12:12 Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune.
Bucurati-va in nadejde. Cele trei indemnuri scurte din versetul acesta par si mai mult scoase in evidenta, cand e retinuta ordinea cuvintelor din textul grecesc: ,,In nadejde, bucurandu-va; in necaz, rabdand; in rugaciune, staruind.” Pavel recomandase deja spiritul de voie buna (vers. 8). In cap. 5:2, el a vorbit despre bucuria credinciosului ,,in nadejdea slavei lui Dumnezeu”. Aceasta nadejde crestina, care este cauza unei astfel de bucurii, a fost explicata in cap. 8:20-25. Nadejdea aceasta face in stare pe crestin sa priveasca dincolo de intunericul si necazul clipei de fata, la lucrurile care nu sunt vazute si vesnice (2Cor. 4:17.18). Faptul ca nadejdea, la fel ca multe din virtutile crestine, odrasleste din virtutea fundamentala a iubirii, e aratat de 1Cor. 13:7, ,,iubirea nadajduieste toate”.
Rabdatori. Gr. hupomeno, ,,a suporta” (cf. hupomene ,,rabdare”; vezi cap. 5:3). Un zel de felul celui descris in versetul anterior curand are sa intampine impotrivire si necaz. Dar, avand inaintea sa nadejdea slavei lui Dumnezeu, crestinul nu murmura niciodata impotriva lui Dumnezeu si nici nu simte vrajmasie impotriva persecutorilor sai. El ramane calm la postul datoriei, in ciuda incercarilor pe care le cuprinde. O astfel de rabdare staruitoare a fost perfect exemplificata de Hristos care, in imprejurari mai dificile, a suportat mai mult decat oricare din urmasii sai va fi chemat sa intampine. Virtutea rabdarii era in mod deosebit necesara in timpurile tulburi prin care trecea biserica pe vremea lui Pavel. Apostolul cunostea din experienta ca suferintele pentru cauza lui Hristos urmau sa fie intense (vezi Rom. 8:35; 2Cor. 1:4; 1Tes. 1:6; 3:3–7; 2Tes. 1:4–6). Legatura dintre iubire si rabdare e aratata si in 1Cor. 13:7, iubirea ,,rabda toate”.
Staruiti. [Fiti staruitori cu rabdare, Nitz.] Gr proskartereo, ,,a persista”, ,,a continua statornic”, ,,a persevera”. Acelasi cuvant e tradus in alta parte ,,sa-l tina la indemana” (Mar. 3:9), ,,ii slujea tot timpul” (Fapte 10:7), ,,facand necurmat” (Rom. 13:6). Numai prin comuniune staruitoare cu Dumnezeu poate crestinul sa pastreze tarie si curaj pentru a rabda necazurile prin care va trece in chip inevitabil (vezi Fapte 1:14; 6:4; Col. 4:2). Fixarea gandului continuu la lucrurile de sus (cf. Col, 3:2) si masurarea fiecarui act si impuls prin contemplarea slavei si voii lui Dumnezeu sunt leacul sigur al lipsei de rabdare sub provocare si opozitie. Mai mult, Dumnezeu da Duhul Sau celor care cu ravna si staruitor doresc prezenta Lui (vezi Ioan 16:23, 24; Fapte 1:14; 2:4), si acelasi Duh care aduce ,,iubire” (cf. Rom. 12:9) si ,,bucurie” (vers. 12), aduce si ,,indelunga rabdare” si ,,cumpatare”, literal, ,,stapanire de sine” (Gal. 5:22,23).