12:8 Cine imbarbateaza pe altii, sa se tina de imbarbatare. Cine da, sa dea cu inima larga. Cine carmuieste, sa carmuiasca cu ravna. Cine face milostenie, s-o faca cu bucurie.
Imbarbatare. Gr. paraklesis, ,,apel”, ,,incurajare”, ,,mangaiere” (comparati folosirea lui in Rom. 15,5; 2 Cor. 8,4; Fil. 2,1). Invatatura este adresata in primul rand priceperii. Imbarbatarea tinteste mai ales la inima si la vointa. Unii au un dar special pentru stimularea oamenilor la actiune, sau de a-i mangaia in necaz si durere. Acesta este un dar de la Dumnezeu care trebuie sa fie folosit cu smerenie si ravna. Vezi Mat. 5,4.
Da. Gr. metadidomi. Termenul inseamna ,,a contribui” sau ,,a imparti” propriile sale bunuri sau propria sa bogatie (compara folosirea lui in Luca 3,11; Ef. 4,28). Pavel trece acum de la daruri care califica pe cineva pentru o slujba anumita in biserica la altele de o natura mai generala. Primirea crestinismului aduce saracie multora din credinciosii primari, si a dovedit necesar ca ei sa fie sustinuti din darurile bogate ale semenilor lor, crestinii (vezi Fapte 2,44.45; Rom. 15,26; 1 Cor. 16,1; Gal. 2,10).
Inima larga. [,,Simplitate”, KJV; ,,cu fireasca nevinovatie”, Nitz.]. Gr. haplotes, ,,sinceritate”, ,,inima sincera”, ,,scop sincer” de unde uneori ,,darnicie” (vezi 2 Cor. 8,2; 9,11.13). Crestinul care imparte posesiunile sale cu altii trebuie sa faca lucrul acesta cu inima sincera (cf. Ef. 6,5; Col. 3,22) si nu cu motive amestecate. Nu trebuie sa fie parada sau scop egoist. O atare sinceritate si generozitate sunt la fel un dar al Duhului, a carui influenta calauzitoare e ceruta pentru buna folosire a bogatiilor (cf. Mat. 6,3; 19,21).
Cine carmuieste. Literal ,,cine e pus in frunte”. Cuvantul folosit in NT cu privire la aceia care sunt in vreo pozitie de autoritate sau influenta, fie in biserica (1 Tes. 5,12; 1 Tim. 5,17) sau in familie (1 Tim. 3,4.5.12), darul lor special este acela al ,,carmuirii” (1 Cor. 12,28).
Ravna. [,,Sarguinta”, KJV; Nitz.]. Gr. spoude. In alta parte in NT cuvantul acesta e tradus ,,grabit” (Marcu 6,25; Luca 1,39), ,,ravna” (2 Cor. 7,11), ,,purtare de grija” (2 Cor. 7,12), ,,ravna” (2 Cor. 8,8). ,,ravna” (2 Cor. 8,16). De la oricine este intr-o pozitie de conducere se cere energie si ravna sarguincioasa. Aceste calitati sunt un dar al Duhului Sfant si crestinul care a fost inzestrat in felul acesta ar trebui sa-si puna tot sufletul in lucrarea care i-a fost incredintata.
Face milostenie. [,,Arata indurare”, KJV]. In aceasta lista de daruri, Pavel evident face o oarecare deosebire intre facerea de milostenii si savarsirea de fapte de bunatate. Poate ca se refera aici in deosebi la astfel de forme de a arata indurare ca a cerceta ,,pe orfani si pe vaduve in necazurile lor” (Iacov 1,29), vindecarea celor ,,cu inima zdrobita” (Is. 61,1; cf. Luca 4,18), cercetarea celor bolnavi sau in inchinare (Mat. 25,36.39.44).
Bucurie. Gr. hilarotes, sursa cuvantului nostru ,,ilaritate”. Aceasta este unica aparitie a acestui cuvant in NT desi adjectivul hilaros e folosit in 2 Cor. 9,7: ,,pe cine da cu bucurie, il iubeste Dumnezeu”. Fie ca mangaie pe cel in doliu, sau ca ajuta pe suferind, cel care ,,face milostenie” [arata indurare], ar trebui sa lase sa se vada ca slujba lui e facuta cu voie buna si cu bucurie. Faptele de bunatate savarsite cu fata luminoasa si voioasa sunt de mai mare valoare decat cele facute numai dintr-un simt al datoriei. Isus era fara incetare inconjurat de suferinzi si de schilozi. Si totusi era totdeauna bland, bun si bucuros (vezi MH 24).
Diferitele daruri pe care le-a enumerat Pavel trebuie sa fie exercitate intr-un spirit bun si pentru binele general al tuturor. Credinciosul crestin nu va dispretui rangul special sau functia speciala pe care Domnul i le-a incredintat. Si nici nu se va socoti pe sine mai pe sus decat ar trebui. Tinta si bucuria lui va fi de a-si implini cu credinciosie datoriile apartinand la sfera de viata la care a fost chemat de Dumnezeu.