11:22 Uita-te dar la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: asprime fata de cei ce au cazut, si bunatate fata de tine, daca nu incetezi sa ramai in bunatatea aceasta; altminteri, vei fi taiat si tu.
Bunatatea. Gr. chrestotes, ,,bunatate, ,,amabilitate” (vezi cap. 3,12). I
Asprimea. Gr. apotomia, ,,ceea ce taie”, de unde ,,ceea ce este imposibil in asprimea sa”. Cuvantul acesta nu apare in alta parte in NT. E derivat de la verbul apotemno, ,,a taia”. Adverbul inrudit, apotemos, ,,aspru” e folosit in 2 Cor. 13,10; Tit 1,13. Purtarea lui Dumnezeu cu neamurile arata ca El e plin de bunatate si indelunga rabdare fata de oameni (vezi Rom. 2,4). Bunatatea Lui va fi totdeauna aratata fata Dumnezeu de aceia care se incred in El si nu in propriile lor merite sau in pozitia privilegiata de care se bucura. Dar, pe de alta arte, tratamentul lui Dumnezeu aplicat iudeilor da la iveala asprimea pe care El trebuie sa o exercite fata de aceia care se incred in sine.
Cei ce au cazut. Adica, iudeii neascultatori.
Fata de tine. Adica, fata de neamuri.
Daca nu incetezi sa ramai. [,,Daca continui”, KJV]. Felul de a ramane in bunatate, sau in har
(fapte 13,4) e de a ,,continua in credinta” (Col. 1,23), de a nu se abate in necredinta de la indurarea acordata. Versetul acesta invata lamurit posibilitatea de a cadea din har. Oamenii pot sa dispretuiasca si sa respinga bunatatea lui Dumnezeu si astfel sa fie lepadati.