Printable ModeRomani, 12
|
12:1 Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca. Va indemn. [,,Va implor”, KJV]. Pavel acum trece la considerarea aplicarii practice a doctrinei neprihanirii prin credinta, pe care a explicat-o atat de clar in cap. 1-11. Neprihanirea prin credinta inseamna nu numai iertarea de pacat, dar si innoirea vietii. Ea cuprinde atat sfintire, cat si neprihanire, transformare ca si impacare. Scopul lui Dumnezeu este de a reface deplin pe pacatosi, pentru a-i face destoinici de a trai in prezenta Sa. Dar. [,,Deci”, KJV]. Aceasta poate sa se refere inapoi mai ales la declaratia indurarii atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu (cap. 11,32-36), sau intr-un fel mai general la intreaga argumentatie precedenta a epistolei la care cap. 11,32-36 este culminarea. Intrucat credinciosul a fost indreptatit prin credinta in Hristos si a fost readus la o pozitie de iubire si de incredere ca un fiu adoptiv al lui Dumnezeu, el se cuvenea sa duca o viata de curatenie si sfintenie care corespunde noii situatii. In felul acesta, Pavel lamureste ca doctrina neprihanirii prin credinta si a mantuirii prin har nu incurajeaza sau permite nelegiuirea sau o nepasatoare trecere cu vederea a poruncilor lui Dumnezeu. Dimpotriva. Credinciosul care a fost indreptatit si e sfintit devine tot mai dispus sa asculte pe masura ce ,,neprihanirea legii” e implinita in el (cap. 8,4). In iubire si recunostinta, el cauta cu tot mai multa ravna sa cunoasca sa inteleaga si sa implineasca ,,voia lui Dumnezeu cea buna, placuta si desavarsita” (cap. 12,2). Indurare. [,,Indurarile”, KJV; Nitz.]. gr. oiktirmoi,. Un cuvant care exprima cea mai gingasa compasiune (vezi 2 Cor. 1,3). Este un cuvant mai puternic decat eleos, cuvantul tradus ,,indurare” in Rom. 11,31. Pavel prezinta aceasta impreuna simtire duioasa ca motiv de ascultare. Dumnezeu a aratat o indurare atat de mare in faptul ca a dat pe Fiul Sau sa moara pentru pacatosi si in iertarea razvratirii lor, incat ei sa se consacre voios Lui. Sa aduceti. [,,Sa infatisati”, KJV; Nitz.]. gr. paristemi, literal ,,a pune [sau a sedea deoparte], deci ,,a infatisa”. Comparati folosirea cuvantului in Luca 2,22; ef. 5,27; Col. 1,28. Trupurile voastre. Pavel mai intai apeleaza la crestini sa-si consacre trupurile lui Dumnezeu. Apoi ii invita sa-si dedice puterile intelectuale si spirituale (vers. 2). Adevarata sfintire e dedicarea intregii fiinte – trup, minte si suflet (1 Tes. 5,23); armonioasa dezvoltare a puterilor fizice, mentale si spirituale, pana cand chipul lui Dumnezeu, dupa care fusese creat omul, e perfect refacut (Col. 3,10). Intr-o mare masura starea mintii si a sufletului depind de starea trupului. De aceea e lucru esential ca puterile fizice sa fie pastrate in cea mai buna sanatate si vigoare. Orice practica daunatoare sau satisfactia egoista care scade taria fizica face tot mai dificil sa ne dezvoltam mintal si spiritual. Principiul acesta, vrajmasul sufletelor il cunoaste foarte bine si in acord cu aceasta isi indreapta ispitele pentru a slabi si degrada natura fizica. Rezultatele acestui rele lucrari erau cu totul mult prea aparente pentru Pavel cand cauta sa castige pe pagani de la practicile lor injositoare (vezi Rom. 1,24.26.27; 6,19; Col. 3,5.7) si sa intareasca pe noii convertiti in viata de sfintenie (vezi 1 Cor. 5,1.9; 6,18; 11,21; 2 Cor. 12,21). De aceea, el apeleaza la ei sa-si predea ,,madularele” lui Dumnezeu ca ,,unelte ale neprihanirii” (Rom. 6,13; cf. 1 Cor. 6,15.19; 7,34). Crestinul trebuie sa aduca tendintele naturii lui fizice sub stapanirea puterilor superioare ale fiintei sale, si acestea la randul lor trebuie sa fie supuse sub controlul lui Dumnezeu. ,,Puterea imparateasca a ratiunii, sfintita de harul divin, trebuie sa aiba stapanire in viata” (PK 489). Numai atunci poate credinciosul sa ajunga destoinic de a aduce lui Dumnezeu ,,o slujba duhovniceasca” (vezi mai jos la ,,duhovniceasca” si ,,slujba”). Jertfa vie. Sacrificiile sistemului ceremonial VT erau de animale junghiate. Sacrificiul crestin e de om viu. Inchinatorul crestin se infatiseaza viu cu toate energiile si puterile sale dedicate in slujba lui Dumnezeu. Sfanta. Iudeilor le era hotarat interzis sa aduca vreun animal schilod sau orb sau diform in vreun fel oarecare (Lev. 1,3.10; 3,1; 22,20; Deut. 15,21; 17,1; Mal. 1,8). Fiecare jertfa era cercetata cu grija, si daca se descoperea vreun defect, animalul era respins. La fel crestinii ar trebui sa prezinte trupul lor in starea cea mai buna cu putinta. Toate facultatile si puterile lor trebuie sa fie pastrate curate si sfinte, sau altminteri dedicarea lor de ei insisi lui Dumnezeu nu-i poate fi bine placute. Aceasta nu este o cerinta arbitrara. Scopul lui Dumnezeu pentru credinciosi e refacerea lor completa. Aceasta cuprinde in mod necesar curatirea si intarirea puterilor lor fizice, mentale si spirituale. De aceea, crestinul care, prin credinta, se supune caii lui Dumnezeu de mantuire a omului va asculta bucuros de porunca aceasta de a privi sanatatea corpului sau ca o chestiune de cea mai mare insemnatate. A face altfel inseamna a impiedica lucrarea divina de refacere. Placuta. Literal, ,,bine-placuta” (vezi Fil. 4,18; Col. 3,20; Tit 2,9). Dumnezeului care a iubit atat de mult lumea incat a dat pe Fiul Sau pentru a mantui pe pacatosi Ii este ,,bineplacut” cand oamenii se intorc de la obiceiurile lor distrugatoare si se predau cu totul Lui. De aceea in felul acesta, ei fac cu putinta ca El sa implineasca scopul Sau milostiv pentru a-i recupera si a-i aduce la perfectiunea in care omul a fost creat la inceput. Duhovniceasca. [,,Rationala”, KJV]. Gr. logikos, ,,rationala”, ,,spirituala”, ,,logica”. Unica alta aparitie a acestui cuvant este in 1 Petru 2,2, unde ,,spiritual” ar fi traducerea preferata (vezi comentariul acolo). Slujba. Gr. latreia. Termenul acesta implica un act de serviciu sau cult religios. In Evrei 9,1 e tradus ,,slujba dumnezeiasca” (cf. Rom. 9,4). Traducerea engleza ,,slujba rationala” e oarecum ambigua. Ar putea sa fie luata ca inseamna un serviciu care e corespunzator, un act de cult care e rational pentru cel care il savarseste. Dar nu aceasta e sensul textului grecesc. Pavel vorbeste despre un cult care apartine mintii, ratiunii, sufletului, spre deosebire de ceea ce este exterior si material. Dedicarea de sine a crestinului pentru o viata de curatenie si sfintenie e un act de cult spiritual. El nu mai aduce animale ca jertfa, ci pe sine insusi ca un act de serviciu religios care apartine ratiunii sale. In felul acesta, Petru descrie pe credinciosi ca ,,o preotie sfanta” ca sa aduca ,,jertfe duhovnicesti placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 2,5; cf. 3T 162). Versetul acesta da o profunda insemnatate principiului vietuirii sanatoase. Credinciosul savarseste un act de cult spiritual aducand lui Dumnezeu un trup sfant si sanatos, impreuna cu o minte si o inima consacrata, deoarece facand asa, el supune tot ce ii apartine lui Dumnezeu, si deschide calea pentru deplina refacere in el a chipului divin. E un act de serviciu religios de a pastra puterile fizice in cea mai buna stare cu putinta. Astfel, crestinul proslaveste pe Dumnezeu in trupul sau (1 Cor. 6,20; cf. 1, Cor. 10,231), servind ca un exemplu viu de har mantuitor al lui Dumnezeu si participa cu forta si tarie crescanda la lucrarea de vestire a Evangheliei. In felul acesta, curtea Babilonului vedea in Daniel si prietenii sai ,,o ilustratie de bunatate si binefacere a lui Dumnezeu si de iubirea lui Hristos” (PK 489). Viata lor curata si exceptionala lor dezvoltare fizica, mentala si spirituala erau o demonstratie de ceea ce ar face Dumnezeu pentru cei care se predau Lui si care cauta sa implineasca scopul Lui. Vezi Dan. 1,12.18. 12:2 Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita. Potriviti. [,,Conformati”, KJV]. Gr. suschemotizo, ,,a se conforma pe sine la tiparul altuia”. Cuvantul e tradus prin ,,a se lua dupa”, ,,a se potrivi la” in 1 Petru 1,14. Veacului. [,,Lumii”, KJV; ,,veacul”, Nitz.]. gr. aion, literal, ,,veac” (vezi Mat. 13,39; 24,3). Astfel ,,copii ai lumii” (Luca 16,8; 20,34) poate fi redat prin ,,fii ai veacului acestuia”. Crestinul nu trebuie sa continue de a se tine de moda lumii acesteia, asa cum era obiceiul lui de a o face cand traia potrivit firii pamantesti(Rom. 8,12). Dimpotriva, el trebuie sa sufere o completa transformare prin innoirea mintii sale. Sa va prefaceti. Gr. metamorphoo, de la care vine cuvantul nostru ,,metamorfoza”. In Mat. 17,2, Marcu 9,2 este folosit pentru a descrie transformarea lui Hristos. In 2 Cor. 3,18 descrie transformarea credinciosilor dupa chipul lui Hristos. Pavel spune ca crestinul nu ar trebui sa copieze modele exterioare si efemere ale lumii acestei, ci sa fie complet transformat in natura lui cea mai intima. Sfintirea cuprinde atat o separare externa de toate obiceiurile nesfinte ale acestui veac, cat si o transformare launtrica a credinciosului insusi. In alta parte, in NT schimbarea aceasta este descrisa ca o renastere (Ioan 3,3), o inviere (Rom. 6,4.11.13), o creatiune din nou (2 Cor. 5,17; Gal. 6,15). Innoirea mintii voastre. Inainte de convertire, puterea de ratiune a omului, facultatea de a discerne intre bine si rau, e sub stapanirea impulsurilor corporale. Mintea este descrisa ca ,,gandurile firii pamantesti” [mintea fireasca] (Col. 2,18). Dar la data convertirii mintea ajunge sub influenta Duhului lui Dumnezeu. Rezultatul este ca ,,noi avem gandul lui Hristos” (1 Cor. 2,13-16). ,,Cuvintele: ’va voi da o inima noua’ insemneaza, ’o minte noua va voi da’” (EGW RH 18 dec. 1913). Moartea vietii vechi in trup si inceputul unei vieti noi in Duhul (Rom. 6,3-13) e descrisa ca ,,spalarea nasterii din nou si… innoirea facuta de Duhul Sfant” (Tit 3,5). Aceasta schimbare innoitoare, care incepe cand credinciosul e convertit si nenascut, e o transformare continua, deoarece omul nostru ,,dinauntru se innoieste din zi in zi” (2 Cor. 4,16) ,,spre [in] cunostinta” (Col. 3,10). Si dupa cum omul dinauntru e transformat de puterea Duhului Sfant, tot asa viata din afara e schimbata progresiv. Sfintirea mintii se va da pe fata intr-un fel mai sfant de viata, pe masura ce caracterul lui Hristos e tot mai mult reprodus in credincios (vezi COL 69). Deosebi. [,,Proba”, KJV; ,,Sa cercetati”, Nitz.]. gr. dakimozo. Cuvantul acesta lasa a se intelege punere la cercetare si la proba. El cuprinde dublul proces al hotararii care este voia lui Dumnezeu si apoi a aprobarii si a actionarii pe temeiul ei (cf. Rom. 2,18; Ef. 5,10; Fil. 1,10). Prin reinnoirea mintii lui, credinciosul e facut in stare sa cunoasca ce vrea Dumnezeu ca el sa faca. El este iluminat pentru a alege intre multele cai uluitoare de purtare care se ofera in acest veac rau. Intrucat el nu mai are o minte fireasca, ci mintea [gandul] lui Hristos, e dispus sa faca voia lui Dumnezeu, si in felul acesta e in stare sa recunoasca si sa inteleaga adevarul (Ioan 7,17). Numai mintea care a fost innoita de Duhul Sfant poate interpreta corect Cuvantul lui Dumnezeu. Scripturile inspirate pot fi intelese numai prin iluminarea de la acelasi Duh prin care ele au fost date (vezi Ioan 16,13.14; 1 Cor. 2,10.11; GCW 297). Cea buna. E cu putinta de a reda jumatatea a doua a acestui verset astfel: ,,ca sa puteti cerca si aproba care e voia lui Dumnezeu, ce e bineplacut si desavarsit”. Potrivit cu traducerea KJV, sunt descrise caracteristicile voiei lui Dumnezeu; potrivit cu cealalta redare, continutul voiei Sale. Deosebirea esentiala nu este de mare amploare. 12:3 Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecaruia dintre voi, sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine; ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine, potrivit cu masura de credinta, pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia. Prim harul. Pavel vorbeste in virtutea autoritatii conferite lui ca apostol sa vesteasca voia lui Dumnezeu (vezi Rom. 1,5; 15,15.16; 1 Cor. 3,10.15; 15,10; Gal. 2,9; Ef. 3,2.7.8). Eu spun. Pavel trece acum sa demonstreze rezultatele practice ale unei minti reinnoite si luminate. El vorbeste mai intai despre umilinta si despre cumpatarea care stau bine unui credincios consacrat si despre buna folosire a darurilor spirituale pentru cladirea unita a bisericii. Fiecaruia. Cu aceste cuvinte emfatice, Pavel cuprinde in mod expres pe fiecare membru individual al bisericii din Roma, indiferent cat de inalta i-ar fi slujba sau cat de mare influenta. Poate ca Pavel se temea ca crestinii din Roma sa nu cada in aceeasi stare de incumetare spirituala ca credinciosii din Corint, din care cetate el scria epistola aceasta (vezi 1 Cor. 1,5; 2 Cor. 10,13). Sa nu aiba despre sine o parere. [,,Sa nu gandeasca”, KJV; ,,sa nu fie cu gand mai pe sus”, Nitz.]. In textul grecesc e aici un joc de cuvinte care nu poate fi usor reprodus prin traducere. Traducerea literala ar fi ,,sa nu fie cu ganduri inaltate mai pe sus de ce ar trebui sa gandeasca, ci sa fie cu gandire cumpatata”. Aceasta este o puternica avertizare impotriva supraestimarii de sine. Un om are nevoie sa-si dea seama atat de punctele slabe, cat si de punctele tari din caracterul sau, asa incat sa fie totdeauna atent de a nu se angaja in lucrari si de a nu-si asuma raspunderi pentru care Dumnezeu nu l-a randuit (vezi EGW 319). Cumpatate. Gr. sophroneo, ,,a fi cu mintea sanatoasa”, ,,a fi in toate mintile”. Persoana mandra si increzuta nu are mintea cea buna. Umilinta este efectul imediat al predarii de sine lui Dumnezeu si consecventa innoire a mintii. Credinciosul consacrat recunoaste dependenta de harul lui Dumnezeu pentru fiecare dar spiritual de care s-ar bucura, si aceasta nu lasa loc pentru o necuvenita pretuire de sine. Crestinul se apreciaza pe sine cu discernamant luminat si cu judecata cumpatata. Masura de credinta. Acesta este adevaratul etalon cu care un om sa se masoare pe sine. O persoana cu o minte nereinnoita, fireasca, se apreciaza pe sine dupa etaloane lumesti, dupa bogatie, pozitie sau invatatura. El se lupta mereu pentru a da impresia ca e de fapt mai mare decat e in realitate. Dar cand intervine credinta si mintea e reinnoita, credinciosul primeste o putere de discernamant cu privire la limitarile darurilor sale. Credinta il introduce la un nou etalon de masura, potrivit caruia el determina precis natura si extinderea capacitatilor sale, si astfel nu gandeste despre sine lucruri prea inalte. El isi da seama ca cu cat credinta lui e mai mare, cu atat mai mare va fi influenta si puterea sa spirituala. Dar aceasta nu va fi o ocazie de mandrie, deoarece cu cat va fi mai mare masura sa de credinta, cu atat mai mult isi va da el seama de deplina lui dependenta de Dumnezeu. 12:4 Caci, dupa cum intr-un trup avem mai multe madulare, si madularele n-au toate aceeasi slujba, Intr-un trup. Motivul pentru care crestinii trebuie sa aiba umilinta si buna judecata e ca biserica, asemenea trupului omenesc, e alcatuita din multe madulare avand diferite functii de indeplinit. Functiile acestea sunt toate necesare si importante, dar nu toate par la fel de glorioase. Bunastarea si inaintarea intregului grup depinde de un duh de iubire, conlucrare si stima reciproca intre membrii, fiecare persoana in parte implinindu-si datoriile randuite. Ilustratia aceasta cu trupul si madularele lui e dezvoltata mai amanuntit in 1 Cor. 12,12-27. Slujba. Gr. praxis, ,,functiune”, ,,fel de a lucra”. 12:5 tot asa, si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Hristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora. Un singur trup in Hristos. Dupa cum multele parti alcatuiesc un trup in om tot asa multimea crestinilor sunt un trup in Hristos. Hristos este Cel care uneste si da energie intregii grupe a credinciosilor. Comparati descrierea facuta de Pavel a lui Hristos ca fiind capul trupului si toate madularele ca fiind supuse Lui (Ef. 1,22; 4,15.16; Col. 1,18). Aceasta unitate a bisericii crestine implica dependenta mutuala a membrilor ei. Intrucat ei toti apartin la un singur trup, ei apartin individual unul altuia. In felul acesta, Pavel indeamna pe credinciosi sa lucreze impreuna, fiecare in sfera lui proprie, pentru binele comun al bisericii. 12:6 Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei, sa-l intrebuinteze dupa masura credintei lui. Daruri. Gr. charismata, ,,daruri ale harului” (vezi Rom. 1,11; 5,15.16; 6,23; 11,29; 1 Cor. 7,7; 12,4.9.28). Acestea sunt calitati si puteri speciale date credinciosilor de Duhul Sfant pentru slujba bisericii. Adesea ele par a fi talente naturale pe care Duhul le ia in stapanire, sporindu-le puterea si sfintind intrebuintarea lor. Toate darurile de felul acesta sunt ,,daruri ale harului” acordate dupa voia si scopul lui Dumnezeu. Cei care le-au primit nu au motiv de ingamfare. Sursa tariei si influentei lor crescande nu e in ei insisi. Felurite. Potrivit harului dat lui, Pavel fusese randuit apostol (vezi vers, 3). Potrivit harului dat lor, alti credinciosi fusesera randuiti sa fie profeti, invatatori, facatori de minuni, vindecatori de bolnavi etc. (1 Cor. 12,28). Prin harul lui Dumnezeu, membrii bisericii crestine erau inzestrati cu o larga diversitate de puteri spirituale pentru a face fata la multele nevoi ale confratilor lor credinciosi si pentru ducerea Evangheliei la fiecare natiune, limba si popor. Pavel dezvolta subiectul acesta mai amanuntit in 1 Cor. 12 (vezi comentariul acolo). Proorociei. In Scriptura, termenul acesta se aplica la orice cuvant inspirat si nu e limitat la prevestirea de evenimente viitoare. Un profet poate vorbi despre trecut, prezent si viitor (vezi Ex. 7,1; Luca 1,76.77; Fapte 15,32; 1 Cor. 14,3.24.25). Masura. [,,Proportia”, KJV]. Gr. analogia, un cuvant care apare numai aici in NT. In greaca clasica era folosit ca un termen matematic. El este sursa cuvantului nostru ,,analogie”. Intelesul expresiei ,,dupa masura credintei” este indicat de expresia paralela ,,potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia”, din vers. 3. Daca mintea lui a fost innoita (vers. 2) si el a ajuns sa aiba simtiri cumpatate [,,judecata cumpatata”] (vers. 3), crestinul va aprecia bine capacitatile si puterile sale si le va folosi bine si smerit in slujba lui Dumnezeu, care l-a inzestrat cu darurile acestea pentru scopul acesta (vezi vers. 3). 12:7 Cine este chemat la o slujba, sa se tina de slujba lui. Cine invata pe altii, sa se tina de invatatura. Slujba. [,,Lucrare”, KJV]. Gr. diakonia. Termenul este folosit adesea in NT intr-un sens general pentru a include toate felurile de lucrari si slujbe din biserica crestina (vezi Fapte 1,17.25; 20,24; 21,19; Rom. 11,13; 1 Cor. 12,5; 2 Cor. 3,8.9; 4,1; 5,18; 6,3; 11,8; Ef. 4,12; 1 Tim. 1,12; 2 Tim. 4,5.11). Uneori e folosit intr-un sens special de impartire a ajutoarelor si ingrijire de nevoile fizice (Fapte 6,1; 11,29; unde e tradus ,,ajutoare”; 12,25; Rom. 15,31; 1 Cor. 16,15; 2 Cor. 8,4; 9,1.12.13). Intrucat in pasajul acesta Pavel vorbeste de diferite daruri speciale si deosebeste ,,slujba” de profetie, invatatura, si imbarbatare, pare evident ca acest cuvant trebuie sa fie inteles in sensul mai limitat, acela de serviciu in lucruri temporale si externe, ca de pilda grija de lipsurile saracilor, bolnavilor si strainilor. Sa se tina. [,,Sa ne tinem”, KJV]. Cuvintele acestea au fost adaugate si pe cat se pare in chip corect. Textul grecesc al primei parti a acestui verset zice literal: ,,Sau slujire, in lucrarea noastra”. Intelesul evident este ca aceia dintre noi care am fost chemati la acest fel de lucrare ar trebui sa ne consacram lui cu toata inima. Lucrarea de ingrijire de treburile mai trecatoare ale bisericii nu trebuie sa fie privita cu usuratate. Ea e tot atat de mult un dar al harului lui Dumnezeu ca si profetia. Insemnatatea spirituala a unui asemenea serviciu e scoasa in evidenta de faptul ca in zilele apostolilor numai oameni ,,plini de Duhul Sfant si de intelepciune” trebuia sa fie pusi peste ,,imparteala ajutoarelor de toate zilele” (Fapte 6,1.3). Invatatura. In 1 Cor. 12,8, invatatorul e pus imediat dupa apostoli si profeti. Lucrarea lui e de a dezvolta, imprima in minte si aplica in viata adevarurile care deja au fost descoperite. Acestea erau calificatiile care dadeau lui Apolo o mare putere (Fapte 18,24-28). Cei care fusesera chemati de harul lui Dumnezeu sa fie invatatori nu trebuiau sa se intristeze ca nu fusesera socotiti destoinici pentru a fi profeti si apostoli. Si nici n-ar fi trebuit sa-si dispretuiasca lucrarea ca fiind de mai mica demnitate si insemnatate. Duhul lui Dumnezeu randuieste credinciosi individuali la felul de serviciu pentru care sunt cel mai bine adaptati si potrivit cu scopul Sau divin pentru biserica. De aceea, invatatorul crestin care are credinta in conducerea din partea lui Hristos a bisericii Sale va fi absorbit cu totul de invatatura lui. Mai mult, asa cum instruia Pavel pe Timotei (1 Tim. 5,17), prezbiterii care se ostenesc cu invatatura (KJV, ,,doctrina”) sunt vrednici ,,de indoita cinste”. 12:8 Cine imbarbateaza pe altii, sa se tina de imbarbatare. Cine da, sa dea cu inima larga. Cine carmuieste, sa carmuiasca cu ravna. Cine face milostenie, s-o faca cu bucurie. Imbarbatare. Gr. paraklesis, ,,apel”, ,,incurajare”, ,,mangaiere” (comparati folosirea lui in Rom. 15,5; 2 Cor. 8,4; Fil. 2,1). Invatatura este adresata in primul rand priceperii. Imbarbatarea tinteste mai ales la inima si la vointa. Unii au un dar special pentru stimularea oamenilor la actiune, sau de a-i mangaia in necaz si durere. Acesta este un dar de la Dumnezeu care trebuie sa fie folosit cu smerenie si ravna. Vezi Mat. 5,4. Da. Gr. metadidomi. Termenul inseamna ,,a contribui” sau ,,a imparti” propriile sale bunuri sau propria sa bogatie (compara folosirea lui in Luca 3,11; Ef. 4,28). Pavel trece acum de la daruri care califica pe cineva pentru o slujba anumita in biserica la altele de o natura mai generala. Primirea crestinismului aduce saracie multora din credinciosii primari, si a dovedit necesar ca ei sa fie sustinuti din darurile bogate ale semenilor lor, crestinii (vezi Fapte 2,44.45; Rom. 15,26; 1 Cor. 16,1; Gal. 2,10). Inima larga. [,,Simplitate”, KJV; ,,cu fireasca nevinovatie”, Nitz.]. Gr. haplotes, ,,sinceritate”, ,,inima sincera”, ,,scop sincer” de unde uneori ,,darnicie” (vezi 2 Cor. 8,2; 9,11.13). Crestinul care imparte posesiunile sale cu altii trebuie sa faca lucrul acesta cu inima sincera (cf. Ef. 6,5; Col. 3,22) si nu cu motive amestecate. Nu trebuie sa fie parada sau scop egoist. O atare sinceritate si generozitate sunt la fel un dar al Duhului, a carui influenta calauzitoare e ceruta pentru buna folosire a bogatiilor (cf. Mat. 6,3; 19,21). Cine carmuieste. Literal ,,cine e pus in frunte”. Cuvantul folosit in NT cu privire la aceia care sunt in vreo pozitie de autoritate sau influenta, fie in biserica (1 Tes. 5,12; 1 Tim. 5,17) sau in familie (1 Tim. 3,4.5.12), darul lor special este acela al ,,carmuirii” (1 Cor. 12,28). Ravna. [,,Sarguinta”, KJV; Nitz.]. Gr. spoude. In alta parte in NT cuvantul acesta e tradus ,,grabit” (Marcu 6,25; Luca 1,39), ,,ravna” (2 Cor. 7,11), ,,purtare de grija” (2 Cor. 7,12), ,,ravna” (2 Cor. 8,8). ,,ravna” (2 Cor. 8,16). De la oricine este intr-o pozitie de conducere se cere energie si ravna sarguincioasa. Aceste calitati sunt un dar al Duhului Sfant si crestinul care a fost inzestrat in felul acesta ar trebui sa-si puna tot sufletul in lucrarea care i-a fost incredintata. Face milostenie. [,,Arata indurare”, KJV]. In aceasta lista de daruri, Pavel evident face o oarecare deosebire intre facerea de milostenii si savarsirea de fapte de bunatate. Poate ca se refera aici in deosebi la astfel de forme de a arata indurare ca a cerceta ,,pe orfani si pe vaduve in necazurile lor” (Iacov 1,29), vindecarea celor ,,cu inima zdrobita” (Is. 61,1; cf. Luca 4,18), cercetarea celor bolnavi sau in inchinare (Mat. 25,36.39.44). Bucurie. Gr. hilarotes, sursa cuvantului nostru ,,ilaritate”. Aceasta este unica aparitie a acestui cuvant in NT desi adjectivul hilaros e folosit in 2 Cor. 9,7: ,,pe cine da cu bucurie, il iubeste Dumnezeu”. Fie ca mangaie pe cel in doliu, sau ca ajuta pe suferind, cel care ,,face milostenie” [arata indurare], ar trebui sa lase sa se vada ca slujba lui e facuta cu voie buna si cu bucurie. Faptele de bunatate savarsite cu fata luminoasa si voioasa sunt de mai mare valoare decat cele facute numai dintr-un simt al datoriei. Isus era fara incetare inconjurat de suferinzi si de schilozi. Si totusi era totdeauna bland, bun si bucuros (vezi MH 24). Diferitele daruri pe care le-a enumerat Pavel trebuie sa fie exercitate intr-un spirit bun si pentru binele general al tuturor. Credinciosul crestin nu va dispretui rangul special sau functia speciala pe care Domnul i le-a incredintat. Si nici nu se va socoti pe sine mai pe sus decat ar trebui. Tinta si bucuria lui va fi de a-si implini cu credinciosie datoriile apartinand la sfera de viata la care a fost chemat de Dumnezeu. 12:9 Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. Dragostea. Gr. agape (vezi Mat. 5,44; 1 Cor. 13,1). De la tratarea din partea sa a dreptei folosiri a darurile speciale, Pavel trece acum la instruirea credinciosilor in folosirea celui mai mare dar dintre toate si principiul fundamental al adevaratului crestinism – iubirea. Ca la 1 Cor. 12,13, Pavel urmeaza tratarea din partea sa a darurilor spirituale cu o referire la iubire. Virtutile pe care el le enumera in Rom. 12,9-21 nu sunt decat o manifestare a adevaratei iubiri crestine. Fara prefacatorie. Gr. anupakritos, ,,fara ipocrizie”, ,,adevarat”, ,,sincer”, ,,real”, ,,adevarat”. Numai aceea este iubire adevarata care uraste ceea ce e rau si tine cu tarie la ceea ce e bun (vezi 1 Cor. 13,6). Fie-va groaza. [,,Aveti oroare de”, KJV; ,,urati”, Nitz.]. Gr. apostugeo, aparand numai aici in NT, implica sila fata de ceva atat de mult incat omul se tine departe de el. Iubirea sincera nu poate trece cu vederea raul in altul, oricat ar fi de mult iubit. Tinta ei va fi totdeauna de a combate ce e rau si de a confirma ce este bine. Iubirea lui Eli pentru fiii sai razvratiti nu a dat pe fata aceste semne ale autenticitatii. Daca iubirea lui ar fi fost adevarata, el ar fi corectat tendintele rele ale fiilor sai. Dar Scriptura relateaza rezultatele dezastruoase ale ingaduintei oarbe in loc de adevarata iubire (vezi Lev. 10,1.2; PP 360, 361, 1 Sam. 3,13; 4,11.18-22; PP 575-579). Lipiti-va. Gr. kollao, literal ,,a lipi” [sau ,,cimenta”] laolalta, de unde ,,a se ralia la ceva” (vezi Mat. 19,5; fapte 8,29). 12:10 Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia. Iubiti-va unii pe altii. [,,Fiti amabili, plini de afectiune”, KJV]. Gr. philadelphia, un termen care descrie stransa legatura care trebuie sa existe intre membrii bisericii crestine (comparati folosirea lui in 1 Tes. 4,9; Evrei 13,1; 1 Petru 1,22; 2 Petru 1,7). Ordinea literala a acestei parti a versetului este ,,in frateasca iubire, unul fata de altul [fiti] amabili plini de afectiune”. Intelesul lui Pavel este ca in iubirea lor pentru fratii lor crestini, credinciosii sa simta acea afectiune speciala, calda a rudelor apropiate. Sa dea intaietate altuia. [,,Preferand”, KJV; ,,fiti calauza”, Nitz.]. Gr. proegeomai, literal ,,a merge inainte ca un conducator”. Aceasta este unica aparitie in NT a cuvantului. Textul grecesc redat aici prin ,,in cinste, fiecare sa dea intaietate altuia” e dificil de tradus. El a fost interpretat in diferite feluri ,,intreceti-va unul pe altul in a va da cinste” (RSV), ,,nerabdatori de a da unul altuia cinste” (Goodspeed), [,,In cinste fiti calauza unii altora”, Nitz.; ,,in cinste unii altora dati-va intaietate” (G. Gal.)]. Intelesul corect e poate sugerat de pasajul oarecum paralel din Fil. 2,3: ,,In smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai pe sus de el insusi”. Un rezultat al adevaratei afectiuni este ca omul nu cauta propria sa onoare sau pozitie ci e dispus sa dea cinste altora. Frati crestini care sunt manati de adevarata iubire vor fi mai dispusi sa dea cinste decat sa primeasca. Nimeni nu va avea ambitia de a aduna cinste pentru sine, ci fiecare va fi nerabdator de sa dea cinste semenilor sa credinciosi. 12:11 In sarguinta, fiti fara preget. Fiti plini de ravna cu duhul. Slujiti Domnului. In sarguinta, fara preget. [Nu nepasator, KJV; Nepregetatori, Nitz.] Gr. okneroi ,,incet”, ,,cu ezitare”, ,,timid”, ,,tergiversant”, ,,nepasator”, ,,lenes”. Cuvantul apare deseori in LXX, la Proverbe (vezi Proverbe 20:4; etc.). Acest cuvant este folosit pentru a descrie robul viclean si lenes, din parabola Domnului cu talantii (Mat. 25:26). Sarguinta. [Ocupatie, KJV.] Gr. spoude, ,,zel”, ,,ardoare”, ,,inflacarare”. Spoude e tradus ,,ravna” in vers. 8. Pavel nu se refera aici la ocupatiile lumesti, ci la zelul si energia spirituala. Crestinul n-ar trebui sa ingaduie ca zelul lui sa slabeasca, ci sa puna toata inima in slujba Domnului (Col. 3:23). Un astfel de zel dainuitor e rezultatul unei adevarate iubiri crestine, caci iubirea lui Hristos e ceea ce ,,strange” sau ,,stapaneste” pe urmasii Lui (2Cor. 5:13,14). Nu e loc pentru lenesi in imparatia lui Dumnezeu (vezi TM 183,184), deoarece lipsa lor de zel este un semn al egoismului lor si al lipsei lor de iubire. Ei n-au fost de-ajuns de motivati de iubirea si sacrificiul lui Hristos pentru a fi gata sa se ataseze Domnului si invatatorului lor cu toata taria lor la lucrarea urgenta de a recupera pe pacatosi din vartejurile pacatului. Plini de ravna. [Fierbinti, KJV; Nitz.] Gr. zeo, literal, ,,a fierbe in clocot”. Apolo e descris ca un om cu ,,un duh infocat” (Fapte 18:25). Crestinul zelos va tine totdeauna interesul sau fata de lucrarea lui Dumnezeu, ca sa zicem asa, la punctul de fierbere. Fervoarea lui il va face sa aiba putere fata de oameni (Fapte 18:25,28) si-i va aduce putere de la Dumnezeu. Apostolul Ioan era ,,un predicator puternic, fervent si plin de ravna”, iar ,,inflacararea care il caracteriza, ii dadea intrare la toate clasele” (AA 546). Cu duhul. [In duh, KJV.] Acesta poate fi inteles sau ca duhul omului sau ca Duhul lui Dumnezeu. Poate ca Pavel vorbeste de duhul omului inspirat si umplut cu energie de Duhul lui Dumnezeu. Credinciosul consacrat, plin de energie de la Duhul lui Dumnezeu, va vedea ca implinirea datoriilor sale crestine nu e o corvoada plicticoasa, neinteresanta, ci o experienta voioasa, invioratoare. Cu inima inflacarata, el alearga degraba oriunde e vreun bine de facut. El participa la iubirea lui Hristos pentru omenirea decazuta si, in felul acesta, isi gaseste cea mai adanca satisfactie in servirea nevoilor semenilor sai. Ca si Domnul sau, el are o hrana care sa-l intareasca, pe care alti oameni n-o cunosc, deoarece hrana lui este sa faca voia Celui care l-a chemat si sa savarseasca ,,lucrul Lui” (Ioan 4:32-34). Slujiti Domnului. [Slujind Domnului, KJV.] Zelul si inflacararea apar in chip natural in inima credinciosului care recunoaste ca in oricare sfera de lucrare ar servi, el lucreaza ,,ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Col. 3:23,24; cf. Efes. 6:5-8). 12:12 Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune. Bucurati-va in nadejde. Cele trei indemnuri scurte din versetul acesta par si mai mult scoase in evidenta, cand e retinuta ordinea cuvintelor din textul grecesc: ,,In nadejde, bucurandu-va; in necaz, rabdand; in rugaciune, staruind.” Pavel recomandase deja spiritul de voie buna (vers. 8). In cap. 5:2, el a vorbit despre bucuria credinciosului ,,in nadejdea slavei lui Dumnezeu”. Aceasta nadejde crestina, care este cauza unei astfel de bucurii, a fost explicata in cap. 8:20-25. Nadejdea aceasta face in stare pe crestin sa priveasca dincolo de intunericul si necazul clipei de fata, la lucrurile care nu sunt vazute si vesnice (2Cor. 4:17.18). Faptul ca nadejdea, la fel ca multe din virtutile crestine, odrasleste din virtutea fundamentala a iubirii, e aratat de 1Cor. 13:7, ,,iubirea nadajduieste toate”. Rabdatori. Gr. hupomeno, ,,a suporta” (cf. hupomene ,,rabdare”; vezi cap. 5:3). Un zel de felul celui descris in versetul anterior curand are sa intampine impotrivire si necaz. Dar, avand inaintea sa nadejdea slavei lui Dumnezeu, crestinul nu murmura niciodata impotriva lui Dumnezeu si nici nu simte vrajmasie impotriva persecutorilor sai. El ramane calm la postul datoriei, in ciuda incercarilor pe care le cuprinde. O astfel de rabdare staruitoare a fost perfect exemplificata de Hristos care, in imprejurari mai dificile, a suportat mai mult decat oricare din urmasii sai va fi chemat sa intampine. Virtutea rabdarii era in mod deosebit necesara in timpurile tulburi prin care trecea biserica pe vremea lui Pavel. Apostolul cunostea din experienta ca suferintele pentru cauza lui Hristos urmau sa fie intense (vezi Rom. 8:35; 2Cor. 1:4; 1Tes. 1:6; 3:3–7; 2Tes. 1:4–6). Legatura dintre iubire si rabdare e aratata si in 1Cor. 13:7, iubirea ,,rabda toate”. Staruiti. [Fiti staruitori cu rabdare, Nitz.] Gr proskartereo, ,,a persista”, ,,a continua statornic”, ,,a persevera”. Acelasi cuvant e tradus in alta parte ,,sa-l tina la indemana” (Mar. 3:9), ,,ii slujea tot timpul” (Fapte 10:7), ,,facand necurmat” (Rom. 13:6). Numai prin comuniune staruitoare cu Dumnezeu poate crestinul sa pastreze tarie si curaj pentru a rabda necazurile prin care va trece in chip inevitabil (vezi Fapte 1:14; 6:4; Col. 4:2). Fixarea gandului continuu la lucrurile de sus (cf. Col, 3:2) si masurarea fiecarui act si impuls prin contemplarea slavei si voii lui Dumnezeu sunt leacul sigur al lipsei de rabdare sub provocare si opozitie. Mai mult, Dumnezeu da Duhul Sau celor care cu ravna si staruitor doresc prezenta Lui (vezi Ioan 16:23, 24; Fapte 1:14; 2:4), si acelasi Duh care aduce ,,iubire” (cf. Rom. 12:9) si ,,bucurie” (vers. 12), aduce si ,,indelunga rabdare” si ,,cumpatare”, literal, ,,stapanire de sine” (Gal. 5:22,23). 12:13 Ajutati pe sfinti, cand sunt in nevoie. Fiti primitori de oaspeti. Ajutati. [Impartind, KJV.] Gr. koinoneo, ,,a imparti”, ,,a lua parte la”, ,,a se purta ca un partas”. Compara folosirea acestui cuvant in Rom. 15:27; Filp. 4:15; 1Tim. 5:22; Evr. 13:16; 1Pet. 4:13. Gandul lui Pavel este ca crestinul trebuie sa ia parte la nevoile celorlalti credinciosi. Ei ar trebui sa se ocupe de lipsurile fratilor lor, ca si cum ar fi ale lor si sa fie gata sa imparta cu cei nefericiti. Aceasta e mult mai mult decat darea de milostenii; este o aplicare concreta a principiului iubiri (Rom. 12:9). Ca Pavel practica ceea ce predica se vede din continuele lui eforturi de a aduna fonduri pentru ajutorarea convertitilor loviti de saracie (vezi Rom. 15:25, 26; 1Cor. 16:1; 2Cor. 8:1–7; 9:2–5; Gal. 2:10). Sfintii. Vezi cap. 1:7. Cei care sunt ,,in credinta” [,,din casa credintei”, KJV] trebuie sa aiba parte de o ingrijire deosebita (Gal. 6:10). Fiti. [Dedati la, KJV; Grabiti-va cu, Nitz.] Gr. dioko, literal ,,a urmari”, ,,a se tine de”. Compara folosirea cuvantului in 1Cor. 14:1; 1Tes. 5:15; Evr. 12:14; 1Pet. 3:11. Termenul pare sa implice ca crestinii, nu numai ca trebuie sa ofere ospitalitate, dar si sa fie nerabdatori de a o practica. Primitori de oaspeti. [Ospitalitate, KJV.] Gr. filoxenia, literal ,,iubirea de straini”, de unde ,,intretinerea strainilor”. Ospitalitatea a fost de timpuriu socotita ca una dintre virtutile crestine de seama (vezi 1Tim. 3:2; Titus 1:8; Evr. 13:2; 1Pet. 4:9). Lucrul acesta era necesar in vederea marelui numar de credinciosi calatori si persecutati. Multi crestini erau alungati din caminurile si cetatile lor si constransi sa-si caute adapost pe langa cei care aveau aceeasi credinta ca ei (vezi Fapte 8.1; 26:11). Ospitalitatea pe care o practicau unii fata de altii contribuia mult la legatura care tinea laolalta membrii mult imprastiati ai bisericii crestine primare. 12:14 Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati si nu blestemati. Binecuvantati. Gr. eulogeo, ,,a vorbi bine despre”, ,,a invoca binecuvantari asupra”. In vers. 13 Pavel a vorbit despre felul tratarii de catre crestini a prietenilor sai; in versetul acesta el arata cuvenita tratare a vrajmasilor sai. Noi ,,binecuvantam” pe persecutorii nostri, cand ne rugam si lucram pentru binele lor. Cuvintele lui Pavel sunt asemanatoare cu acelea ale lui Isus din Mat. 5:44; cf. Luc. 6:28, 1Pet. 3:9. Prigonesc. Gr. dioko, ,,a urmari”, adesea cu intentie rea, ca aici. Acesta este acelasi cuvant care e tradus ,,fiti” in vers. 13. Crestinul trebuie sa ,,urmareasca” a fi primitor de oaspeti fata de frati si sa binecuvanteze pe cei rai care il ,,urmaresc”. Cu indemnul acesta, Pavel anticipa gandul pe care-l dezvolta mai deplin in vers. 17-21, ca e datoria crestinului de a iubi pe vrajmasii sai si de a birui raul prin bine. Datoria aceasta poate fi indeplinita numai de un credincios a carui minte a fost reinnoita de Duhul (vers. 2) si a carui iubire este ,,fara prefacatorie” (vers. 9). 12:15 Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang. Bucurati-va. Simpatia in toate imprejurarile, bune sau rele, e o dovada sigura de autenticitate a iubirii. Din cele doua forme de simpatie mentionate in versetul acesta, cea dintai e poate cea mai dificila. Pare mai usor si mai natural sa simpatizezi cu durerea, dar e nevoie de un suflet nobil pentru a te bucura de succesul si bucuriile altora. Opusul acestor virtuti sunt invidia, care priveste cu durere la norocul altora, si rautatea, care e satisfacuta de neizbanda altora. Astfel de manifestari de egoism sunt tendintele naturale ale inimii nerenascute. In 1Cor. 12.26,27, Pavel compara simpatia care ar trebui sa existe intre membrii bisericii crestine cu aceea care e simtita de o parte a trupului fata de o alta. Isus a plans din simpatie la mormantul lui Lazar (Ioan 11:35; DA 533). El se bucura de mantuirea chiar si a celui mai nevrednic pacatos (vezi Luc. 15:5–7, 10, 23, 24, 32; Iuda 24). 12:16 Aveti aceleasi simtaminte unii fata de altii. Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti. Aveti aceleasi simtaminte. [Aveti acelasi gand, KJV; Ganditi aceeasi, Nitz.] Fiecare crestin ar trebui sa intre in sentimentele si dorintele semenilor sai credinciosi, incat sa fie de acelasi gand cu ei (vezi Rom. 15:5; 15:5; 2Cor. 13:11; Filp. 2:2; 4:2). Printre crestini ar trebui totdeauna sa existe armonia care vine ca rezultat al scopului comun, al nadejdilor comune si al dorintelor comune. Nu umblati dupa lucrurile inalte. [Nu va ganditi la lucrurile inalte, KJV; Nitz.] Sau ,,nu fiti cu gandul pe sus”, ,,nu te ingamfa” (cap. 11:20), ,,nu fi ingamfat” (RSV). ,,Dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie” (1Cor. 13.4). Mandria poate fi pricinuita chiar si de realizari spirituale (vezi 1Cor.12). Buna intelegere plina de iubire nu poate dainui acolo unde sunt unii a caror minte umbla dupa ,,lucruri inalte”, unde este ambitie personala, ingamfare sau dispret fata de altii. Ramaneti. [Plecati-va, KJV; Lasati-va a fi dusi, Nitz.] Gr. sunapago, literal ,,a fi dusi de”, ca de un potop; prin urmare ,,a ceda la”, ,,a se supune la”, ,,a se deda la”. Comparati singurele alte doua aparitii ale acestui verb, in Gal 2:13 si 2Pet. 3:17, unde intelesul nefavorabil este aratat de context, nu de verb. Cele smerite. [Oameni de stare de jos, KJV.] Textul grec e ambiguu si se poate referi fie la oameni de jos, fie la lucruri de jos. Cuvantul grecesc pentru ,,de jos” sau ,,smerit” (tapeinos), este adecvat cu privire la persoane in alte parti in NT, dar e imposibil ca in contextul acesta Pavel sa vorbeasca despre ,,datorii umile” sau ,,insarcinari smerite”. Oricare ar fi ideea, accentul e pe umilinta. Pare ca cei mai multi membri ai bisericii crestine primare erau saraci si putinii care erau bogati se poate sa fi fost ispititi sa priveasca cu dispret la fratii lor mai smeriti (vezi Iac. 2:1-9). Dar o astfel de lipsa de iubire si simpatie ar fi facut cu neputinta ca credinciosii sa aiba ,,aceleasi simtaminte unii fata de altii”. De aceea crestinii trebuie sa aiba acelasi gand pe care l-a avut Isus. Chiar daca era de natura divina, El nu umbla ,,dupa lucrurile inalte”. Ci ,,a luat chip de rob” si ,,S-a smerit”, asa ca S-a putut asocia cu oamenii de jos, pacatosi, si lucra cu ei pentru mantuirea lor (Filp. 2:5-8). Daca Fiul lui Dumnezeu era gata sa Se plece atat de mult prin iubire fata de fapturile Sale stricate, cu siguranta crestinii recunoscatori ar trebui sa fie gata ,,sa se plece” pentru a se asocia cu oricare din semenii lor muritori (vezi GW 330-336). Nu va socotiti singuri intelepti. [Intelepti in ingamfarea voastra, KJV; Intelepti dupa a voastra gasire cu cale, Nitz.] Literal, ,,intelepti prin voi insiva”, insemnand ,,intelepti dupa propriile voastre pareri” (cf. cele de la cap. 11:25). O astfel de ingamfare este o ofensa adusa iubirii crestine, deoarece implica dispretuirea parerilor altora si, pana la urma, chiar si a sfatului lui Dumnezeu. Dar ceea ce Isaia avertizeaza: ,,Vai de cei ce sunt intelepti in ochii lor si cuminti numai in parerea lor!” (Isa. 5:21; cf. Prov. 3:7). Crestinul a carui minte a fost innoita nu se va increde in inselaciunea propriei sale iscusinte si priceperi superioare si nu va refuza sa asculte de sfatul altora. Dimpotriva, in iubire si smerenie, el va respecta judecata fratilor sai de credinta si isi va pastra mintea deschisa si primitoare de invatatura. El va fi gata sa recunoasca si sa admita propriile sale marginiri si erori si sa invete de la altii. 12:17 Nu intoarceti nimanui rau pentru rau. Urmariti ce este bine, inaintea tuturor oamenilor. Nu intoarceti. [Nu rasplatiti, KJV; Nitz.] Sau ,,a rasplati”, ,,a plati inapoi”. In ce priveste principiul afirmat aici, vezi Mat. 5:38-48. Iubirea rasplateste raul cu bine si se straduieste sa aduca binecuvantare, nu distrugere, altora (vezi Rom. 12:14; 1Cor. 13:5, 6; 1Tes. 5:15; 1Pet. 3:9). Urmariti. [Procurati, KJV; Purtati grija, Nitz.] Gr. pronoeo, ,,a se gandi mai dinainte”. Ce este bine. [Lucrurile cinstite, KJV; Cele bune, Nitz.] Gr. kala, ,,lucruri bune”, ,,lucruri nobile”, ,,lucruri neprihanite”. S-ar putea ca Pavel sa faca aluzie la LXX, la Prov. 3:4. Pentru a dezarma impotrivirea, crestinul ar trebui sa foloseasca multa chibzuinta in asa fel ca purtarea sa, din cauza bunatatii si justitiei ei transparente, nu numai sa fie fara de gres inaintea lui Dumnezeu, dar sa apara dreapta inaintea tuturor oamenilor. Atasati unei cauze nepopulare, care doresc sa convinga pe altii de adevarul si distinctia soliei lor, crestinii trebuie sa ia seama ca purtarea lor sa fie tot timpul mai presus de ocara. Ei nu trebuie sa dea niciodata ocazie de banuiala sau poticnire. Crestinul care doreste ca lumina lui sa straluceasca inaintea oamenilor, in asa fel incat ei sa poata vedea faptele lui bune si sa proslaveasca pe Tatal sau, care este in cer (Mat. 5:6) nu se va angaja cu nici un pret in actiuni sau intreprinderi cu caracter indoielnic, care ar putea sa dezonoreze nu numai propria sa persoana, dar si intreaga organizatie crestina. Pavel nu s-a temut niciodata sa dea piept cu impotrivirea, cand datoria si constiinta cereau lucrul acesta. Cu toate acestea, el sfatuieste si indeamna aici pe crestini sa exercite bagare de seama si prevedere, pentru a nu ofensa zadarnic si prin aceasta sa starneasca vrajmasia altora. Aceasta e calea dictata nu numai de iubire, dar si de bunul simt practic. E cu neputinta sa convingi oamenii si in acelasi timp sa-i iriti. 12:18 Daca este cu putinta, intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii. Cat atarna de voi. Literal ,,in ceea ce vine din partea voastra”, insemnand ,,atat cat depinde de voi”. Legatura cu versetul anterior e destul de vizibila. In masura in care priveste pe crestin, el urmeaza sa faca tot ce ii e in putinta pentru a pastra pacea. Dar sunt timpuri cand credinciosia fata de principiu poate face necesar sa dea piept cu impotrivirea altora. De aceea Pavel adauga conditia ,,daca este cu putinta”. Raportul vietii lui Pavel, care a fost una de aproape neincetat conflict, arata ca nu intotdeauna e cu putinta sa fii in pace. Intr-o lume al carei domn este Satana, ostasii lui Hristos nu trebuie sa se astepte ca totul sa fie in pace. Cu toate acestea, crestinul trebuie sa ia seama ca ori de cate ori pacea este intrerupta, sa nu fie din vina sa. 12:19 Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati, zice Domnul. Prea iubitilor. Gr. agapetoi. KJV uneori traduce cuvantul acesta literal, ,,iubitilor” (vezi Rom. 1:7; 9:25; 11:28; 16:12; Efes. 1:6; etc.) si uneori adauga un calificativ ,,prea”(vezi 1Cor. 10:14; 2Cor. 7:1; 12:19; Filp. 4:1; etc.). Nu va razbunati. Ordinea cuvintelor in textul grec este ,,nu va razbunati, iubitilor”. Lasati sa se razbune mania. [Faceti loc maniei, KJV; Dati loc maniei, Nitz.] Literal, ,,dati loc maniei”. Articolul definit la ,,manie” arata ca referirea este la mania lui Dumnezeu (cf. cele de la cap. 5.9). Interpretarea aceasta e confirmata de urmatoarele cuvinte: ,,razbunarea este a Mea, Eu voi rasplati”. ,,Dati loc” inseamna ,,faceti loc maniei razbunatoare a lui Dumnezeu sa lucreze”. Crestinii nu trebuie sa incerce sa se razbune asupra celor care cauta sa-i trateze nedrept. Ei trebuie sa lase lucrurile pe seama lui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu desavarsit, cunoscator a toate si atotiubitor poate sa judece drept si sa pedepseasca in mod corect pe facatorii de rele. Atat vorbirea, cat si ideea acestui indemn sunt ilustrate in Efes. 4:27, unde Pavel explica faptul ca razbunandu-se singuri, dau prilej diavolului sa inspire manie, ura si inversunare, in timp de ei ar trebui sa incurajeze cresterea roadelor duhului – iubirea, bucuria, pacea si indelunga rabdare (Gal. 5:22). Au mai fost sustinute uneori alte doua interpretari ale acestui pasaj. Una este: ,,Lasa timp sau spatiu maniei tale sa se raceasca”. Cealalta este: ,,Da loc, adica, cedeaza la mania vrajmasului [adversarului] tau”. Totusi, nici una din aceste interpretari nu se incadreaza in contextul grecesc. Este scris. Citatul este din Deu. 32:35. Comparati Evr. 10:30. In Deuteronom, declaratia aceasta este o avertizare pentru poporul lui Dumnezeu. In Evrei, este adresata celor apostaziati. Dar aici, in Romani, e folosita ca o mangaiere pentru poporul persecutat al lui Dumnezeu. Dumnezeu ii va razbuna la timpul cuvenit, deoarece ,,Dumnezeu nu va face dreptate [,,nu va razbuna”] alesilor Sai care striga zi si noapte catre El?” (Luc. 18:7; cf. Deu. 32:40–43; 2Tes. 1:6–10; Apoc. 6:9–11). Razbunarea. Gr. ekdikesis, ,,razbunare”, ,,rasplatire”, ,,pedeapsa” (cf. Fapte 7:24; 2Cor. 7:11; 1Pet. 7:14). Ideea pornirii spre razbunare personala trebuie sa fie eliminata din cuvant, asa cum e folosit aici, cu privire la justitia rasplatitoare a lui Dumnezeu. El inseamna mai degraba aplicarea dreptatii depline la toate partile. In ziua razbunarii lui Dumnezeu, nelegiuitii vor primi urmarile de neinlaturat ale propriei lor alegeri. Prin felul lor de viata de razvratire, s-au asezat atat de in discordanta cu Dumnezeu, incat chiar prezenta Lui este pentru ei un foc mistuitor (2Tes. 1:6-10; Apoc. 6:15-17). ,,Slava Aceluia care este iubire, ii va prapadi” (DA 763). 12:20 Dimpotriva: daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui. Daca... vrajmasului tau. Citatul este din Prov. 25:21,22. Carbuni aprinsi. Adica carbuni aprinsi. Vezi Prov. 25:22. Bunatatea este cea mai buna razbunare pe care un crestin o poate aplica vrajmasului sau. Ca ingramadirea de carbuni pe capul unui potrivnic trebuie sa insemne un act de iubire si nu de rautate, e clar indicat atat de contextul VT, cat si de cel al NT. Pasajul din Prov. 25:22 se incheie cu aceste cuvinte care n-au fost citate aici de Pavel: ,,Si Domnul [,,Iehova”] iti va rasplati”, si anume pentru faptele bune facute vrajmasului tau. La fel, in contextul de fata, intelesul general e rezumat in cuvintele: ,,Nu te lasa biruit de rau, ci biruie raul prin bine” (Rom. 12:21). 12:21 Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine. Nu te lasa biruit de rau. [Nu fi biruit de rau, KJV.] Razbunarea e un semn nu de tarie, ci de slabiciune. Acela care ingaduie sa i se intarate pasiunile si sa se paraseasca principiile de iubire si de stapanire de sine, sufera infrangere. Dar persoana care reprima dorinta de razbunare si transforma raul care i s-a facut intr-un prilej de a da pe fata bunatate, castiga o biruinta asupra sa si asupra puterilor raului. Lucrul acesta nu e mai nobil in sine, dar va fi mult mai eficient. El poate sa dezarmeze pe un vrajmas (cf. Prov. 15:1) si sa castige un nou suflet. In felul acesta, Dumnezeu nu a aplicat pacatosilor razbunarea pe care de multa vreme o meritau, ci, dimpotriva, i-a coplesit cu iubire si indurare. Si tocmai bunatatea, ingaduinta si indelunga rabdare a lui Dumnezeu sunt ceea ce conduc pe oameni la pocainta (Rom. 2:4). Crestinul care e transformat dupa chipul lui Dumnezeu (cf. 12:2) va arata prin felul cum trateaza pe vrajmasii sai ca zi dupa zi, caracterul lui devine din ce in ce mai asemenea caracterului lui Dumnezeu, care este iubire (1Ioan 4:8). COMENTARII ELLEN G. WHITE 1 AH 301; CD 58, 165; CH 22, 42, 67, 121, 505; CT 301; DA 439; GC 473; MH 130; ML 6; MYP 244; PK 65, 489; PP 352; SL 27; Te 19, 62, 149, 191; TM 161; 1T 126; 2T 65, 70, 381; 3T 63, 83, 162, 164; 5T 441, 541; 6T 224 1, 2 CD 446; CH 49; FE 289, 351; Te 108; TM 448; 1T 694; 2T 492; 3T 157; 6T 143, 239; 7T 75; 9T 113 2 CH 23; CT 262; MH 404; ML 153, 318; 1T 240, 285, 479, 704; 2T 44, 56, 71, 82, 86, 174, 185, 194, 301, 678; 3T 126, 163; 4T 645; 5T 542 3 5T 289 4, 5 4T 16 8 ML 195 8–131T 692 9 4T 325 9, 10 3T 361; 5T 171 10 AA 275; AH 421, 423; MH 489; ML 119; PP 133; 2T 162 10, 11 2T 419; 5T 108, 178 10–13 3T 224 11 AA 351; AH 23; CG 123, 125; CM 77; COL 51, 346; CS 159, 165, 269; Ev 480, 654; FE 214, 316; ML 104, 243; MYP 72; TM 183; 1T 115, 317, 325; 2T 255, 500, 673, 701; 3T 400; 4T 191; 5T 276, 459; 6T 469; 7T 12, 196; 9T 150; WM 239 12 COL 172; ML 18; MYP 278; SC 97; 2T 48 13 AH 445; CS 29 15 MH 143, 157; 3T 186 16 TM 193; 4T 20 17 ML 330 18 ML 52; SL 20; 1T 356 19 EW 274 21 MH 486 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: