11:25 Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: o parte din Israel a cazut intr-o impietrire, care va tine pana va intra numarul deplin al Neamurilor.
Sa nu stiti. [,,Sa nu fiti nestiutori”, KJV]. Comparati Rom. 1,13; 1 Cor. 10,1; 12,1; 2 Cor. 1,8; 1 Tes. 4,13).
Taina. [,,Misterul”, KJV]. Gr. musterion, insemnand in greaca clasica, ,,ceva ascuns”, ,,un secret” inrudit cu mustes, ,,un initiat”. Forma verbala muelo inseamna ,,a initia”, si e inrudita cu ,,muo”, ,, a inchide [ochii sau gura]”.
La pagani musterion, de obicei la plural musteria, era folosit cu privire la secrete sau doctrine secrete, care sa fie facute cunoscut numai celor care fusesera in mod deosebit initiati. Era termenul tehnic pentru ritualurile si celebrarile lor secrete si de asemenea, pentru uneltele si ornamentele mistice pe care le foloseau la ceremoniile lor. In ce priveste folosirea termenului ,,taina” in literatura de la Qumram vezi vol. IV, p. 92.
In NT musterion se refera la ceva ce Dumnezeu vrea sa faca cunoscut celor care sunt gata sa primeasca descoperirea Lui, si nu la ceva ce El doreste sa pastreze secret. In scrierile lui Pavel cuvantul poarta intelesul de ceva care, desi incapabil de a fi pe deplin inteles de ratiunea omeneasca neajutorata, a fost facut acum cunoscut prin descoperire dumnezeiasca (vezi cap. 16,26; etc.). In Apoc. 1,20; 17,5.7 musterion se refera la un simbol care cere interpretarea intelesului sau.
Pavel socotea drept misiune a sa de a face cunoscut taina ,,care a fost tinuta ascunsa timp de veacuri” (Rom. 16,25; cf. 1 Cor. 2,7; Ef. 3,3.4). Scopul vesnic al lui Dumnezeu de a rascumpara pe om in Hristos fusese facut acum cunoscut in crestinism. In felul acesta, Pavel descrie intreaga descoperire crestina ca o taina (Rom. 16,25; 1 Cor. 2,7-10; Ef. 1,9; 6,19; Col. 1,26; 2,2; 1 Tim. 3,9). El aplica termenul la intruparea lui Hristos (1 Tim. 3,16), la unirea lui Hristos si a bisericii Sale ca preinchipuita prin casatorie (Ef. 5,32), la transformarea sfintilor la a doua venire (1 Cor. 15,51), la opozitia lui antihrist (2 Tes. 2,7) si in deosebi la admiterea neamurilor in imparatia lui Hristos (Rom. 16,25.26; Ef. 3,1-6; Col. 1,26.27).
Taina pe care o face acum cunoscut Pavel e scopul lui Dumnezeu de a mantui atat pe iudei, cat si pe neamuri in imparati Sa. Impietrirea lui Israel e ceva care depaseste priceperea oamenilor (Rom. 11,33) cand este vorba de realizarea acestui plan divin.
Sa nu va socotiti singuri intelepti. Literal, ,,intelepti in voi insiva” sau ,,intelepti dupa voi insiva”. Pavel e preocupat cu privire la faptul ca nu cumva neamurile sa se ingamfe presupunand ca acceptarea a ceea ce iudeii refuzasera se datora cumva meritelor lor. Nu era nici un motiv pentru neamurile credincioase sa dispretuiasca pe iudeii necredinciosi. Expresia aceasta arata ca ,,fratii” carora li se adreseaza aici Pavel sunt in deosebi crestini dintre neamuri. El se adresase unor astfel de crestini cu incepere de la vers. 13.
Impietrire. [,,Orbire”, KJV]. Gr. porosis, ,,impietrire” (cf. Rom. 11,7; Marcu 3,5; Ef. 4,18). Aici arata o ,,intunecare mintala”, ,,insensibilitate spirituala”.
O parte. Impietrirea nu venise asupra intregului Israel, ci numai la ,,o parte”. ,,Ramasita datorita unei alegeri prin har” nu fusese afectata in felul acesta (vers. 5) ,,Unele ramuri”, nu toate fusesera taiate (vers. 17).
Pana. Chiar pana la sfarsitul timpului impietrirea pentru ,,o parte” va fi starea spirituala a iudeilor. Cele doua expresii-cheie din acest pasaj, sunt ,,numarul deplin al neamurilor [plinatatea neamurilor]” si ,,tot Israelul” (vers. 26). Daca, asa cum sustin unii, Pavel in aceste expresii cuprinde literal populatia totala a neamurilor si ,,totalitatea” neamului iudaic, dupa trup, el invata mantuirea universala. Dar, indiferent ce invata Pavel in acest pasaj dificil, el lucru cert ca el nu invata mantuirea universala, deoarece scrierile lui contin numeroase afirmatii neechivoce in opozitie cu o asemenea doctrina (vezi Rom. 1,18.32; 2,1-11; 2 Tes. 1,7-10 etc.)
Dumnezeu nu impune nimanui mantuirea. Daca oamenii aleg sa-si inaspreasca inima impotriva Evangheliei, El nu se amesteca in alegerea lor. Impietrirea lor este astfel din propria lor alegere si raspunderea pentru ea nu trebuie sa fie pusa pe seama lui Dumnezeu (vezi Rom. 9,18). E cu putinta pentru Dumnezeu sa mantuiasca dintr-o natiune numai atatia cati se supun prevederilor harului.
Va intra. Adica, in imparatia lui Hristos, comunitatea poporului lui Dumnezeu care e reprezentat de maslinul cel bun si in care unele persoane din randul neamurilor au fost deja altoite.