu gratie”, ,,cuviincios”, ,,onorabil”. Cuvantul englez ,,honest” originar insemna ,,onorabil”. Wycliff foloseste cuvantul in traducerea lui la 1Cor. 12:3. Acelasi lucru la Rom. 12:17, unde ,,lucruri oneste” inseamna ,,lucruri onorabile si bune”. Cuvantul apare si la 1Cor. 14:40 si 1Tes. 4:12, unde e tradus respectiv ,,cuviincios”. Ca in timpul zilei. Oamenii rai cauta sa ascunda faptele lor de silnicie si implinirea poftelor sub acoperamantul noptii (1Tes. 5:7; Efes. 5:11, 12). Dar crestinul trebuie sa se poarte ca si cum intreaga lume ar putea sa vada ceea ce face. El e un fiu al zilei, nu al noptii (1Tes. 5.5) si ar trebui sa traiasca asa ca un fiu al luminii (Efes. 5.8). Chefuri. [Orgii, KJV; Ospete desfatatoare, Nitz.] Gr. komoi, ,,chefuri”, ,,petreceri” (cf. Gal. 5:21; 1Pet. 4:3). Curvii. [Culcari rusinoase, Nitz.] Gr. koitai, ,,depravare”, ,,imoralitate”. Fapte de rusine. [Destrabalare, KJV; Desfranari, Nitz.] Gr. aselgeiai, ,,senzualitate”, ,,desfrau”, ,,indecenta” (cf. Cor. 12:21; Gal. 5:19). Pacatele din lista aceasta erau indeosebi stapanitoare printre pagani, pe vremea lui Pavel (Rom. 12:24-31) dar n-au fost in nici un caz limitate la ei (vezi cap. 2:3,21-24). Certuri. Gr. eris, ,,certuri”. Pizma. [Invidie, KJV.] Gr. zelos, ,,gelozie”. 13:14 ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos, si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele. Imbracati-va. In vers. 12, crestinul e indemnat sa imbrace ,,armura luminii”. Acum Pavel infatiseaza pe Hristos Insusi ca fiind arsenalul crestinului. Dar viata aceasta cu care el a fost imbracat trebuie sa fie continuu innoita, in experienta de zi cu zi de crestere si sfintire (Efes. 4:24; Col. 3:12–14). Fiecare nou pas in dezvoltarea aceasta poate fi privit ca o noua imbracare cu Hristos si crestinul care staruie in aceasta experienta transformatoare va imita din ce in ce mai mult viata si caracterul lui Hristos si Il va reflecta inaintea lumii (vezi 2 Cor. 3:2, 3; COL 69; cf. Gal. 4:19). Carne. Adica natura fizica stricata (vezi cap. 8.11). Trebuie sa se ia masuri pentru nevoile corpului, dar crestinul nu trebuie sa-si faca preocupari pentru excitarea si satisfacerea poftelor nesfinte. O viata luxoasa si de satisfacere a poftelor stimuleaza acele impulsuri ale firii pamantesti pe care crestinul ar trebui sa caute mai degraba sa le mortifice (cap. 6:12, 13; 8:13). De aceea Pavel avertizeaza pe credinciosi sa nu lase gandurile lor sa se ocupe cu astfel de lucruri. NOTA ADITIONALA LA CAPITOLUL 13 Anumiti scriitori ai Noului Testament uneori par sa vorbeasca despre venirea lui Hristos ca urmand sa aiba loc imediat. Urmatoarele texte sunt citate ca ilustratii pentru aceasta: Rom. 13:11, 12; 1Cor. 7:29; Filp. 4:5; 1Tes. 4:15, 17; Evr. 10:25; Iac. 5:8, 9; 1Pet. 4:7; 1Ioan 2:18. Unii s-ar grabi sa traga concluzia ca scriitorii Bibliei erau niste oameni iremediabil eronati sau cel putin ca nimic nu se poate sti cu privire la timpul venirii lui Hristos. Dar dovezile nu cer o astfel de concluzie. Anumite fapte ies clar in evidenta in repetata tratare a sfarsitului lumii sau a venirii lui Hristos. Si in lumina acestor fapte e cu putinta, credem noi, sa ajungem la o concluzie deplin consistenta cu credinta in inspiratia Scripturii si faptul solemn al celei de-a doua veniri. Faptele sunt acestea: 1. 1. Scriitorii Bibliei totdeauna vorbesc despre certitudinea celei de-a doua veniri. Lucrul acestaeste adevarat atat cu privire la scriitorii VT, cat si ai NT. Oricare cititor al Bibliei care ia cuvintele in intelesul lor cel mai evident, trage concluzia ca ,,ziua Domnului... va veni” (2Pet. 3:10). 2. 2. Scriitorii Bibliei care vorbesc despre acest subiect par sa fie atat de stapaniti de grandoarea, de slava, de natura culminanta a evenimentului pentru fiecare om si pentru toata creatiunea, incat adesea vorbesc ca si cum el ar fi singurul mare eveniment care sta inainte. Lumina stralucitoare a zilei lui Dumnezeu pare adesea sa excluda orice altceva din privirea si mintea profetului. Cititorul capata impresia clara ca scriitorul inspirat considera orice altceva ce ar precede a doua venire ca fiind doar de importanta minora, un prolog la acea grandioasa culminare ,,catre care inainteaza toata naratiunea”. Intr-adevar se poate ca el adesea sa aiba impresia ca ziua cea mare a si venit. Aceasta vie prezentare a celei de-a doua veniri a inceput, evident, cu Enoh, ,,al saptelea patriarh de la Adam”, care spunea nelegiuitilor de pe vremea sa: ,,Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Sai, ca sa faca judecata impotriva tuturor” (Iuda 14,15). Nu e nimic in context care sa sugereze ca Enoh lamurea ca venirea urma sa aiba loc cateva mii de ani mai tarziu. De fapt, poate ca nici nu va fi cunoscut lucrul acesta. Lui i se descoperise ca Domnul urma sa vina la judecata, nimic altceva nu interesa. 3. Scriitorii Bibliei scoteau in evidenta ca ziua Domnului urma sa vina brusc, pe neasteptate. Afirmatiile lui Hristos sunt cea mai buna expunere a acestui lucru. El a zis: ,,Vegheati, dar, pentru ca nu stiti in ce zi va veni Domnul vostru” (Mat. 24:42). ,,Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia si astfel, ziua aceea sa vina peste voi fara veste, ca un hot. Caci asa va veni peste toti cei ce locuiesc pe toata fata pamantului. Vegheati, dar, in tot timpul si rugati-va ca sa aveti putere sa scapati de toate acestea care se vor intampla si sa stati in picioare inaintea Fiului omului.” (Luc. 21:34-36). Pavel reproduce cuvintele Domnului: ,,Ziua Domnului va veni ca un hot noaptea” (1Tes. 5:2). La fel, Petru scria: ,,Ziua domnului insa va veni ca un hot” (2Pet. 3:10). Tocmai faptul acesta al aratarii deodata si pe neasteptate a celei de-a doua veniri, inmanuncheat cu certitudinea acelui mare eveniment, e ceea ce in mod inevitabil a dat predicarii celei de-a doua veniri calitatea de iminenta, cel putin din punct de vedere potential. Acum, avand in vedere faptul ca Domnul nu a socotit ca fiind bine sa descopere ,,ziua si ceasul” (Mat. 24:36) venirii Sale si a indemnat la staruitoare veghere pe urmasii Sai, pentru ca ziua aceea sa nu vina asupra lor ,,ca un hot”, ce altceva am putea astepta decat ca scriitorii NT sa scrie despre a doua venire cu accentul principal asupra iminentei? Lucrul acesta nu arunca umbra asupra inspiratiei lor. Prin descoperire si prin invatatura directa de la Hristos, ei stiau ca El va veni a doua oara , ca venirea Lui va fi precedata de timpuri tumultoase, ca ea va avea loc deodata, pe neasteptate, si ca ei si cei carora ei le slujeau trebuiau sa fie in stare de staruitoare veghere. Dar lor nu le fusesera descoperite ,,ziua si ceasul”. De unde, acea singura limitare a descoperirii pentru ei, ei prezentau credinciosilor indemnul staruitor si avertizarea staruitoare cu privire la Ziua Domnului. Era cat se poate de evident in planul lui Dumnezeu ca profetii Sai sa nu posede anumite cunostinte cu privire la aspectele temporale ale venirii lui Hristos. Domnul, chiar inainte de inaltarea Lui, a linistit intrebarile ucenicilor Sai cu privire la fixarea in timp a viitoarelor Sale actiuni, declarand: ,,Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele, pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa.” (Fapte 1:7) 4. Autorii Bibliei n-au scris numai cu privire la ziua imediata a anumitei grupe de oameni careia, de pilda, ii putea fi adresata o scrisoare. Daca lucrurile ar fi fost asa, atunci puterea de document a Scripturii ar fi incetat odata cu generatia care a primit soliile de la oamenii folositi de Dumnezeu ca scriitori. Dar, ei au scris cu pana inspirata si fara indoiala, adesea fara a fi deplin constienti de aceasta – pentru toate generatiile pana la revenirea Domnului. E adevarat, unele lucruri pe care ei le-au scris – despre circumcizie, de pilda – avea o relevanta particulara pentru generatia in care autorii NT au scris, in timp ce alte parti, dimpotriva, aveau o insemnatate tot mai mare, pe masura ce culminarea istoriei pamantului se apropia. Faptul acesta, ca scriitorii Bibliei au scris cu indemnare, avertizare si invatatura pentru toti cei care urmau sa traiasca pana la a doua venire, revarsa un plus de lumina asupra afirmatiilor NT care vorbesc despre iminenta ei. E adevarat, soliile, privite in contextul lor istoric, sunt adresate unui anumit grup care traia atunci. Cu adevarat, cea mai mare parte a sfaturilor spirituale din Scriptura sunt plasate intr-un context istoric al unui anumit popor si al unor anumite timpuri cu multa vreme inainte. Dar, desi o afirmatie e facuta unor anumiti credinciosi, s-ar putea ca ea sa se aplice nu atat de mult la ei, cat la urmasii lor spirituali. Cand Hristos a descris ucenicilor Sai anumite evenimente cheie care urmau sa preceada venirea Lui si sa serveasca drept semne ale ei, El a cuprins o perioada de aproape doua milenii. Cand a inceput descrierea caderii Ierusalimului, a spus: ,,Cand veti vedea‚ uraciunea pustiirii’ despre care vorbeste proorocul Daniel, ‚asezata in Locul Sfant’” (Mat. 24:15). ,,Voi” insemna ucenicii, carora El le vorbea nemijlocit. Dar El continua, ocupandu-se de ,,marea stramtorare”, despre care vorbise Daniel in profetie, care se intinde pana in sec. al XVIII-lea, si continua cu indemnul: ,,Atunci daca va va spune cineva...” (vers. 23). Acum se poate spune ca Hristos din nou avertiza pe cei doisprezece ucenici ai Sai cu privire la dezamagirile ce urmau sa vina. Dar intregul context ne cere sa credem ca vorbea, si chiar mai corespunzator, urmasilor Sai care urmau sa traiasca in sec. al XVIII-lea si mai departe. Acest fapt al Scripturii, ca grupa imediat prezenta s-ar putea sa fie primitoarea unei solii nu numai pentru ea, dar si, ba inca si mai particular, pentru o generatie ulterioara, ne fereste de a ne grabi sa tragem concluzii neintemeiate cu privire la fixarea in timp a unor anumite evenimente viitoare. Ca imediat dupa inaltare, ,,fratii”, probabil cuprinzand pe apostoli, gandeau ca Hristos ar putea sa vina in timpul lor, pare evident: ,,A iesit zvonul printre frati ca ucenicul acela [Ioan] nu va muri deloc” (Ioan 21.23), ci ca va trai sa vada revenirea Domnului (cf. Fapte 1:6,7). Totusi e dovada sigura in NT ca Dumnezeu a dat o masura de lumina oamenilor de care Dumnezeu S-a servit ca scriitori ai Sai cu privire la timpul care va trece pana la venirea lui Hristos. In intaia lui scrisoare catre tesaloniceni, Pavel a scris cu privire la cea de-a doua venire: ,,Noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului” (1Tes. 4.15). Dar dorea Pavel ca tesalonicenii sa traga concluzia ca Ziua Domnului venise? Evident unii au tras o astfel de concluzie, deoarece in a doua lui scrisoare, el revine asupra subiectului: ,,Va rugam, dar, fratilor, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos si adunarea noastra impreuna cu el, sa nu va lasati clatinati asa de repede in mintea voastra si sa nu va tulburati de vreun duh, nici de vreo vorba, nici de vreo epistola ca venind de la noi, ca si cum Ziua Domnului ar fi venit chiar.” (2Tes. 2:1,2). Apoi trece la descrierea unor intamplari care urmeaza sa aiba loc inainte de a doua venire (vers. 3-12). Intamplarea cheie urma sa fie o anumita ,,lepadare de credinta” (vers. 3). Dar acea ,,cadere de la credinta”, Pavel explica in alta parte, urma sa aiba loc mai ales dupa moartea sa (Fapte 20:28-30, 2Tim. 4.6-8). Dupa ce le-a schitat anumite evenimente care precedau a doua venire, ii indeamna la statornicie pentru zilele care le stateau in fata (2Tes. 2:15-17). In celula sa din inchisoare, Pavel scria fiului sau spiritual, Timotei: ,,Ce-ai auzit de la mine, in fata multor martori, incredinteaza la oameni de incredere care sa fie in stare sa invete si pe altii” (2Tim. 2:2). E clar ca Pavel instruia pe Timotei ca stateau inaintea unei perioade timp inainte de a veni Hristos. E lucru evident, deci, ca atunci cand Pavel a folosit pe ,,noi” in 1Tes. 4.15 nu se cuprindea pe sine, ci vorbea de acei credinciosi crestini care ar fi trait in zilele de pe urma. ,,Noi” arata simplu ca apartineau cetei neintrerupte de credinciosi care se intindea peste secole. Petru scria: ,,Sfarsitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiti intelepti, dar, si vegheati in vederea rugaciunii.” (1Pet. 4:7). Se aplicau aceste cuvinte in chip necesar grupei imediate careia el ii scria? Raspunsul pare sa fie nu, deoarece citim in a doua lui epistola – scrisa nu stim la cata vreme dupa cea dintai - ,,Ca sa va fac sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai inainte de sfintii prooroci si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri. Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor si vor zice: ‚Unde este fagaduinta venirii Lui?’” (2Pet. 3:2-4). Cuvintele acestea sugereaza cat se poate de rezonabil ca Petru astepta o dezvoltare viitoare care urma sa produca un fel de batjocoritori. Notati indeosebi faptul ca Petru, ocupandu-se de a doua venire, indeamna pe credinciosi sa-si ,,aduca aminte de lucrurile vestite mai inainte de sfintii prooroci”. Mai la inceputul aceleasi epistole, el declara: ,,Si avem cuvantul proorociei facut si mai tare, la care faceti bine ca luati aminte ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre” (2Pet. 1:19). Ca Petru invata ca o oarecare perioada de timp trebuia sa treaca inainte de a doua venire este evident din cuvintele sale. Credinciosii trebuiau sa urmeze lumina profetica ,,pana se va crapa de ziua”. In stare sufleteasca asemanatoare, Pavel declara tesalonicenilor: ,,Cat despre vremi si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cand vor zice ‚Pace si liniste’, atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata si nu va fi chip de scapare. Dar voi, fratilor, nu sunteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot.” (1Tes. 5.1-4) Acest apel al apostolilor la scrierile profetilor reflecta cuvintele lui Hristos cu privire la ceea ce ,,Daniel proorocul” scrisese despre evenimentele viitoare: ,,Cine citeste, sa inteleaga.” (Mat. 24:15). 5. In cadrul acesta de indemn catre credinciosi de a-si calauzi pasii dupa lumina profetiei, venim logic la o considerare a faptului ca Biblia contine anumite profetii specifice, cu privire la venirea Domnului, profetii care se ocupa cu mari perioade de timp si care ne fac in stare sa cunoastem cand a doua venire ,,este aproape, este chiar la usi” (Mat. 24:33). Ne referim indeosebi la cartile lui Daniel si Apocalipsa. In intelepciunea lui Dumnezeu, cartile acelea in cel mai bun caz nu au fost decat putin intelese in primele secole ale erei crestine. Intr-adevar unele din profetiile lui Daniel trebuie sa fie ,,ascunse si sigilate pana la timpul sfarsitului” (Dan. 12:9). Ele erau in cea mai mare masura pentru timpul sfarsitului. Astazi avem potopul de lumina adaugata care straluceste de pe paginile cartii lui Daniel si ale cartii pereche, Apocalipsa. Profetiile lor cu privire la timp ne fac in stare sa stim, intr-un fel care nu era cu putinta de a cunoaste mai inainte, ,,vremile si soroacele” profetice (1Tes. 5:1). Profetiile lor ne fac in stare sa vorbim cu siguranta profetica si sa afirmam ca sfarsitul tuturor lucrurilor e cu adevarat aproape. Tocmai bazata pe taria acestor pagini stralucitor luminate ale profetiei, miscarea adventa de astazi poate justifica proclamarea unei solii cat se poate de sigure cu privire la apropierea Zilei lui Dumnezeu. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1 PP 719; 5T 712 7 4T 93 8 AH 393; CS 257; 1T 220; 2T 435; 5T 181 10 GC 467; MB 18 11 Ev 219; 5T 88, 162, 707; 8T 252 11–14CH 579 12 CS 231; 5T 382; 8T 18 14 CSW 95, 107; CT 103; FE 290, 465; TM 171; WM 49 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: