11:8 dupa cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca sa nu vada, si urechi ca sa n-auda, pana in ziua de astazi.
Dupa cum este scris. Citatul consta dintre combinatie de expresii din Deut. 29,4; Is. 6,9.10; 29,10. Starea de amortire spirituala a lui Israel nu era nimic nou in istoria natiunii.
Duh. Aici, o stare a mintii. Comparati ,,duhul intristarii” (Is. 61,3), ,,duh al smereniei” (1 Cor. 4,21), ,,duh al robiei” (Rom. 8,15).
Adormire. Gr. katanuxis, derivat de la un verb insemnand literal ,,a intepa violent” (vezi Fapte 2,37) si prin urmare ,,a ameti” ca printr-o lovitura sau o emotie coplesitoare (vezi Gen. 34,7 si Dan. 10,15 in LXX-a). Insa, cuvantul ebraic din Isa. 29,10 inseamna ,,un somn adanc”, asa cum a venit peste Adam (Gen. 2,21), Avraam (cap. 15,12) si asupra slujitorilor lui Saul (1 Sam. 26,12). Ca Dumnezeu e Cel care da acest duh de adormire trebuie sa fie inteles in acelasi fel ca impietrirea de catre Dumnezeu a inimii oamenilor (vezi Rom. 9,18; cf. cele de la cap. 11,7). De la caderea lui Adam starea naturala a omului a fost o stare de insensibilitate spirituala (1 Cor. 2,14). Prin harul Sau, Dumnezeu cauta sa schimbe starea aceasta si sa trezeasca din nou puterile perceptiei spirituale, in timp ce totodata El prezinta omului adevarurile care tin de mantuirea lui. Dar cand omul se impotriveste staruitor harului acestuia Dumnezeu care nu va constrange pe nimeni contra voiei lui, retrage harul Sau respins si lasa pe om pe seama consecintelor naturale ale rezistentei lui incapatanate.
Sa nu vada. Un refuz de a accepta harul divin are ca rezultat lipsa de capacitate spirituala de a discerne cele spirituale (1 Cor. 2,14). Pana in ziua de astazi. Comparati relatarea detaliata a lui Stefan despre istoria lui Israel pentru a dovedi acelasi punct (Fapte 7,2-53).