11:1 Intreb dar: A lepadat Dumnezeu pe poporul Sau? Nicidecum! Caci si eu sunt Israelit, din samanta lui Avraam, din semintia lui Beniamin.
Intreb dar. [,,Spun deci”, KJV]. Cuvintele acestea marcheaza inceputul unui nou stadiu in argumentatia lui Pavel cu privire la istoria iudeilor. ,,Dar”, ,,sau” (oun) se poate referi in trecut la descrierea din partea lui Isaia a neascultarii lui Israel. (cap. 10,21) sau poate la intreaga discutare anterioara a lepadarii lui Israel. Pana aici, in cap. 9 si 10, Pavel a explicat ca Dumnezeu, ca Suveran Creator, e liber sa lepede pe Israel din pozitia lui ca popor ales si ca, intrucat iudeii refuzasera sa urmeze calea lui Dumnezeu pentru neprihanire, meritau sa fie lepadati in felul acesta. Lepadarea, insa este a natiunii lui Israel din pozitia ei privilegiata (vezi vol. IV, p. 30-35), nu a ramasitei credincioase.
A lepadat. Gr. apotheo, literal, ,,a respinge, ,,a impinge departe de la sine” (cf. Fapte 7,27), forma intrebarii in versiunea greaca implica un raspuns negativ. ,,Nu S-a lepadat Dumnezeu de poporul Sau? Nu-i asa?” Intrebarea e una care in mod natural ar putea sa apara din ceea ce deja sa spus cu privire la lipsa de credinta si la neascultarea lui Israel. Dar Pavel pune intrebarea pentru a raspunde la ea in chip emfatic in forma negativa.
Poporul Sau. S-ar putea ca Pavel sa fi avut in minte pasajul VT: ,,Caci Domnul nu lasa pe poporul Sau si nu-Si paraseste mostenirea” (Ps. 94,14; cf. 1 Sam. 12,22) si in felul acesta sa fi anticipat tagaduirea emfatica pe care el era pe punctul de a o face.
Nicidecum. [,,fereasca Domnul”, KJV]. Vezi cap. 3,4.
Caci si eu. Pavel prezinta dovezi ca nu toti iudeii fusesera lepadati, el insusi este un israelit, si fusese primit de Dumnezeu. El cunoaste din experienta ca binecuvantarile ii apartin si ca prin urmare, chiar daca el este iudeu, nu a fost lepadat. Multi alti crestini iudei puteau marturisi despre aceeasi experienta despre care vorbeste Pavel aici.
Samanta lui Avraam. Vezi Mat. 3,9.
Semintia lui Beniamin. Prin referirea aceasta, Pavel afirma ca el descindea din insusi miezul natiunii iudaice. Semintiile lui Beniamin a si lui Iuda erau strans legate intre ele la data revoltei celor zece semintii nordice (1 Regi 12,21) si au pastrat continuitatea teocratica a neamului iudeu dupa exilul babilonian (Ezra 4,1; 10,9). In felul acesta, un descendent al semintiei lui Beaniamin era intr-adevar un ,,evreu dintre evrei” (Fil. 3,5; cf. 2 Cor. 11,22).