12:7 Cine este chemat la o slujba, sa se tina de slujba lui. Cine invata pe altii, sa se tina de invatatura.
Slujba. [,,Lucrare”, KJV]. Gr. diakonia. Termenul este folosit adesea in NT intr-un sens general pentru a include toate felurile de lucrari si slujbe din biserica crestina (vezi Fapte 1,17.25; 20,24; 21,19; Rom. 11,13; 1 Cor. 12,5; 2 Cor. 3,8.9; 4,1; 5,18; 6,3; 11,8; Ef. 4,12; 1 Tim. 1,12; 2 Tim. 4,5.11). Uneori e folosit intr-un sens special de impartire a ajutoarelor si ingrijire de nevoile fizice (Fapte 6,1; 11,29; unde e tradus ,,ajutoare”; 12,25; Rom. 15,31; 1 Cor. 16,15; 2 Cor. 8,4; 9,1.12.13).
Intrucat in pasajul acesta Pavel vorbeste de diferite daruri speciale si deosebeste ,,slujba” de profetie, invatatura, si imbarbatare, pare evident ca acest cuvant trebuie sa fie inteles in sensul mai limitat, acela de serviciu in lucruri temporale si externe, ca de pilda grija de lipsurile saracilor, bolnavilor si strainilor.
Sa se tina. [,,Sa ne tinem”, KJV]. Cuvintele acestea au fost adaugate si pe cat se pare in chip corect. Textul grecesc al primei parti a acestui verset zice literal: ,,Sau slujire, in lucrarea noastra”. Intelesul evident este ca aceia dintre noi care am fost chemati la acest fel de lucrare ar trebui sa ne consacram lui cu toata inima. Lucrarea de ingrijire de treburile mai trecatoare ale bisericii nu trebuie sa fie privita cu usuratate. Ea e tot atat de mult un dar al harului lui Dumnezeu ca si profetia. Insemnatatea spirituala a unui asemenea serviciu e scoasa in evidenta de faptul ca in zilele apostolilor numai oameni ,,plini de Duhul Sfant si de intelepciune” trebuia sa fie pusi peste ,,imparteala ajutoarelor de toate zilele” (Fapte 6,1.3).
Invatatura. In 1 Cor. 12,8, invatatorul e pus imediat dupa apostoli si profeti. Lucrarea lui e de a dezvolta, imprima in minte si aplica in viata adevarurile care deja au fost descoperite. Acestea erau calificatiile care dadeau lui Apolo o mare putere (Fapte 18,24-28). Cei care fusesera chemati de harul lui Dumnezeu sa fie invatatori nu trebuiau sa se intristeze ca nu fusesera socotiti destoinici pentru a fi profeti si apostoli. Si nici n-ar fi trebuit sa-si dispretuiasca lucrarea ca fiind de mai mica demnitate si insemnatate. Duhul lui Dumnezeu randuieste credinciosi individuali la felul de serviciu pentru care sunt cel mai bine adaptati si potrivit cu scopul Sau divin pentru biserica. De aceea, invatatorul crestin care are credinta in conducerea din partea lui Hristos a bisericii Sale va fi absorbit cu totul de invatatura lui. Mai mult, asa cum instruia Pavel pe Timotei (1 Tim. 5,17), prezbiterii care se ostenesc cu invatatura (KJV, ,,doctrina”) sunt vrednici ,,de indoita cinste”.