10:8 Ce zice ea deci? Cuvantul este aproape de tine: in gura ta si in inima ta. Si cuvantul acesta este cuvantul credintei, pe care-l propovaduim noi.
Ce zice ea? Adica: Ce spune neprihanirea prin credinta? Pavel continua sa personifice neprihanirea prin credinta (vezi vers. 6). Cuvantul este aproape de tine. Scopul pasajului VT era de a sigura pe Israel ca Dumnezeu
luase masuri prin care cerintele legii puteau fi implinite. Legamantul vesnic facut cu Adam in Eden prevedea iertare pentru incalcarea legii si har intaritor pentru ascultare prin credinta in Mesia care urma sa vina. Oamenii dadeau pe fata credinta lor in Rascumparatorul prezentand sacrificiile lor de animale si prin tinerea celorlalte cereri ale ritualurilor legii. Israelitii erau rezervati in a primi legamantul acesta, dat lui Adam si reinnoit lui Avraam (vezi Ez. 16,60). In schimb, au ales sa caute neprihanirea prin propriile lor eforturi spre ascultare. Profetii VT au cautat adesea sa determine poporul sa accepte prevederile planului vesnic al lui Dumnezeu, dar fara succes. Domnul, prin Ieremia, le-a oferit noul legamant (vezi Ier. 31,31-34). Ezechiel a subliniat nevoia de o ,,inima noua” si un ,,duh nou” (vezi Ez. 36,26). In felul acesta, neprihanirea prin credinta le era oferita ,,dar cuvantul ce le-a fost propovaduit nu le-a ajutat la nimic, pentru ca nu a gasit credinta la cei ce l-au auzit” (Evrei 4,2; cf. Gal. 3,8). Cuvantul era ,,aproape” de ei. Tot ce se cerea era credinta cu inima si marturisire cu gura. In felul acesta, Pavel contrasteaza simplitatea credintei cu sarcina laborioasa si lipsita de nadejde a incercarii legaliste de a inalta neprihanirea personala a omului (Rom. 10,2.3.5).
Cuvantul credintei. Adica, solia Evangheliei cu privire la credinta. Aceasta este unica aparitie a acestei expresii in NT. Cuvantul pe care Moise il descrie ca ,,aproape foarte de tine, in gura ta si in inima ta, ca tu sa-l faci” (Deut. 30,14) este esential acelasi cu ,,cuvantul credintei” predicat de Pavel
– Evanghelia care vesteste credinta ca principiu al neprihanirii.
Pe care-l propovaduim. Pavel adauga aceasta pentru a scoate in evidenta ca adevarul neprihanirii prin credinta nu e necunoscut si poate fi inteles de toti cei care sunt dispusi sa asculte. Ca iudeii nu pot sa se scuze este aratat si mai pe deplin in vers. 14-21.