10:14 Dar cum vor chema pe Acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara propovaduitor?
Dar cum vor chema? Dupa ce a afirmat universalitatea mantuirii prin credinta, Pavel acum discuta conditiile care trebuie sa fie implinite pentru ca toti sa aiba prilejul de a o primi. El scrie aceste conditii ca o serie de intrebari. Fiecare intrebare din lant este un argument, a carui concluzie este admisa tacit si formeaza baza intrebarii urmatoare. De pilda: ,,Cum pot ei sa cheme pe Domnul daca nu cred in El? Nu pot; deci trebuie sa creada mai intai. Dar cum pot ei sa creada daca nu au auzit? Nu pot.” Si asa mai departe.
Unii leaga vers. 14 si 15 cu pasajul precedent si le pun in legatura cu predicarea Evangheliei la neamuri. Daca Evanghelia e intentionata pentru oricine, asa cum se lasa a se intelege din ,,oricine” din vers. 13, atunci trebuie predicata la oricine. Altii leaga vers. 14 si 15 mai strans cu restul versetelor capitolului. Ei argumenteaza ca Pavel nu se ocupa in sectiunea aceasta cu misiunea pentru neamuri, ci cu necredinta iudeilor. Iudeii, asa cum Pavel a explicat deja, au fost ,,necunoscatori”, cu privire la calea cea dreapta de a obtine neprihanirea. Pentru a-i convinge de foarte marea lor vinovatie in privinta aceasta, Pavel cauta sa le arate ca ei au avut o mare ocazie de a cunoaste si a intelege planul lui Dumnezeu. El incepe prin a intreba ce conditii sunt necesare pentru ,,a chema numele Domnului” si apoi arata ca aceste conditii au fost implinite. De aceea iudeii sunt fara de scuza pentru necredinta lor.
Argumentatia din vers. 14-21 poate fi rezumata dupa cum urmeaza: Au fost trimisi predicatorii Evangheliei asa ca toti sa poata avea prilej de a crede (vers. 14)? Da, Evanghelia a fost predicata, asa cum prezisese Isaia (vers. 15). Dovedeste faptul ca nu toti au crezut ca nu au auzit (vers. 16)? Nu, deoarece Isaia prezisese de asemenea ca unii nu vor primi solia (vers. 16, 17). E cu putinta ca unii dintre iudei sa nu fi auzit (vers. 18)? Lucrul acesta nu putea sa fie, deoarece solia Evangheliei a mers pretutindeni. Chiar daca e adevarat ca Israel auzise Evanghelia e cu putinta ca ei nu i-au prins intelesul (vers. 19)? Nici lucrul acesta n-ar putea sa fie, deoarece asa cum au descris Moise si Isaia, neamurile mai putin privilegiate si mai putin luminate fusesera in stare sa inteleaga (vers. 19, 20). De aceea, iudeii nu puteau sa prezinte necunoasterea din partea lor a Evangheliei ca o scuza pentru necredinta lor. Faptul real este ca, asa cum spunea Isaia, ei erau un popor neascultator si indaratnic (vers. 21).
Despre El. A asculta un predicator trimis de Hristos inseamna a asculta pe Hristos (2 Cor. 5,20). Domnul e auzit vorbind prin reprezentantii Sai alesi.